Terapia prin arta

Pictura

Desenele si culorile alunga singuratatea si linistesc sufletul

Spovedanie in culori

Va invit sa privim impreuna arta plastica dintr-un unghi aparte. Nu din acela al artistului, ci din cel al spectatorului care simte nevoia, la randul lui, sa faca arta. Sa se deschida sufleteste pictand. Dupa puterile lui. Manat, poate, si de acea forta a nostalgiei dupa o copilarie in care desenatul si amestecatul culorilor erau unele din marile ei bucurii. Urmand instinctiv, poate, amintirea acelui timp la fel de luminos precum primavara exploziva care ne inconjoara, am descoperit, de curand, un studiou de pictura pentru visatorii de toate varstele. Se afla in Bucuresti, se numeste "Agora Art" si este unul din rarele locuri unde pictura e practicata fara pretentii de arta, ci mai degraba ca o indeletnicire frumoasa si nobila, menita sa relaxeze si sa faca placere. "Agora" ma atrasese si pentru ca aflasem ca aici preda maestrul Marin Gherasim, unul dintre cei mai importanti pictori romani de astazi. Apropierea lui de cei care bat, fie si doar ca distractie, la portile picturii, mi se parea incitanta si benefica. Deschisa de mai bine de un an de zile, scoala de arta "Agora" se afla pe o strada veche din cartierul Domenii. Printr-o norocoasa intamplare, anii de dupa `90 n-au stirbit, ci i-au sporit vechii stradute farmecul si tihna interbelica. Frumusetea cosmopolita a zonei contamineaza totul, asa ca studioul "Agora", cu aerul lui prietenos si occidental, te face sa te simti bine, de cum pasesti inauntru. De pe pereti te intampina, ca intr-un dialog al viselor, tablouri ale marilor pictori romani contemporani. O muzica schimbandu-se in surdina - jazz, simfonica, electronica - se prelinge usor. Parca ai fi trecut o vama, departe de lumea abraziva de-afara. Astfel picteaza cei care vin aici tarziu in seara, pe muzica si in atmosfera aceasta linistitoare. Sunt simpli amatori de frumos. Nici unul dintre ei nu viseaza sa devina artist profesionist. Vin, toti, sa descopere cu febrilitate si incantare lumea imaginatiei exprimata in acuarela si in tempera. Si sa plonjeze in istoria fascinanta a artei si a tehnicilor si materialelor ei.
"La "Agora Art", elevii sunt oameni activi si maturi. Au intre 30 si 45 de ani. Toti au meserii bune, dar foarte solicitante. Cei mai multi sunt medici, avocati, oameni din lumea bancilor", imi spune tanara directoare a studioului, Alina Rizea, licentiata in Belle-Arte, la Academia bucuresteana. "Toti spun ca vor sa-si petreaca altfel timpul liber decat robotizandu-se in fata televizorului sau prin cluburi". Asa ca prefera sa invete aici, la un nivel mult mai inalt decat la scoala - arta peisajului, a portretului sau a colajului. Ba fac chiar si mini-colectii de moda. Tot pictand si desenand, oamenii se cunosc mai bine si pe ei insisi. "Cand invata, spre exemplu, sa redea chipul omenesc, elevii mei au revelatia propriei lor figuri", spune Alina Rizea. "Isi dau seama ca n-au stiut prea bine pana acum unde le stau ochii, nasul si care e proportia propriei lor fete. Si se amuza copios".
Insa fie ca recunosc sau nu, majoritatea cursantilor au si un "alean", o problema de suflet, o suferinta legata cel mai adesea de singuratate. Vin la Agora si pentru ca simt nevoia sa-si despovareze sufletul prin culori; sa isi lase jos masca impenetrabila, de peste zi, sa exprime in imagini ceea ce n-au curaj sa spuna in cuvinte. Grupele sunt mici: comunitati de visatori ce trec pentru o vreme - pictand si discutand - in alta lume, scutita de stres si tumult. Iar aceasta terapie nobila a singuratatii prin arta functioneaza pe nesimtite. "Parca ne-am intors in copilarie si ne jucam, intindem culorile pe hartie, mai varsam apa, ne dam coate", imi spune o eleva a carei varsta bate spre 50 de ani si este, aflu, o persoana "cu greutate", manager la o firma de alimentatie publica. Tocmai acesta crede Alina Rizea ca e unul din rosturile cursurilor ei. "Sa nu uitam sa ne mai si jucam din cand in cand. Fie si prin arta."

Destindere si comunicare

Intr-un singur an, numarul persoanelor care vin la Agora Art a crescut de 10 ori: de la 7 elevi in fiecare trimestru, cati erau la inceput, la aproape 70. "Ce v-a determinat sa faceti studioul?", o intreb pe Alina Rizea."Primul meu gand a fost sa-mi folosesc mai bine cunostintele capatate in facultate si sa le impartasesc si altora. Si ca pe o eliberare de stres. Asa mi-a venit ideea. Inainte, eu insami lucrasem intr-o mare companie, dintre cele ce te uzeaza la maximum. Am plecat de acolo, cu gandul sa-mi salvez sufletul si normalitatea vietii, dar si ca sa-mi implinesc acest vis: un studio de pictura. Raspunsul a fost peste asteptari, dar am inteles foarte repede ca participantii veneau, ca si mine - din meserii foarte stresante, solicitante, in care, "termenul limita" e la ordinea zilei. Aici vor sa faca ceva si pentru sufletul lor. Ceva care sa-i relaxeze si sa le faca placere. Tocmai acesta e punctul nostru comun. Pe de alta parte, mai ales in marile orase, aproape oricine e macinat de o anume insingurare. Oameni din ce in ce mai tineri se instraineaza chiar si de ei insisi, si atunci cand sunt constienti de alienarea care-i pandeste, incearca, adeseori, speriati, sa se regaseasca. Iar pictura este o cale de a ne regasi pe noi insine. De a dialoga cu subconstientul. La noi, in Romania, astfel de scoli sunt abia la inceput. Dar in lume, in special in America, exista o adevarata "industrie" a hobby-ului. Am gasit pe site-urile lor scoli de arta asa de mari, ca mi le imaginez cu 10 etaje!"....

- Cum ajung elevii la Agora si ce ii atrage aici, in mod special?

- Avem un site pe Internet, de unde cei care vor se pot informa. Dar mai nou, elevii vin pe baza de recomandare din partea altora care au facut cursul. Vin hotarati si la sigur, dupa referinte entuziaste. Ii incanta stilul nostru de predare, le place ca le dam informatii serioase despre curente artistice, comentam imagini; nu-i doar un curs la care doar pictam, pur si simplu. Apoi, fiecare tema este diferita. Mai ales pentru incepatori. Incercam sa ii invatam teoria culorilor, tehnici artistice si diferite genuri ale artei ca portretul, natura statica, peisajul. Orice lectie incepe cu o prezentare din albume si-un comentariu. Si, totdeauna, ma feresc ca limbajul meu sa fie prea "pe intelesul tuturor". Ii avertizez pe studenti ca vom folosi termeni profesionisti la Agora Art! Dar cred ca tocmai asta ii incanta. Si mai este ceva, extrem de important: atmosfera destinsa, comunicarea care se stabileste intre cursanti. Treptat, lumea se simte tot mai bine: pictam, comentam, ascultam muzica linistitoare. Elevii mei isi alina sufletul si oboseala... Este un dar pe care si-l fac singuri.

"In lumea plina de cifre, doua ore de liniste, culoare si frumos"

Dorind sa inteleg mai bine ce-i aduce, saptamana de saptamana la "Agora", le-am solicitat opinia unora dintre participanti.
Mirela M., directoare de firma. "Totul a inceput cu o lista de materiale.Cu care am pornit la cumparaturi. Nu exista o varsta la care sa materializezi o pasiune. Oricand e momentul. Am venit aici, la Agora Art Studio, cu zambetul pe buze si in suflet, fiind convinsa ca e locul care imi trebuie. Mi-am ascultat intuitia si am castigat. Nu e ca la scoala si nici ca acasa. Dar e un loc unde inveti ca la scoala si te simti ca acasa! Astept permanent acea zi "speciala", in care cele doua ore sunt ale tale, doar ale tale. Sa va povestesc si despre noi? Despre cei care am lasat laptop-ul deoparte si am pus mana pe panza si pensule? Despre fiecare intalnire cand "profa" ne tenteaza cu noi tehnici si cu noi provocari cu noi insine? Despre minutele cand tragi cu ochiul in stanga, apoi in dreapta, si apoi iti zici: "Mama, ce frumuseti! Oare noi am facut asta?!". V-as povesti la nesfarsit! Despre pasiune, colegi, culori, prieteni, modele, despre noi! Dar... mai bine convingeti-va singur! Stati mai mult printre noi si veti intelege de ce Agora a devenit un mod de viata! "Spuma zilelor" cum spunea asa de frumos Boris Vian".
Rodica D., project manager la o banca. "In lumea mea plina de cifre, dobanzi si targeturi, acestea sunt doua ore saptamanale de liniste, culoare, frumos si relaxare. Doua ore de dialog cu mine prin forme si culori".
Conf. dr. Claudiu Turculet, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca (unul dintre studentii cei mai talentati de la Agora Art!). "Pentru mine, acest curs este implinirea unei dorinte vechi. De cand ma stiu, am avut o mare pasiune pentru pictura. Aici mi-o materializez, invatand secretele acestei arte. Atmosfera relaxata si imbinarea perfect gandita, de practica, teorie si istoria artei fac ca aceste doua ore sa mi se para insuficiente. Ma stimuleaza sa pictez si acasa, in timpul liber. Si ce poate fi mai frumos decat sa asculti o muzica buna si, in acelasi timp, sa creezi ceva?".
La sfarsit, am vrut sa aflu si opinia pictorului Marin Gherasim, cel care-si captiveaza auditorii cu prelegerile sale de la "Agora". "Studioul de arta al d-nei Alina Rizea este o sansa oferita acelora care au dragoste de pictura, dar n-au fost initiati in limbajul ei subtil si coerent. Sunt oameni ce-si doresc acel ceva care sa le dea o dimensiune noua sufletului lor - prin descatusarea creativitatii. Aici isi imbogatesc sensibilitatea intru frumos, armonie si echilibru. Dar mai e ceva", spune pictorul. "Cursantii acestei scoli, in care arta se practica liber, cu bucuria unui hobby, vor deveni privitori avizati ai operelor din galerii si muzee; oameni cu o cultura si un rafinament al vazului. Intr-o lume a specializarilor inguste, aceasta este o cale in plus de comunicare: sa iesi din izolare traind in comun frumosul - care, cum stim de la vechii greci, se identifica cu binele. In lumea noastra mult prea pragmatica, arta ne umanizeaza. Ne face sa traim in orizontul frumusetii. Salut existenta unui astfel de studio, in Bucuresti!". Pacat ca astfel de locuri inefabile sunt la noi inca prea putine, adaug eu.


Adresa studioului de arta "Agora": str. Gala Galaction Nr. 33, sector 1, telefon: 0751-883213, www.agorastudio.ro