Mai intai o explicatie necesara: nu, nu e vorba, asa cum s-ar crede din titlu, despre vreo opera cantata de cei doi actori, ci despre o piesa de teatru care pune in valoare talentul unor vedete nationale. "Straini in noapte" este creatia unui dramaturg francez, Eric Assous. In varianta romaneasca, textul a imprumutat titlul unui slagar celebru, lansat cu vreo trei decenii in urma de Frank Sinatra. Sa mai adaugam ca traducerea piesei a fost realizata de Radu Beligan si Liviu Dorneanu, iar regia spectacolului e semnata de Radu Beligan. Prezentarile fiind facute, ceea ce trebuie neaparat sa adaug este aparitia coplesitoare a unei multimi uriase de oameni, care la ceas de seara, vineri, 28 septembrie, au luat cu asalt peluza din fata impunatoarei cladiri a Operei Nationale din Bucuresti, desi nu era vorba de un concert de muzica rock si nici de vreo promovare publicitara cu pocnitori! Pur si simplu, suvoiul de oameni ce se revarsa spre intrarea luminata ca ziua a Operei se indrepta catre... o premiera teatrala. Capitala Romaniei si-a regasit gustul pentru marea cultura.
Ca in vremurile bune de altadata, o "coada" impresionanta, cuminte si disciplinata, formata din spectatori de toate categoriile si varstele, astepta sa intre in sala, pentru ca sa umple apoi pana la refuz stalul, lojile si cele trei randuri de balcoane. In holul mare, ticsit si el, spectatori imbracati elegant, cuviincios, pandeau cu emotie dezlantuirea evenimentului. Si a fost cu adevarat un eveniment, atat prin calitatea spectacolului, cat si prin afectiunea cu totul speciala manifestata de public fata de cei doi actori. De cand isi doresc romanii sa-l vada pe Florin Piersic pe o scena de teatru! Cei din generatia sa il stiu din vremea cand, tanar inca, ilumina prin frumusetea si harul lui iesit din comun, scena si filmul romanesc. Cei tineri il cunosc mai degraba din emisiunile de pe micul ecran, adesea prea stramte pentru coplesitoarea lui personalitate, greu de turnat in forme si in tipare cuminti. Dar si unii si altii, si cei "vechi" si cei "noi", si-l doreau de mult la o intalnire pe viu, in direct, in luminile rampei. Noi toti l-am asteptat, ani de-a randul, sa reapara pe scena, intr-un rol pe masura lui. Ori intr-un film romanesc pe masura lui. Deocamdata, n-a fost sa fie! Repertoriul Teatrului National din Bucuresti nu cuprinde - nici in aceasta stagiune - vreun spectacol care sa-l aiba in fruntea distributiei pe Florin Piersic! Si nici pe platourile de filmare nu a fost invitat deocamdata. Si asta, in ciuda faptului ca Florinul nostru national a ramas la fel de seducator si la fel de vulcanic, cu talentul neatins de trecerea timpului. Asa incat era firesc ca premiera bucuresteana sa starneasca un astfel de tumultuos interes! Cu atat mai mult cu cat partenera lui Piersic este Emilia Popescu, una dintre cele mai explozive prezente ale scenei si filmului romanesc, un veritabil model de "actor total". Beneficiind de un talent bogat, atat pentru comedie, cat si pentru drama, ea canta "live" si danseaza ca o profesionista de mare clasa, agrementandu-si oferta cu umor, autoironie, sensibilitate si inteligenta. Si... acel ceva in plus, acea scanteie care a uimit-o pe Catalina Buzoianu, si a convins-o pe aceasta mare regizoare a teatrului romanesc sa-i incredinteze Emiliei un rol de categorie grea, si anume, acela al Marlenei Dietrich (fiinta legendara care a infierbantat multe minti si multe inimi) si pe care Emilia Popescu o interpreteaza cu brio pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti.
Asadar, maestrul Radu Beligan (superb si neatins de varsta pe care o poarta cu dezinvoltura) a mers la sigur, apeland la cei doi actori, atunci cand s-a hotarat sa puna in scena "Straini in noapte".
RADU BELIGAN
"Rezultatul ma face fericit"
- Cum ati ajuns la textul acesta, maestre?
- Ei, e o poveste lunga. Mie imi place sa cutreier lumea, sa "cotrobai" prin texte, sa "amusinez" lumea teatrului. Asa am dat, prin 1984, de unele texte scurte scrise pentru teatrul "underground" de tanarul, pe-atunci, Eric Assous. Am inceput sa-i scriu, sa-l rog sa-mi trimita la Bucuresti cam tot ce scrie. Am corespondat, asa, vreo... 23 de ani, el declarandu-se "foarte flatat" de interesul pe care i-l port ca dramaturg.
- Dar ca regizor, cum v-ati "descurcat"?
- Lucrul cu ei a fost o placere! Piersic se lasa indrumat de regizor, este docil ca un tanar student. Cei doi au format si formeaza o echipa formidabila, au fost foarte rabdatori, capabili sa preia cele mai subtile nuante de joc, dandu-le o stralucire personala. Am repetat la un loc vreo doua luni cu ei, in rastimpuri risipite printre treburile fiecaruia dintre noi. Iar "rezultatul" ma face fericit!
ERIC ASSOUS
"Mi-au dat lacrimile!
Asa ceva nu mi s-a intamplat niciodata"
Pe dramaturgul francez nu l-am "prins" la Paris, cum s-ar putea astepta cineva, ci... la Bucuresti, unde Radu Beligan l-a adus in "tromba" la premiera. In "tromba" si in mare secret! Nimeni, absolut nimeni, nici interpretii, nici noi, privilegiatii din sala, n-am stiut, n-am banuit ca la final, in mijlocul tunetelor de aplauze, maestrul Beligan - mai sprinten si mai cuceritor ca oricand - ni-l va aduce pe scena, tinandu-l de mana, pe insusi Eric Assous.
In schimb, la iesire, unde l-am abordat pentru cateva secunde, mi-a marturisit emotionat: "Sigur, si la Paris spectacolul a fost o reusita, prezenta lui Alain Delon in spectacol a fost ca un magnet pentru public. Numai ca aici, la Bucuresti, in viziunea domnului Beligan, si datorita celor doi magnifici actori, mi-am dat seama ca piesa mea are unele nuante si adancimi de care eu nu am fost constient. Nu mi-e rusine sa va marturisesc ca urmarindu-le jocul mi-au dat lacrimile! Asa ceva nu mi s-a mai intamplat niciodata! Acolo, in scena, era suflet romanesc!"...
EMILIA POPESCU
"Sunt fericita sa fiu martora acestei comuniuni nationale"
Pe draga noastra Emilia am abordat-o la telefon a doua zi dupa premiera:
- Stiu ca dupa "teribila" Marlene Dietrich ti-ai dorit un alt rol superb... Si iata ca l-ai capatat!
- Este, intr-adevar, un rol superb, pentru ca textul imi ofera posibilitatea sa infatisez, de-a lungul a mai putin de doua ore de spectacol, vreo... patru personaje feminine! Cu aceeasi infatisare si in acelasi timp fizic! E o mare incercare pentru o actrita, nu-i asa? Ce-i drept, avand sansa unui... "indrumator" de mare clasa, precum maestrul Radu Beligan, si un partener de calibrul lui Florin Piersic, toata aceasta "intreprindere" devine un mic-mare miracol! Nu ma feresc de cuvantul miracol, nici atunci cand vorbesc despre starea noastra din timpul spectacolului si nici atunci cand este vorba despre felul cum ne intampina lumea. "Ne" inseamna noi doi, "strainii" porniti in turneu prin tara cu aceasta piesa. Lumea il intampina pe Florin cu o bucurie enorma, ca pe un Bine indelung asteptat, ca pe "Omul care aduce ploaia", o ploaie de frumos, de bunatate, de buna cuviinta. Zambetul lui e binefacator ca un leac popular. Oamenii il simt "de-al lor", apropiat ca o ruda draga... Sunt fericita sa joc alaturi de el si sa fiu martora a acestei comuniuni... nationale! Investitura sentimentala a publicului il face, cu adevarat, un "erou".
FLORIN PIERSIC
"Cand dai iubire, primesti ca raspuns tot iubire"
...L-am gasit cu greu la telefon. Dupa spectacolul de la Opera, e coplesit de prieteni si de admiratori.
- Intr-adevar, este fantastica primirea pe care ne-o face lumea peste tot. E bine sa stii, draga Silvia, ca inainte de a ne "produce" la Bucuresti, noi am mai avut cateva spectacole cu aceasta piesa, in mai multe orase din tara. Dupa trei spectacole in Capitala, vom pleca iar spre alte destinatii, turneul nostru continuand cam pana prin decembrie! Care sunt "radacinile" acestui val de dragoste care vine de la public spre mine? Cred ca faptul se explica prin iubire.
Fotografii de Iulian Ignat
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
11.02.2008, 14:00Elena Raicu
Raicu Elena- iata ce impresie a facut aceasta piesa unei studente de 20 de ani, colaboratoare la Radio Iasi si mare cititoare a Silviei Kerim:
Straini in noapte e laitmotivul dupa care se contureaza gradat actiunea piesei cu acelasi nume. Scrisa de Eric Assous si tradusa in limba romana de Radu Beligan si Liviu Dorneanu. In regia lui Radu Beligan, cu decorul asigurat de catre Puiu Antemir, costumele semnate de Irina Shrotter, muzica si ilustratia muzicala a lui Ionut Stefanescu, avand in distributie doi actori de exceptie ai teatrului romanesc, Emilia Popescu si Florin Piersic, piesa Straini in noapte relateaza cu o lejeritate ludica, drama unei fiice si a unui tata care nu se cunosc, care pana la finalul piesei sunt doi straini in noapte.
Datorita modalitatii inedite de prezentare a personajelor publicul este indus in eroare de fiecare data. Cea care reuseste sa manuiasca mastile atat de bine incat sa fie verosimila atat pentru public dar mai ales pentru barbatul la care a intrat in casa, Juliette este pe rand tanara cuminte, prostituata, jurnalista, prietena sotiei pentru ca in final sa-si dezvaluie adevarata identitate, aceea de propria fiica a lui Pierre. Asadar toata aceasta dezlantuire de imagini si identitati false e doar un pretext pentru finalul adevarat al piesei; si spun adevarat atat datorita faptului ca minciuna dispare si Juliette isi da jos masca ultima, devenind fiica lui Pierre, dar si pentru felul in care personajele isi schimba atitudinea, revenind la propriul destin, destin care se pare ca e cunoscut amadurora si care i-a marcat pe amandoi deopotriva. Si daca alte personaje se schimba datorita unui sir de intamplari intinse de-a lungul unei vieti, personajele din Straini in noapte de schimba doar intr-o noapte, o noapte speciala la finele careia cei doi protagonisti isi regasesc propriul sine, propria identitate. Pierre isi aminteste ce inseamna sa spui te iubesc nu odata ci de o mie de ori, si asta doar datorita faptului ca-si regaseste copilul nascut dintr-o mare iubire. Juliette incepe sa traiasca acea copilarie pierduta prin singura dorinta pe care i-o marturiseste tatalui aceea de a merge in parcul de distractii Montagne russe si de a manca inghetata de fragi. Acum e momentul in care Juliette ii spune pentru prima data, tata, acelui strain Pierre cu care-si petrecuse noaptea. Imbratisarea de final, pe fundalul sonor al piesei Strangers in the night, e cea care marcheaza profunzimea piesei.
Toata noaptea petrecuta impreuna a fost dincolo de un sir de pretexte care sa conduca la regasirea iubirii dintre tata si fiica, o modalitate prin care Juliette decopera cine este tatal ei cu adevarat, daca este intr-adevar fericit in noua familie si mai presus de toate un ritual al apropierii sufletesti, al descheierii la suflet a amandurora.
Si daca nici Florin Piersic nu se poate descheia la suflet, atunci cine putea fi mai potrivit pentru aceasta ipostaza? Pentru fiica pornita cu dorinta de razbunare aceasta noapte a fost motivul pentru a se descheia si mai mult la suflet, ca sa sporeasca fericirea din viata sa si a tatalui ei. Nu stiu in ce masura Emilia Popescu si Florin Piersic au mers catre personajele pe care le-au interpretat, sau in ce masura au adaptat personajele la propriul destin, stiu doar ca publicul a simtit acel katarsis, acea purificare prin arta, acel val de sentimente ce vine din scena catre spectatori iar la final a oferit actorilor 5 minute de aplauze frenetice. Ce recunostinta poate fi mai valoroasa decat momentele in care 1000 de oameni nu se mai opresc din aplauze? Atat pentru public cat si pentru actori piesa Straini in noapte de Eric Assous a fost un prilej de a parcurge in mod gradat sentimente dintre cele mai diverse de la bucurie pana la tristete, la ura pana la iubire. O piesa cu un subiect comun la prima vedere, o piesa care e altceva decat pare, asa cum si personajele au cu totul alta identitate decat cea enuntata la inceput, o piesa care pana la final convinge publicul. Totul printr-o gradatie ascendenta de intamplari contradictorii folosite totusi cu un scop, acela de ca schita drama unui tata care nu stie ca are o fiica si a unei fiice care nu-si cunoaste tatal. O piesa pe care va invit sa o vizionati cu toata increderea.