Selectia "Formula AS"

C.D. Zeletin, Principesa Elena Bibescu, marea pianista. Cronica, Editura "Vitruviu", 850 pag., 55 lei (cartea poate fi comandata prin e-mail: edituravitruviu@yahoo.com.

D-l C. D. Zeletin face parte din specia - rarisima azi, in epoca strictelor specializari - a eruditilor. Cunostintele lui vaste, acumulate prin studii indelungate si aprofundate, privesc varii domenii "umanistice" si stiintifice. De profesie medic, ajuns pe treapta cea mai inalta a carierei - profesor universitar la Facultatea de Medicina "Carol Davila" si membru al Academiei de Stiinte Medicale - el este deopotriva un valoros poet, eseist si traducator. (Bibliografia lui cuprinde, in afara lucrarilor medicale, 40 de volume de literatura: poeme, proza, eseuri originale, contributii documentare, plus superbe talmaciri, pentru prima oara in romaneste, din lirica renascentista italiana, mai multe antologii din poezia franceza moderna, o integrala Baudelaire s.a.).
Anvergura intelectuala, pasiunea carturareasca si puterea de munca uluitoare isi dau masura si in opul pe care vi-l recomand azi - o adevarata comoara adunata in zeci de ani din surse diverse din Romania, Franta, Anglia, intr-o reconstituire de mozaicar. "Faramiturile pretioase ale mozaicului vin insa cu o enigmatica estompare, ce ofera impresia de vechi totdeauna viu si de inconsistent care dureaza. Nimic nu exprima mai bine infratirea dintre fragilitate si permanenta ca mozaicul", isi caracterizeaza autorul demersul cronicaresc. Foarte atasat de locurile natale din zona Bacaului si mai ales de orasul studiilor liceale, Barlad, cu o veche traditie culturala si din care au pornit in lume numeroase personalitati de valoare nationala si universala, C.D. Zeletin (azi presedinte de onoare al renascutei Academii Barladene), a fost atras inca din adolescenta de figura unei mari pianiste originare din zona, principesa Elena Bibescu (1855-1902), o muziciana virtuoza, o sprijinitoare si propagatoare a artelor, protectoare a lui George Enescu (ei i se datoreaza impunerea geniului componistic si interpretativ enescian in Franta; de altfel, cel care o considera o a doua sa mama i-a inchinat intreaga lui opera de pana la Oedip), o fire nobila, generoasa, pasionala si extrem de inzestrata intelectual. Datorita acestor calitati ale gazdei, saloanele ei muzicale de la Bucuresti si Paris erau frecventate de cei mai importanti artisti ai timpului, ca si de floarea aristocratiei europene. Se vorbeste mult de cealalta printesa Bibescu - Martha, nepoata prin alianta a Elenei, in timp ce aceasta a intrat in uitare. C.D. Zeletin repara, la peste un secol de la moartea prematura a marii pianiste, nedreapta ignorare, relevandu-ne in aceasta masiva cronica un personaj cel putin la fel de fascinant ca frumoasa castelana de la Mogosoaia, dar cu insusiri de caracter superioare. Atras inca din adolescenta barladeana de legenda pianistei virtuoze, a carei existenta scurta, stralucitoare si tragica s-a impletit cu nume de prima marime ale istoriei si culturii romanesti si europene, medicul erudit a surmontat relativa saracie documentara. Caci a adunat in timp din arhive (unele inedite), din colectii de periodice, din volume de memorialistica si studii, din marturii orale la mana a doua - o uriasa cantitate de informatii. Din care a reconstituit nu doar biografia eroinei lui, resuscitate cu arta scriitoriceasca, ci si parcursul existential - uneori bizar, spectaculos, adesea tragic - al altor zeci de personaje, destule faimoase si azi. Retin atentia in special tatal Elenei, Manolache Kostaki Epureanu (var primar cu Costache Negri, prieten si comiliton cu Al. I. Cuza, Vasile Alecsandri, Ion Ghica), unul din autorii morali si politici ai Unirii Principatelor, ajuns ministru de Justitie si apoi prim-ministru, precum si mama ei, Maria (nascuta Sturdza-Barladeanul), o femeie cu sensibilitate artistica si talent muzical, mostenit si cultivat de copiii ei. Casatorita cu printul Alexandru Bibescu, fiul cel mic al domnitorului Gh. D. Bibescu si formidabil personaj romanesc el insusi, Elena, ce avea deja mari succese in saloane muzicale si concerte de binefacere, devine ruda prin alianta cu familiile nobile Brancoveanu, Filipescu, Cantacuzino, Caraman-Chimay, De Noailles s.a. ale caror destine si portrete psihologice formeaza obiectul unor pasionante dizertatii. Cum principesa Elena Bibescu era o prietena foarte apropiata a reginei Carmen Sylva, patrundem si in intimitatea curtii regale, iar prin cei doi fii ai pianistei, Emanuel si Anton Bibescu, prieteni cu Marcel Proust, in lumea aristocratica si diplomatica a Parisului fin de siecle. Materia enorma si stufoasa a Cronicii, in care vaste cunostinte de genealogie, istorie, muzicologie, medicina, literatura, arhitectura, psihologie etc. sunt asamblate cu liantul imaginatiei scriitoricesti, rezerva cititorului multe surprize si delectarea unui stil elegant, cu parfum subtil. Chiar daca unele informatii se repeta redundant in capitole diferite, mozaicul dedicat "trecutului care canta" are o valoare inestimabila.