Pe scurt - un regal! Adica un cadou regesc facut celor impatimiti de teatru, dar si celor mai tineri, care-si doresc altceva decat manele si "La bloc". Care-si doresc, adica, arta in stare pura!
S-o luam pe rand: pentru noi, cei ce am apucat vremuri in care lumea statea la coada, si pe viscol, si pe ploaie, ore intregi, ca sa "apuce" un bilet la Teatrul Mic, unde Iordache triumfa in Richard al Iii-lea, ori la Bulandra, ca sa-i vada pe Dinica si Moraru in Nepotul lui Rameau (asta ca sa nu dau decat doua exemple din gloriosul sir de spectacole antologice ale anilor 70), un nou Revizor poate insemna un demers... riscant. Atat pentru cei care l-au realizat si se asteapta la aplauzele noastre, cat si pentru noi, cei mai varstnici, care am apucat si alte montari.
Din pacate, multi, foarte multi iubitori de teatru nu au apucat sa vada legendarul Revizor al lui Lucian Pintilie! Pus in scena in 1972, proiectat ca spectacol de deschidere a acelei stagiuni (1972-1973), Revizorul gandit de marele regizor, avandu-l in frunte pe Toma Caragiu, secondat, intr-o creatie tot antologica, de Virgil Ogasanu, a fost interzis, ca "periculos", de autoritatile ceausiste, imediat dupa premiera.
Si iata ca dupa 30 de ani, Revizorul a fost "atacat" inca o data de acel unic Artist care este Horatiu Malaele. Actor, regizor, poet, pictor, caricaturist... si inca cine mai stie ce. Horatiu Malaele creeaza, pe baza textului de aur al lui Gogol, un portret vitriolant al Imposturii, boala molipsitoare, dezgustatoare, puturoasa si contagioasa (ca orice molima cu "virtuti" devastatoare), care a cuprins - iata! - mai toate straturile societatii romanesti de azi! Malaele - regizorul o face, insa, cu mult umor, ba chiar cu... gratie, parca distantat de grozaviile infatisate pe scena, avandu-l drept complice pe Gogol insusi si... rasul. Da, rasul, minunat balsam si antidot fata de mizeria lumii, zguduie, si de data aceasta, odata cu aplauzele publicului, sala incapatoare si confortabila a Teatrului de Comedie! Spectacolul creat de Horatiu Malaele este dezlantuit, umorul curge in cascada, situatiile "nebune", qui-pro-quo-urile se desfasoara in crescendo, intr-un ritm dracesc, astfel incat nu simti ca au trecut... doua ore fara pauza! Ci dimpotriva! Ai vrea ca acest spectacol de teatru adevarat sa mai continue, intru spalarea, prin ras, a sufletelor noastre sufocate de zgura vietii.
La marele succes al spectacolului contribuie, desigur, si actorii pe care, convins de posibila lor performanta, i-a distribuit Malaele. Excelent, sarmant, plin de autoironie si de umor - deloc vulgar! -, Stefan Banica Jr. e un "Revizor" care ar putea zapaci, si azi, suflete mai slabe de inger, cerandu-le, intruna, "spagi" fara numar... Excelente portretele create cu virtuozitate de George Mihaita (Primarul), Virginia Mirea (Nevasta primarului), Delia Seceleanu (fiica lor). La fel de bun, Dragos Huluba in rolul lui Osip, servitorul lui Hlestacov, mi-a amintit, din cand in cand, de... Buster Keaton. Tratati pe... "grupuri", toti ceilalti interpreti infatisati intr-o scenografie de mare rafinament (datorata acelei atat de inzestrate artiste care este Lia Mantoc) si "starniti" de muzica creata de minunata Dorina Crisan Rusu, ne duc inapoi intr-o Rusie pierduta in negura. In mizeria unei provincii primitive... Numai ca adevarurile care tasnesc din "joaca" personajelor ne suna atat de familiar, incat, la iesirea din sala de teatru, cu palmele inrosite de atata aplaudat si obositi de atata ras, ni se pare ca-l auzim pe chiar Gogol, care ne apostrofeaza discret: "Si voi... de ce radeti? Radeti de voi insiva!" ("Sarmanilor!")...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
