"De unde incredere, acolo unde nu exista Dumnezeu?"

Stimata doamna Sanziana Pop,

Am citit cu interes, dar si cu oarecare surprindere, in "Formula AS", la rubrica "Asul de inima", parerile unor cititori(oare) despre esecul casatoriilor sau neincrederea unora de a face pasul catre viata in doi. Cred ca principalul lucru care ar trebui mentionat este ca totul pleaca de la descrestinarea societatii ca ansamblu, a familiei si a individului in general. Totul a luat-o razna, nu mai exista nici un fel de principii, de moralitate, sau macar o bruma de bun simt care sa calauzeasca mintile si mai apoi actiunile noastre. Se spun vrute si nevrute, inclusiv de catre asa-zisi "specialisti", care au aparut ca ciupercile dupa ploaie in mass-media romaneasca, despre care doar Bunul Dumnezeu stie de catre cine au fost catalogati ca atare si care, din pacate, devin (de)formatori de opinie.
Nimeni nu indrazneste sa spuna ca descrestinarea noastra a dus si la situatia precara in care se afla acum insasi notiunea de familie. Lipsa de Dumnezeu a facut ca in sufletul oamenilor sa se culcuseasca doi demoni grei: lacomia si mandria, cu toate formele si derivatele posibile. Se vorbeste de neincredere intr-un eventual partener, dar de unde incredere, acolo unde nu exista Dumnezeu? Se mira tinerele "fete de firma" (cum pune cineva un titlu) ca nu-si gasesc rostul. Care rost, daca totul se invarte in jurul "mariei" sale banul, si cand libertatea s-a transformat lejer in libertinaj? Ce primesc tinerele si tinerii in familiile de azi? (despre societate si scoala nici nu cred ca mai merita amintit). Nimic sacru, ci doar lumesc. Intrebati la intamplare pe o mama ce doreste pentru fiica/fiul ei si o sa vedeti ca marea majoritate vorbesc despre situatia materiala, casa, masina etc. si mai putin sau chiar deloc despre suflet si ale lui. Cum sa faci o familie, cand nu pleci de la rangul de taina, la care a ridicat Dumnezeu familia si nunta, cand se fac casatorii "de proba", ca sa vezi daca te potrivesti. Nu poti sa iubesti cu adevarat, daca dragostea ta nu este una crestina, adica profunda, cu toleranta si iertare, asa cum ne invata chiar rugaciunea domneasca, "Tatal nostru". Avem pretentia sa fim intelesi si iertati, dar noi, din lipsa lui Dumnezeu din suflet, nu suntem in stare sa ne iertam nici pe noi insine. Te intrebi de ce si-a pierdut barbatul/femeia normalitatea? Pentru ca sufletul ii e impietrit! Femeia nu mai e femeie, s-a "imbarbatit", daca imi e ingaduit sa spun asa, nu mai are harul in suflet, nu mai poate fi mama sau sotie. S-a pus in competitie cu barbatul, in mod complet eronat; cand de fapt nu este vorba de nici o competitie. Desigur ca modul de gandire, "de dominatie", care este mentionat de cei ce isi expun parerile este real, din pacate, dar tot datorita lipsei sufletului indumnezeit. Un barbat care doreste sa isi domine femeia, fie chiar si din punct de vedere intelectual, sa ma scuzati, dar nu cred ca este decat un "homo cavernatus". Asa cum se spune la cununia religioasa: barbatul si femeia trebuie sa reprezinte un tot, deci, cum poate fi in competitie un ansamblu cu el insusi?
Din tonul tinerelor "de firma", reiese mandria, si eu cred ca ar trebui sa fie mai modeste, ca sa nu spun mai smerite, desi cuvantul poate parea pentru unii "arhaic". Si le invit sa nu uite: totul, dar absolut totul, incepand cu mintea agera, succesul financiar si toate cele, ne este dat de Dumnezeu si numai de Dumnezeu si trebuie sa stii ce sa faci cu acesti "talanti". Stiu situatii de tinere care prinse in angrenajul "de firma" sufera, pentru ca sufletul lor tanjeste dupa Dumnezeu, dar nu mai au timp de El, nu au taria (nu vreau sa zic curajul) de a face ceva. Deci, vrem nu vrem, iar ne intoarcem la suflet. Si mai trebuie spus ceva pentru tinerii nostri: ca mai intai sufera si se imbolnaveste sufletul, si mai apoi si trupul. Si dupa ce faci bani (si ai mult trambitata independenta financiara) si sanatatea se subrezeste, ai da toti banii de pe lume ca sa-ti recapeti sanatatea. Si nu uitati, frumosi si dragi tineri ai nostri, ca voi sunteti viitorul neamului si de voi depinde ca sa fim un popor, si nu doar o populatie. Deci, uitati-va adanc in inima voastra, si nu mai cautati sa dati vina pe altii, "caci de la carma mintii atarna totul", cum spunea marele duhovnic al nostru, parintele Arsenie Boca. Si ganditi-va ca secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.
Cu stima,
SILVIU BUTU - Bucuresti