- Inainte de intrebare, felicitari pentru premiera cu "Jocul regilor", adevarat regal artistic, sustinut impreuna cu Maia Morgenstern si Andrei Finti, la Teatrul Evreiesc de Stat. Oare ce e hotarator in reusita unui spectacol: textul, regia, interpretii?
- Fiecare in parte si toate la un loc. Dar mai ales armonia, concordanta lor. Valoarea textului e decisiva, pentru ca fara ea, orice artificii regizorale sau actoricesti pot lua ochii, dar nu si mintea, sufletul spectatorului. Dar ofera-i actorului caractere complexe, dialoguri vii si inteligente, si el intra in joc cu bucurie. Ca mine si ca noi toti, Maia si Andrei, trei jucatori de sah, in partida cu care incepe si cu care sfarseste piesa lui Pavel Kohout, un scriitor ceh, recunoscut pentru dramaturgia lui atractiva, care a inspirat si cateva scenarii de cinema. "Jocul regilor" e o drama psihologica moderna. Relatiile dintre doi barbati care iubesc aceeasi femeie sunt neasteptate, intriga si captiveaza, te fac sa plangi si sa razi de absurdul lor. De aici si succesul la care ati asistat si dvs., care se datoreaza in mare masura lui Felix Alexa, autorul spectacolului. Un succes pe care speram sa il repetam si la Madrid, unde suntem invitati la inceput de april, cand e primavara in floare. Pana atunci, eu mai sunt antrenat la Teatrul National Bucuresti, in "Jocul ielelor", de Camil Petrescu, si tot cu o partitura ofertanta: cinicul Sinesti. Tot in aceasta stagiune il voi relua pe Jupan Dumitrache, dar intr-o alta montare a "Noptii...", de asta data sub egida UNESCO, in regia lui Gelu Colceag si cu o noua distributie, cu invitati de mare atractie: Gyuri Pascu si Monica Anghel. Este un spectacol itinerant, cu care strabatem tara in lung si-n lat. Cand mai am timp de mine, de familie si de tenis, sportul meu preferat? Printre picaturi. Adica pe apucate, foarte devreme dimineata, dupa ce il duc pe Luca, baiatul meu, la liceul de muzica (studiaza cu sarg si, se pare cu har, pianul). Ori seara, cand nu se transmit la televizor meciuri importante. Bine ca nu mai dau fuga la Brasov, ca in atatia ani, sa repar vechea casa a parintilor. Am renuntat la ea si am adus-o pe mama langa noi, la Bucuresti. Era greu sa stea singura, de cand nu mai e tata. Am instalat-o intr-un apartament nou si e fericita cum n-am vazut-o de mult. Si-a implinit un vis vechi: a revenit in Capitala, unde urmase liceul si se indragostise de teatru. Nu scapa nici un spectacol. Dupa ce s-a casatorit si am aparut eu, ma lua si pe mine, la teatrul din Brasov. Eram scolar cand am aplaudat-o prima oara pe Mariana Mihut si pe alti mari actori ce veneau in turnee. De atunci visam teatru cu ochii deschisi. Visul meu s-a implinit. Datorita mamei am devenit actor. Acum, si visul ei se indeplineste: locuieste in orasul marilor teatre.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
