Pumnul si bocancul iubirii

(Comentarii pe marginea scrisorii "Cand ma lovea taceam si ma condamnam tot pe mine", F. AS nr. 784) - Opinia specialistilor

Dr. Adrian Moroianu,
medic psihiatru

"Nimic nu poate obliga o femeie normala
sa suporte situatii care-i lezeaza demnitatea umana"


- Violentele la care sunt supuse femeile in familie nasc... monstri: suferinta fizica, umilinta, frica. Cum se explica brutalitatea barbatilor?

- Exista mai multe cauze ale violentelor in familie: educatie deficitara, graba in alegerea partenerului, lipsa comunicarii intre soti, alcoolismul si unele afectiuni psihice. Toate acestea pornesc, de fapt, de la structura individuala a fiecaruia, de la nepotriviri si incompatibilitati. Sigur ca nesiguranta sociala, situatia economica, stresul profesional, pot sa aiba, si ele, consecinte uneori dureroase pentru viata de familie. Intr-o viata normala trebuie insa gasit echilibrul in toate.

- In cazul cand pe scaunul dvs. de psihiatru se aseaza o femeie maltratata fizic de sotul ei, ce sfat ii dati?

- De-a lungul timpului, femeile au avut de purtat mai multe batalii decat noi, barbatii. Chiar in existenta cotidiana, ele sunt mai solicitate. Dar nu este normal ca din cauza asta sa apara la ele comportamentul de resemnare, de supunere, de acceptare a tratamentului umilitor la care sunt supuse de soti. Pentru ca, daca accepta acest tratament primitiv, ele isi semneaza singure izolarea, scoaterea din circuitul normal al relatiilor interumane. Acest comportament deviant se va transfera si la copii, care sunt principalele victime ale scandalurilor dintre parinti si care, din nefericire, cresc cu acest model.

- V-ati confruntat cu un asemenea caz?

- Recent, a venit la mine o mama cu un copil de trei ani, ce nu era primit, nici la cresa si nici la gradinita, din cauza comportamentului sau greu adaptabil, deosebit de violent cu ceilalti copii. Toate acestea erau rezultatele imediate ale vietii de cosmar pe care acest copil o avea alaturi de un tata betiv si agresiv.

- Sa revenim la solutii. Exista ele? Ce poate face o femeie violentata si amenintata de sot cu moartea, un caz publicat intr-un numar precedent al revistei "Formula AS"?

- Femeile care se complac in a suporta violentele sotilor trebuie sa stie ca statutul de victima in drepturile casnice nu este moral si nici etic si ca este din toate punctele de vedere dezonorant, mai ales pentru cele care sunt mame si au un statut profesional. Sigur ca n-avem inca legi suficiente, sigur ca n-avem opinie publica activa, care sa reactioneze la momentul potrivit, sigur ca mai suntem incatusati in prejudecati, ca traim vremuri grele, nesigure, dar nimic n-o poate obliga pe o femeie normala, sanatoasa, apta de munca, sa-si ascunda la nesfarsit esecul unei optiuni gresite si sa accepte ani de-a randul un tratament injositor si situatii care-i lezeaza demnitatea umana. Acesta este indemnul pe care il dau celor ce imi solicita ajutorul medical: niciodata nu e prea tarziu ca sa o iei de la capat.

Preot IOAN POPESCU,
biserica Gradina Icoanei, Bucuresti
"Sa punem pacea inaintea dreptatii"

"Deseori mi s-a cerut ajutorul in incercarea de a clarifica situatii de acest gen. Intr-o astfel de familie, un mare rol il au sentimentele. Daca o femeie este alaturi de sotul ei, chiar daca acesta o face sa sufere, este foarte important sa-i marturiseasca ca il iubeste, ca-i vrea numai binele. Aceasta poate fi o motivatie ca sa poata actiona in reducerea violentei sau in nivelarea tensiunilor dintre ei.Eu as sfatui o asemenea persoana sa-si gaseasca un duhovnic cu care sa se sfatuiasca pas cu pas, daca se poate chiar sa caute un duhovnic cu experienta, care s-a confruntat cu asemenea cazuri si care sa aiba multa rabdare. Este foarte greu sa-i dai unei persoane un sfat care sa-i ajunga pentru toata viata sau pentru toata casnicia. Nu exista sfaturi sablon. Fiecare caz in parte este unic. Eu ascult cu rabdare povestea fiecarui credincios care vine la mine si ii dau recomandari in functie de experienta mea, dar si cum ma inspira Dumnezeu. Contez foarte mult pe rugaciune si pe inspiratia pe care mi-o da Dumnezeu. Ii dau omului in suferinta un sfat, care e numai pentru el, nu si pentru altii. Sigur, are mare importanta nivelul de educatie, de cultura, ca si cel spiritual al persoanelor aflate in conflict. Important este si gradul de violenta la care s-a ajuns, ca sa vedem ce se mai poate repara. In tineretea mea am primit de la un duhovnic mare un sfat, pe care l-am aplicat si care mi-a ajutat foarte mult. "Sa punem pacea inaintea dreptatii", zicea sfatul. Deseori, diavolul ne pacaleste, ne intinde aceasta cursa a dreptatii cu orice pret, pe care vrem sa ne-o impunem neaparat, pentru ca dreptatea este o virtute pentru care te bati. Dar, in acelasi timp, iti pierzi linistea, iti pierzi tihna, pierzi armonia si pacea din familie, si nu numai din familie, poate fi vorba si de o relatie de prietenie sau de colegialitate care se pierde, in aceasta indarjire de a tine cu dintii de dreptatea ta. Adesea, la baza violentei se afla acest razboi. Pana la urma, nu gasesti nici dreptatea. Fie ca n-ajungi la ea, fie ca-i subiectiva. De aceea, sfatul meu e sa renuntam putin la dreptate, chiar daca ni se pare injust. In viata trebuie sa stii sa alegi. Trebuie sa stii sa te desprinzi, trebuie sa stii sa renunti. Si trebuie sa stii sa ierti! Daca ti-a gresit o persoana apropiata, poti ierta la nesfarsit. Sigur, fara sa devenim martiri. Prin comparatie, incerc sa dau si urmatoarea solutie: noi nu ducem un mort la groapa pana ce nu s-a facut constatarea ca a decedat. Atunci il ingropam. Daca intr-o casnicie se constata ca e totul mort, Biserica ingaduie despartirea, si ingaduie - daca este cazul - o a doua sau a treia casatorie."

- Ati vazut si familii care au trecut cu bine peste astfel de momente tensionate, revenind la ce-au fost odinioara?

- O, da! Si sa vedeti ce bucurie era pe fetele lor, isi cereau scuze unul altuia pentru necazurile pricinuite. Merita sa vezi fericirea lor.

ANA ANTON,
consilier psihologic, Centrul pilot de asistenta
si protectie a victimelor violentei in familie

"Un telefon al sperantei: 983"
"In Romania exista legea nr. 217/2003 ce serveste la prevenirea si combaterea violentei in familie. Centrul nostru de asistenta se ocupa numai de adulti. O persoana agresata poate suna la 021/983 (orar non-stop), unde va gasi un referent gata sa-i dea un sfat potrivit situatiei in care se afla. Numai in ultimul trimestru, am avut 105 apeluri de la femei abuzate. Persoanele care suna in cazuri de criza, adica a avut loc deja abuzul fizic si nu stiu ce sa faca, au nevoie de un sfat. Alteori, se gandesc la posibilitatea de a schimba ceva si vor sa stie ce demersuri legale exista, care le sunt drepturile, si atunci sunt invitate la centrul nostru pilot si putem face un "plan de siguranta".Multe femei sunt amenintate ca-si vor pierde copiii, desi acest lucru se intampla foarte rar, caci instanta acorda de obicei custodia copiilor mamei. Pentru femeile care s-au decis ca vor sa plece de-acasa, e bine sa vina la centrul pilot ca sa discutam pentru un plan de siguranta, ce trebuie exact sa faca, ce acte mai importante sa ia, lucrurile de stricta necesitate. Femeile care s-au decis sa schimbe ceva e bine sa aiba dovezi. Cand sunt agresate - sa faca plangere la Politie, cu numar de inregistrare, sa mearga la Institutul de Medicina Legala si sa-si scoata un certificat medico-legal (pe care noi il decontam). Cele care au posibilitati financiare pot apela la consilierii nostri juridici, ca sa se reprezinte singure in instanta sau sa-si angajeze un avocat pentru a incepe divortul. Cand vin aici, sa stie ca sunt si avantaje, si dezavantaje. Cand femeile agresate trebuie sa paraseasca urgent caminul conjugal, ele trebuie sa se gandeasca unde vor sta. Centrul nostru colaboreaza bine cu doua adaposturi din Bucuresti, dar sunt mereu pline, de aceea e bine sa vorbim inainte, ca sa gasim o solutie. Nici in aceste adaposturi nu se poate ramane la nesfarsit. Ordinul 383/2004 spune ca o persoana poate sta intr-un adapost intre 7 si 60 de zile. Acum, adaposturile sunt supra-aglomerate."

- Care a fost cel mai grav caz pe care l-ati intalnit?

- Foarte multe cazuri sunt grave. Femeile sunt lovit cu sticle, taiate, arse cu tigara, cu fierul de calcat, lovite cu lemne... Am avut o femeie care a fost asa de lovita, incat sotul, mai bine-zis agresorul ei, a declarat cand a dus-o la spital ca femeia cazuse de la etajul opt, iar medicilor nu li s-a parut a fi o minciuna. Intr-atat era de desfigurata. Repet: persoanele care sunt agresate si au nevoie de ajutor sa sune la 983, chiar daca nu vor sa faca ceva concret inca, dar macar sa se informeze ce drepturi au. La telefon primesc informatii de la referenti, iar la centru vor gasi persoane specializate in consiliere psihologica, juridica; acordam, la nevoie, si asistenta medicala de urgenta - totul gratuit. Decontam certificatele IML, eliberam adrese catre politie si adeverinte pentru judecatorie.

- Ati intalnit si cupluri care au putut trece peste problemele grave pe care le aveau si au sfarsit prin a se impaca, iar bataile au incetat?

- Daca agresorul nu apeleaza la ajutor calificat, armonia conjugala ramane o utopie.

CHRISTIAN CIOCAN,
Comisar de politie, purtatorul
de cuvant al Politiei Municipiului Bucuresti

"In ultima vreme, victimele au inceput
sa inteleaga prezenta noastra ca factor de sprijin"


"O persoana agresata e bine sa sune imediat la 112, sa anunte cel mai apropiat politist, dar sa apeleze si la consilierii de la tel. 983, abilitati pentru aceste probleme. Noi urmarim aceste fapte din punct de vedere al comiterii unor infractiuni; depinde de numarul de zile de ingrijiri medicale, de gradul vatamarii corporale sau chiar de producerea unor omoruri. Avem incheiate la nivelul Politiei Capitalei parteneriate cu mai multe fundatii: Diaconia, Sensiblu, Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, Agentia nationala pentru protectia familiei, Agentia nationala pentru protectia copilului. Exista, insa, si probleme, in clipa in care politistii nostri sunt chemati sa constate agresiuni in familii. De cele mai multe ori, ei intampina rezistenta chiar din partea victimelor si nu li se da drumul in casa, asa incat raman la usa si nu pot face mare lucru. Politia intervine numai daca a fost depusa plangere si suntem sesizati. Luam masurile impuse de lege pentru fiecare caz in parte. Pozitiv este faptul ca in ultimul timp, victimele (care pot fi in egala masura femei, copii, dar si barbati) au inceput sa inteleaga prezenta noastra ca factor de sprijin si avem dialog cu ei. Astfel se pot preveni fapte, inainte de a deveni prea grave, iar oamenii capata incredere in noi.



(In numarul viitor, raspunsuri de exceptie ale cititoarelor noastre.)