Am descoperit-o pe Sarah Dunant citind cu placere aceste doua romane pe care vi le recomand daca sunteti dornici de pasionante, aventuroase si instructive calatorii inapoi in timp. Dupa cum am aflat de pe clapele cartilor, romanciera americana a studiat istoria la Cambridge, a lucrat ca actrita, producatoare si jurnalista la BBC si a scris vreo 8 romane politiste. Toate aceste experiente i-au folosit pentru cele doua best-sellers din 2003 si 2006, traduse acum unul dupa altul la Humanitas. E vorba de romane istorice (actiunea primului se petrece in Venetia secolului 16, a celui de-al doilea - in Florenta sfarsitului de secol 15), intriga lor contine elemente de suspans si surpriza, specifice thriller-urilor, detaliile de decor si atmosfera sunt pregnante, personajele - bine individualizate, dialogurile - conduse cu simt dramaturgic. Si in ambele e vorba despre arta si vestiti artisti ai Renasterii italiene. Cu toate aceste ingrediente, plus mister, aventura, picanterie, Sarah Dunant a scris pentru marele public, ale carui gusturi si asteptari le cunoaste, iar succesul a fost rasunator: ambele romane au fost traduse in zeci de limbi, vandute in milioane de exemplare si acum sunt in curs de ecranizare. "In compania curtezanei" povesteste viata Fiammettei Bianchini - ce traieste de pe urma frumusetii si priceperii in amor - vazuta prin ochii omului ei de incredere, piticul Bucino Teodoldi. Nevoiti sa fuga din Roma devastata de razboinicii luterani si spanioli in 1527, curtezana ce adunase avere datorita clientilor romani bogati si influenti, insotita de piticul devotat, ajunge bolnava, slutita si doar cu hainele de pe ea in infloritoarea cetate a Venetiei, unde ia viata de la capat, trecand prin numeroase aventuri. Fiammetta isi reface frumusetea cu ajutorul unei tamaduitoare presupuse oarbe, La Draga, care va fi condamnata la moarte pentru vrajitorie, cucereste alti barbati influenti, descopera iubirea adevarata pentru un tanar nobil, Vittorio Foscari, ii pozeaza lui Titian (descrierea frumoasei femei i-a fost inspirata romancierei de tabloul acestuia, Venus din Urbino)... Totul intr-o Venetie reconstituita, dupa cercetari serioase, cu palatele, bisericile, strazile, obiceiurile, miasmele, culorile si sunetele ei de acum cinci veacuri. Atat de bine, incat pe parcursul lecturii esti transportat acolo, in cotidianul venetian renascentist. In "Nasterea lui Venus", subintitulata "Dragoste si moarte la Florenta", povestea, parca si mai palpitanta, se petrece in celalalt oras-stat puternic, terorizat de fanaticul calugar dominican Savonarola intre 1494-1498. Cea care isi nareaza viata (prin intermediul conventiei romanesti a manuscrisului gasit dupa moarte) e Alessandra Cecchi, fiica uratica si superdesteapta a unui negustor florentin de stofe pretioase. Spovedania ei incepe in 1492, anul mortii lui Lorenzo de Medici si al angajarii de catre prospera familie Cecchi a unui tanar pictor, pentru a le decora cu fresce capela palatului. Simtind ea insasi o chemare irepresibila pentru pictura, inzestrata cu o capacitate intelectuala si o dorinta de a se cultiva neobisnuita la fetele acelor timpuri, Alessandra are de ales, in pragul invaziei franceze, intre manastire si maritis. Opteaza, din dorinta de a-si continua preocuparile, pentru casatoria, la 15 ani, cu un nobil in varsta, estet rafinat si colectionar de arta, dar caruia nu ii plac femeile si pe care doar vanatoarea de "pacatosi" a politiei de moravuri a lui Savonarola il indeamna la aceasta casnicie formala. Tot ce va urma, inclusiv dragostea Alessandrei pentru salbaticul, autistul pictor de geniu (despre care abia in ultimele pagini aflam ca se numea Michelangelo Buonarroti, dupa cum tot la sfarsit aflam ca eroina romanului e de fapt fiica naturala a lui Lorenzo de Medici) e acelasi amestec meserias de reconstituire istorica si fictiune captivanta. La sfarsitul fiecaruia din cele doua romane, Sarah Dunant adauga bibliografia folosita ca esafodaj pentru fastuoasa ei imaginatie, prin intermediul careia face accesibile oricui arta si filosofia Renasterii.
Selectia "Formula AS"
Sarah Dunant, "In compania curtezanei", traducere de Sanda Aronescu, 396 pag.; "Nasterea lui Venus", traducere de Irina Negrea, 446 pag., Editura "Humanitas Fiction", colectia "Raftul Denisei" (tel. 021/313.50.35).
Am descoperit-o pe Sarah Dunant citind cu placere aceste doua romane pe care vi le recomand daca sunteti dornici de pasionante, aventuroase si instructive calatorii inapoi in timp. Dupa cum am aflat de pe clapele cartilor, romanciera americana a studiat istoria la Cambridge, a lucrat ca actrita, producatoare si jurnalista la BBC si a scris vreo 8 romane politiste. Toate aceste experiente i-au folosit pentru cele doua best-sellers din 2003 si 2006, traduse acum unul dupa altul la Humanitas. E vorba de romane istorice (actiunea primului se petrece in Venetia secolului 16, a celui de-al doilea - in Florenta sfarsitului de secol 15), intriga lor contine elemente de suspans si surpriza, specifice thriller-urilor, detaliile de decor si atmosfera sunt pregnante, personajele - bine individualizate, dialogurile - conduse cu simt dramaturgic. Si in ambele e vorba despre arta si vestiti artisti ai Renasterii italiene. Cu toate aceste ingrediente, plus mister, aventura, picanterie, Sarah Dunant a scris pentru marele public, ale carui gusturi si asteptari le cunoaste, iar succesul a fost rasunator: ambele romane au fost traduse in zeci de limbi, vandute in milioane de exemplare si acum sunt in curs de ecranizare. "In compania curtezanei" povesteste viata Fiammettei Bianchini - ce traieste de pe urma frumusetii si priceperii in amor - vazuta prin ochii omului ei de incredere, piticul Bucino Teodoldi. Nevoiti sa fuga din Roma devastata de razboinicii luterani si spanioli in 1527, curtezana ce adunase avere datorita clientilor romani bogati si influenti, insotita de piticul devotat, ajunge bolnava, slutita si doar cu hainele de pe ea in infloritoarea cetate a Venetiei, unde ia viata de la capat, trecand prin numeroase aventuri. Fiammetta isi reface frumusetea cu ajutorul unei tamaduitoare presupuse oarbe, La Draga, care va fi condamnata la moarte pentru vrajitorie, cucereste alti barbati influenti, descopera iubirea adevarata pentru un tanar nobil, Vittorio Foscari, ii pozeaza lui Titian (descrierea frumoasei femei i-a fost inspirata romancierei de tabloul acestuia, Venus din Urbino)... Totul intr-o Venetie reconstituita, dupa cercetari serioase, cu palatele, bisericile, strazile, obiceiurile, miasmele, culorile si sunetele ei de acum cinci veacuri. Atat de bine, incat pe parcursul lecturii esti transportat acolo, in cotidianul venetian renascentist. In "Nasterea lui Venus", subintitulata "Dragoste si moarte la Florenta", povestea, parca si mai palpitanta, se petrece in celalalt oras-stat puternic, terorizat de fanaticul calugar dominican Savonarola intre 1494-1498. Cea care isi nareaza viata (prin intermediul conventiei romanesti a manuscrisului gasit dupa moarte) e Alessandra Cecchi, fiica uratica si superdesteapta a unui negustor florentin de stofe pretioase. Spovedania ei incepe in 1492, anul mortii lui Lorenzo de Medici si al angajarii de catre prospera familie Cecchi a unui tanar pictor, pentru a le decora cu fresce capela palatului. Simtind ea insasi o chemare irepresibila pentru pictura, inzestrata cu o capacitate intelectuala si o dorinta de a se cultiva neobisnuita la fetele acelor timpuri, Alessandra are de ales, in pragul invaziei franceze, intre manastire si maritis. Opteaza, din dorinta de a-si continua preocuparile, pentru casatoria, la 15 ani, cu un nobil in varsta, estet rafinat si colectionar de arta, dar caruia nu ii plac femeile si pe care doar vanatoarea de "pacatosi" a politiei de moravuri a lui Savonarola il indeamna la aceasta casnicie formala. Tot ce va urma, inclusiv dragostea Alessandrei pentru salbaticul, autistul pictor de geniu (despre care abia in ultimele pagini aflam ca se numea Michelangelo Buonarroti, dupa cum tot la sfarsit aflam ca eroina romanului e de fapt fiica naturala a lui Lorenzo de Medici) e acelasi amestec meserias de reconstituire istorica si fictiune captivanta. La sfarsitul fiecaruia din cele doua romane, Sarah Dunant adauga bibliografia folosita ca esafodaj pentru fastuoasa ei imaginatie, prin intermediul careia face accesibile oricui arta si filosofia Renasterii.
Am descoperit-o pe Sarah Dunant citind cu placere aceste doua romane pe care vi le recomand daca sunteti dornici de pasionante, aventuroase si instructive calatorii inapoi in timp. Dupa cum am aflat de pe clapele cartilor, romanciera americana a studiat istoria la Cambridge, a lucrat ca actrita, producatoare si jurnalista la BBC si a scris vreo 8 romane politiste. Toate aceste experiente i-au folosit pentru cele doua best-sellers din 2003 si 2006, traduse acum unul dupa altul la Humanitas. E vorba de romane istorice (actiunea primului se petrece in Venetia secolului 16, a celui de-al doilea - in Florenta sfarsitului de secol 15), intriga lor contine elemente de suspans si surpriza, specifice thriller-urilor, detaliile de decor si atmosfera sunt pregnante, personajele - bine individualizate, dialogurile - conduse cu simt dramaturgic. Si in ambele e vorba despre arta si vestiti artisti ai Renasterii italiene. Cu toate aceste ingrediente, plus mister, aventura, picanterie, Sarah Dunant a scris pentru marele public, ale carui gusturi si asteptari le cunoaste, iar succesul a fost rasunator: ambele romane au fost traduse in zeci de limbi, vandute in milioane de exemplare si acum sunt in curs de ecranizare. "In compania curtezanei" povesteste viata Fiammettei Bianchini - ce traieste de pe urma frumusetii si priceperii in amor - vazuta prin ochii omului ei de incredere, piticul Bucino Teodoldi. Nevoiti sa fuga din Roma devastata de razboinicii luterani si spanioli in 1527, curtezana ce adunase avere datorita clientilor romani bogati si influenti, insotita de piticul devotat, ajunge bolnava, slutita si doar cu hainele de pe ea in infloritoarea cetate a Venetiei, unde ia viata de la capat, trecand prin numeroase aventuri. Fiammetta isi reface frumusetea cu ajutorul unei tamaduitoare presupuse oarbe, La Draga, care va fi condamnata la moarte pentru vrajitorie, cucereste alti barbati influenti, descopera iubirea adevarata pentru un tanar nobil, Vittorio Foscari, ii pozeaza lui Titian (descrierea frumoasei femei i-a fost inspirata romancierei de tabloul acestuia, Venus din Urbino)... Totul intr-o Venetie reconstituita, dupa cercetari serioase, cu palatele, bisericile, strazile, obiceiurile, miasmele, culorile si sunetele ei de acum cinci veacuri. Atat de bine, incat pe parcursul lecturii esti transportat acolo, in cotidianul venetian renascentist. In "Nasterea lui Venus", subintitulata "Dragoste si moarte la Florenta", povestea, parca si mai palpitanta, se petrece in celalalt oras-stat puternic, terorizat de fanaticul calugar dominican Savonarola intre 1494-1498. Cea care isi nareaza viata (prin intermediul conventiei romanesti a manuscrisului gasit dupa moarte) e Alessandra Cecchi, fiica uratica si superdesteapta a unui negustor florentin de stofe pretioase. Spovedania ei incepe in 1492, anul mortii lui Lorenzo de Medici si al angajarii de catre prospera familie Cecchi a unui tanar pictor, pentru a le decora cu fresce capela palatului. Simtind ea insasi o chemare irepresibila pentru pictura, inzestrata cu o capacitate intelectuala si o dorinta de a se cultiva neobisnuita la fetele acelor timpuri, Alessandra are de ales, in pragul invaziei franceze, intre manastire si maritis. Opteaza, din dorinta de a-si continua preocuparile, pentru casatoria, la 15 ani, cu un nobil in varsta, estet rafinat si colectionar de arta, dar caruia nu ii plac femeile si pe care doar vanatoarea de "pacatosi" a politiei de moravuri a lui Savonarola il indeamna la aceasta casnicie formala. Tot ce va urma, inclusiv dragostea Alessandrei pentru salbaticul, autistul pictor de geniu (despre care abia in ultimele pagini aflam ca se numea Michelangelo Buonarroti, dupa cum tot la sfarsit aflam ca eroina romanului e de fapt fiica naturala a lui Lorenzo de Medici) e acelasi amestec meserias de reconstituire istorica si fictiune captivanta. La sfarsitul fiecaruia din cele doua romane, Sarah Dunant adauga bibliografia folosita ca esafodaj pentru fastuoasa ei imaginatie, prin intermediul careia face accesibile oricui arta si filosofia Renasterii.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
