Muzeul National de Istorie a Romaniei, avandu-i ca parteneri, intre altii, pe Ministerul Culturii si "Rosia Montana Gold Corporation", a aniversat, in zilele de 13-14 octombrie, 1900 de ani de la crearea provinciei romane Dacia. O trupa de unguri din Szombathely, imbracati in soldati romani, a defilat pe Calea Victoriei. Dar ce aniversam, de fapt? Daca noi suntem urmasii invingatorilor, iar dacii, asa cum sugereaza unii istorici, au fost ucisi aproape toti, inseamna ca aniversam cu cinism distrugerea acelei natii si a acelei culturi. Ca si cum spaniolii ar aniversa exterminarea amerindienilor de catre conquistadori. Daca ne consideram insa urmasii ambelor neamuri, inclinand mai mult sau mai putin spre cel autohton, inseamna ca, in loc sa-i comemoram pe cei ce au dus o lupta dreapta, aparandu-si pamantul, noi ii sarbatorim pe cuceritori, aniversam cu fast uciderea strabunilor nostri, distrugerea sanctuarelor, jefuirea tezaurului Daciei. Ca si cum evreii l-ar aniversa pe Titus, pentru ca le-a distrus templul din Ierusalim, sau cum francezii l-ar serba pe Cezar, pentru ca a cucerit Gallia. Ni se va replica, de buna seama, ca aniversam rezultatele pozitive, nu consecintele firesti ale razboiului. Ca romanii ne-au civilizat, au construit drumuri, poduri, orase, scoli... Asa e, au venit, au construit, au exploatat aurul din minele de la Alburnus Maior si au plecat. In urma lor au trecut popoarele migratoare, si dupa 2-3 secole, nu a mai ramas piatra peste piatra din ce au construit ei, apoi a urmat cel putin un mileniu in care nimeni nu si-a mai amintit ca pe aici au trecut vreodata romanii. Deci: ce le datoram romanilor? Faptul ca avem o limba romanica? Dar bulgarii pot intra in Europa si fara sa se inchine Romei si nu vor fi mai putin europeni doar pentru ca sunt slavi. Ei au facut un mit din stramosii lor traci, pe care stiu sa-l promoveze. Prin aceasta manifestare, Muzeul de Istorie nu face istorie si nu educa. El face politica, ideologizeaza, asa cum a facut-o si in epocile trecute. Sub ocupatia rusa, istoria noastra s-a umplut de slavi, incepand cu cultura Dridu. Cand politica de distantare de Rusia a cerut-o, i-am impins pe slavi mai la sud. Am vrut neamestec in treburile interne - i-am numit pe romanii lui Traian "cotropitori". Am vrut apoi sa fim originali - am apelat la individualitatea culturii dacice. Acum vrem in Uniunea Europeana - romanii devin parintii nostri intelepti, care ne-au racordat la valorile europene. Nepotii Scolii ardelene bantuie pe culoarele proaspat restauratului muzeu, pupand poala Europei, de parca nu am fi indreptatiti sa intram in Ue cu fruntea sus, cu intreaga noastra istorie. Programul manifestarii spune limpede: "Aceasta incorporare a Daciei in hotarele Imperiului Roman marcheaza prima incadrare a teritoriului de azi al Romaniei in spatiul unei civilizatii cu valente universale. Anul 106 reprezinta, asadar, un moment important pentru istoria noastra, o prima "integrare" in Europa." Nimeni nu contesta valoarea civilizatiei romane, care insa ar trebui sa fie sarbatorita la Roma, nu aici. Nedumerirea este alta: ce-aveti cu dacii? Ei nu aveau o civilizatie? Nu erau tot in Europa? Nu au dus un razboi drept? Nu ar trebui comemorati mortii din acele lupte, in frunte cu Decebal? Muzeul National se jeneaza la auzul cuvantului "dac", caci dacii au ajuns ruda de la tara cu care ne rusinam sa stam la masa Europei. Asta inseamna ca ne e rusine cu toti taranii nostri care astazi inca se mai imbraca, la sarbatori, cu portul dacilor de pe Columna lui Traian, ne rusinam cu doinele si obiceiurile lor, cu toata traditia noastra ancestrala! Somnul ratiunii naste cosmare pe Calea Victoriei. Adevarul e din nou sacrificat, istoria e din nou folosita ca instrument politic, lectia lui Decebal nu a fost inteleasa. Daca ar fi sa o transpunem in grila de interpretare a celor de la Muzeul National, romanii au venit la noi sa ne integreze in Europa, iar dacii, "barbarii", nu si nu! Noroc ca romanii au fost mai insistenti, altfel n-am fi avut astazi francofonie. Parada din centrul Bucurestiului nu a fost realista. Organizatorii evenimentului ar fi trebuit sa stie ca o reconstituire corecta a momentului nu ar fi fost posibila decat daca, in urma legionarilor romani, pe Calea Victoriei, ar fi defilat si daci in lanturi.
1900 de ani de fericire...
Am aflat cu uimire, zilele acestea, ca integrarea noastra in Europa a inceput odata cu sinuciderea lui Decebal.
Muzeul National de Istorie a Romaniei, avandu-i ca parteneri, intre altii, pe Ministerul Culturii si "Rosia Montana Gold Corporation", a aniversat, in zilele de 13-14 octombrie, 1900 de ani de la crearea provinciei romane Dacia. O trupa de unguri din Szombathely, imbracati in soldati romani, a defilat pe Calea Victoriei. Dar ce aniversam, de fapt? Daca noi suntem urmasii invingatorilor, iar dacii, asa cum sugereaza unii istorici, au fost ucisi aproape toti, inseamna ca aniversam cu cinism distrugerea acelei natii si a acelei culturi. Ca si cum spaniolii ar aniversa exterminarea amerindienilor de catre conquistadori. Daca ne consideram insa urmasii ambelor neamuri, inclinand mai mult sau mai putin spre cel autohton, inseamna ca, in loc sa-i comemoram pe cei ce au dus o lupta dreapta, aparandu-si pamantul, noi ii sarbatorim pe cuceritori, aniversam cu fast uciderea strabunilor nostri, distrugerea sanctuarelor, jefuirea tezaurului Daciei. Ca si cum evreii l-ar aniversa pe Titus, pentru ca le-a distrus templul din Ierusalim, sau cum francezii l-ar serba pe Cezar, pentru ca a cucerit Gallia. Ni se va replica, de buna seama, ca aniversam rezultatele pozitive, nu consecintele firesti ale razboiului. Ca romanii ne-au civilizat, au construit drumuri, poduri, orase, scoli... Asa e, au venit, au construit, au exploatat aurul din minele de la Alburnus Maior si au plecat. In urma lor au trecut popoarele migratoare, si dupa 2-3 secole, nu a mai ramas piatra peste piatra din ce au construit ei, apoi a urmat cel putin un mileniu in care nimeni nu si-a mai amintit ca pe aici au trecut vreodata romanii. Deci: ce le datoram romanilor? Faptul ca avem o limba romanica? Dar bulgarii pot intra in Europa si fara sa se inchine Romei si nu vor fi mai putin europeni doar pentru ca sunt slavi. Ei au facut un mit din stramosii lor traci, pe care stiu sa-l promoveze. Prin aceasta manifestare, Muzeul de Istorie nu face istorie si nu educa. El face politica, ideologizeaza, asa cum a facut-o si in epocile trecute. Sub ocupatia rusa, istoria noastra s-a umplut de slavi, incepand cu cultura Dridu. Cand politica de distantare de Rusia a cerut-o, i-am impins pe slavi mai la sud. Am vrut neamestec in treburile interne - i-am numit pe romanii lui Traian "cotropitori". Am vrut apoi sa fim originali - am apelat la individualitatea culturii dacice. Acum vrem in Uniunea Europeana - romanii devin parintii nostri intelepti, care ne-au racordat la valorile europene. Nepotii Scolii ardelene bantuie pe culoarele proaspat restauratului muzeu, pupand poala Europei, de parca nu am fi indreptatiti sa intram in Ue cu fruntea sus, cu intreaga noastra istorie. Programul manifestarii spune limpede: "Aceasta incorporare a Daciei in hotarele Imperiului Roman marcheaza prima incadrare a teritoriului de azi al Romaniei in spatiul unei civilizatii cu valente universale. Anul 106 reprezinta, asadar, un moment important pentru istoria noastra, o prima "integrare" in Europa." Nimeni nu contesta valoarea civilizatiei romane, care insa ar trebui sa fie sarbatorita la Roma, nu aici. Nedumerirea este alta: ce-aveti cu dacii? Ei nu aveau o civilizatie? Nu erau tot in Europa? Nu au dus un razboi drept? Nu ar trebui comemorati mortii din acele lupte, in frunte cu Decebal? Muzeul National se jeneaza la auzul cuvantului "dac", caci dacii au ajuns ruda de la tara cu care ne rusinam sa stam la masa Europei. Asta inseamna ca ne e rusine cu toti taranii nostri care astazi inca se mai imbraca, la sarbatori, cu portul dacilor de pe Columna lui Traian, ne rusinam cu doinele si obiceiurile lor, cu toata traditia noastra ancestrala! Somnul ratiunii naste cosmare pe Calea Victoriei. Adevarul e din nou sacrificat, istoria e din nou folosita ca instrument politic, lectia lui Decebal nu a fost inteleasa. Daca ar fi sa o transpunem in grila de interpretare a celor de la Muzeul National, romanii au venit la noi sa ne integreze in Europa, iar dacii, "barbarii", nu si nu! Noroc ca romanii au fost mai insistenti, altfel n-am fi avut astazi francofonie. Parada din centrul Bucurestiului nu a fost realista. Organizatorii evenimentului ar fi trebuit sa stie ca o reconstituire corecta a momentului nu ar fi fost posibila decat daca, in urma legionarilor romani, pe Calea Victoriei, ar fi defilat si daci in lanturi.
Muzeul National de Istorie a Romaniei, avandu-i ca parteneri, intre altii, pe Ministerul Culturii si "Rosia Montana Gold Corporation", a aniversat, in zilele de 13-14 octombrie, 1900 de ani de la crearea provinciei romane Dacia. O trupa de unguri din Szombathely, imbracati in soldati romani, a defilat pe Calea Victoriei. Dar ce aniversam, de fapt? Daca noi suntem urmasii invingatorilor, iar dacii, asa cum sugereaza unii istorici, au fost ucisi aproape toti, inseamna ca aniversam cu cinism distrugerea acelei natii si a acelei culturi. Ca si cum spaniolii ar aniversa exterminarea amerindienilor de catre conquistadori. Daca ne consideram insa urmasii ambelor neamuri, inclinand mai mult sau mai putin spre cel autohton, inseamna ca, in loc sa-i comemoram pe cei ce au dus o lupta dreapta, aparandu-si pamantul, noi ii sarbatorim pe cuceritori, aniversam cu fast uciderea strabunilor nostri, distrugerea sanctuarelor, jefuirea tezaurului Daciei. Ca si cum evreii l-ar aniversa pe Titus, pentru ca le-a distrus templul din Ierusalim, sau cum francezii l-ar serba pe Cezar, pentru ca a cucerit Gallia. Ni se va replica, de buna seama, ca aniversam rezultatele pozitive, nu consecintele firesti ale razboiului. Ca romanii ne-au civilizat, au construit drumuri, poduri, orase, scoli... Asa e, au venit, au construit, au exploatat aurul din minele de la Alburnus Maior si au plecat. In urma lor au trecut popoarele migratoare, si dupa 2-3 secole, nu a mai ramas piatra peste piatra din ce au construit ei, apoi a urmat cel putin un mileniu in care nimeni nu si-a mai amintit ca pe aici au trecut vreodata romanii. Deci: ce le datoram romanilor? Faptul ca avem o limba romanica? Dar bulgarii pot intra in Europa si fara sa se inchine Romei si nu vor fi mai putin europeni doar pentru ca sunt slavi. Ei au facut un mit din stramosii lor traci, pe care stiu sa-l promoveze. Prin aceasta manifestare, Muzeul de Istorie nu face istorie si nu educa. El face politica, ideologizeaza, asa cum a facut-o si in epocile trecute. Sub ocupatia rusa, istoria noastra s-a umplut de slavi, incepand cu cultura Dridu. Cand politica de distantare de Rusia a cerut-o, i-am impins pe slavi mai la sud. Am vrut neamestec in treburile interne - i-am numit pe romanii lui Traian "cotropitori". Am vrut apoi sa fim originali - am apelat la individualitatea culturii dacice. Acum vrem in Uniunea Europeana - romanii devin parintii nostri intelepti, care ne-au racordat la valorile europene. Nepotii Scolii ardelene bantuie pe culoarele proaspat restauratului muzeu, pupand poala Europei, de parca nu am fi indreptatiti sa intram in Ue cu fruntea sus, cu intreaga noastra istorie. Programul manifestarii spune limpede: "Aceasta incorporare a Daciei in hotarele Imperiului Roman marcheaza prima incadrare a teritoriului de azi al Romaniei in spatiul unei civilizatii cu valente universale. Anul 106 reprezinta, asadar, un moment important pentru istoria noastra, o prima "integrare" in Europa." Nimeni nu contesta valoarea civilizatiei romane, care insa ar trebui sa fie sarbatorita la Roma, nu aici. Nedumerirea este alta: ce-aveti cu dacii? Ei nu aveau o civilizatie? Nu erau tot in Europa? Nu au dus un razboi drept? Nu ar trebui comemorati mortii din acele lupte, in frunte cu Decebal? Muzeul National se jeneaza la auzul cuvantului "dac", caci dacii au ajuns ruda de la tara cu care ne rusinam sa stam la masa Europei. Asta inseamna ca ne e rusine cu toti taranii nostri care astazi inca se mai imbraca, la sarbatori, cu portul dacilor de pe Columna lui Traian, ne rusinam cu doinele si obiceiurile lor, cu toata traditia noastra ancestrala! Somnul ratiunii naste cosmare pe Calea Victoriei. Adevarul e din nou sacrificat, istoria e din nou folosita ca instrument politic, lectia lui Decebal nu a fost inteleasa. Daca ar fi sa o transpunem in grila de interpretare a celor de la Muzeul National, romanii au venit la noi sa ne integreze in Europa, iar dacii, "barbarii", nu si nu! Noroc ca romanii au fost mai insistenti, altfel n-am fi avut astazi francofonie. Parada din centrul Bucurestiului nu a fost realista. Organizatorii evenimentului ar fi trebuit sa stie ca o reconstituire corecta a momentului nu ar fi fost posibila decat daca, in urma legionarilor romani, pe Calea Victoriei, ar fi defilat si daci in lanturi.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
