Stie deja toata lumea ca, intre criteriile juriului pentru acordarea celui mai prestigios premiu literar, politicul are ponderea cea mai mare. Ca se tine cont si de apartenenta geografica a candidatilor, de biografiile lor, de conjunctura internationala. Toate aceste variabile extraliterare fac in fiecare an anuntul final imprevizibil. Cum Nobelul pentru Literatura starneste un interes mult mai larg decat premiile pentru stiinte, iar secretul finalistilor e pastrat cu sfintenie, in fiecare toamna se fac predictii, se aproximeaza favoritii, se mizeaza pe scriitori ca pe cai, la casele de pariuri. Desi vesnicii nobelizabili Mario Vargas Llosa, Philip Roth, Milan Kundera, Norman Mailer, John Updike sau Paul Auster si-ar fi meritat de mult laurii daca se tinea cont doar de valoarea literara (fiind cu totii tradusi aproape integral si la noi, cititorii romani pot aprecia si ii pot compara cu numele castigatoare la "loteria Nobel" din ultimul deceniu), pariorii s-au invatat minte si au creditat cu cele mai multe sanse anul acesta pe un scriitor turc, Orhan Pamuk. Pentru o data, votul Academiei Suedeze a fost previzibil. De ce? Fiindca Orhan Pamuk, pe langa o opera romanesca tradusa in 40 de limbi si o colectie de faimoase premii literare occidentale, a fost, incepand din februarie 2005 si pana in vara 2006, in centrul unui scandal international. Declansat de afirmatia facuta de el intr-un ziar elvetian ca, in timpul genocidului din 1915, turcii s-au facut vinovati de masacrarea a 30.000 de kurzi si a unui milion de armeni. Guvernul turc, care nu recunoaste oficial acest adevar istoric, i-a intentat scriitorului un proces de defaimare ce se putea solda cu ani de inchisoare. Mai mult, integristii musulmani l-au amenintat cu moartea. O mobilizare exemplara a celor mai cunoscuti scriitori din lume in favoarea lui Orhan Pamuk a atras atentia opiniei publice: ei au adresat guvernului de la Ankara, "in numele principiului constitutional al libertatii de expresie in vigoare in tarile Uniunii Europene, carora Turcia aspira sa se alature", cererea imperativa de a inceta orice urmarire in justitie a scriitorului, precum si masuri de protejare a vietii lui. Sub presiune internationala, turcii au fost nevoiti sa renunte la proces, iar valva care s-a facut in jurul acestui subiect l-a facut si mai cunoscut pe romancierul istanbuliot. Numarul tarilor in care i-au fost traduse cartile a crescut, cronicile literare din Europa si Sua s-au intrecut in superlative, atat pentru curajul lui de a atinge teme sensibile, cat si pentru rafinamentul constructiei si stilului. Cei care au pariat pe Orhan Pamuk pentru Nobel stiau toate acestea si au castigat, impreuna cu el. E sigur ca merita premiul, cum e sigur ca si concurentii lui (dintre care unii au semnat pentru el) l-ar fi meritat. Cum in librariile noastre a aparut de curand versiunea romaneasca a romanului Ma numesc Rosu, publicata la Editura "Curtea Veche" de exceptionala traducatoare din limba turca Luminita Munteanu, am putut sa ma conving ca talentul de povestitor al lui Orhan Pamuk, originalitatea temelor si stilului chiar il situeaza la inaltimea celor mai mari scriitori ai momentului. Profit de prilej pentru a va recomanda acest roman de 600 de pagini care ne introduce in lumea fabuloasa a atelierelor de miniaturi orientale din Istanbulul secolului Xvi, prin intermediul povestilor intretesute, spuse la persoana I de o multime de personaje superb conturate, cu halouri poetice si filosofice, dar incluse toate intr-o intriga captivanta. Editura "Curtea Veche" a avut inspiratia sa cumpere inca de anul trecut drepturile de traducere a operei integrale a lui Pamuk, asa ca vom avea bucuria sa citim si celelalte romane ale lui, intre care Casa tacuta (1983), Fortareata alba (1985), Cartea neagra (1990), Viata cea noua (1994) si mai ales Zapada (2002) - un roman politic despre Turcia profunda, cu infruntarea dintre religiosi si laici, dintre traditie si modernitate, dintre bogatie si saracia extrema. Cea mai noua carte din bibliografia lui e dedicata orasului natal, pe care a refuzat sa-l paraseasca pana si atunci cand viata ii era primejduita, si se intituleaza Istanbul. Amintirile si orasul. Opera lui e departe de a fi incheiata: Orhan Pamuk are 54 de ani si e in plina putere creatoare. Scriitorul turc europenizat, care a scris liber tot ce a gandit, fara sa tina seama de riscuri, e o personalitate deranjanta in tara lui, unde si-a atras antipatia islamistilor, nationalistilor, militarilor, marii burghezii pentru felul cum i-a "prins" in romanele lui. Premiul Nobel este pentru Orhan Pamuk cea mai frumoasa revansa fata de cei care-l voiau dupa gratii, iar acum sunt nevoiti sa fie mandri de el: e prima oara cand Turcia primeste laurii Academiei Suedeze, atat de ravniti mai ales de tarile ex-centrice. Cum suntem si noi.
Premiul Nobel pentru Literatura - 2006
Orhan Pamuk
Stie deja toata lumea ca, intre criteriile juriului pentru acordarea celui mai prestigios premiu literar, politicul are ponderea cea mai mare. Ca se tine cont si de apartenenta geografica a candidatilor, de biografiile lor, de conjunctura internationala. Toate aceste variabile extraliterare fac in fiecare an anuntul final imprevizibil. Cum Nobelul pentru Literatura starneste un interes mult mai larg decat premiile pentru stiinte, iar secretul finalistilor e pastrat cu sfintenie, in fiecare toamna se fac predictii, se aproximeaza favoritii, se mizeaza pe scriitori ca pe cai, la casele de pariuri. Desi vesnicii nobelizabili Mario Vargas Llosa, Philip Roth, Milan Kundera, Norman Mailer, John Updike sau Paul Auster si-ar fi meritat de mult laurii daca se tinea cont doar de valoarea literara (fiind cu totii tradusi aproape integral si la noi, cititorii romani pot aprecia si ii pot compara cu numele castigatoare la "loteria Nobel" din ultimul deceniu), pariorii s-au invatat minte si au creditat cu cele mai multe sanse anul acesta pe un scriitor turc, Orhan Pamuk. Pentru o data, votul Academiei Suedeze a fost previzibil. De ce? Fiindca Orhan Pamuk, pe langa o opera romanesca tradusa in 40 de limbi si o colectie de faimoase premii literare occidentale, a fost, incepand din februarie 2005 si pana in vara 2006, in centrul unui scandal international. Declansat de afirmatia facuta de el intr-un ziar elvetian ca, in timpul genocidului din 1915, turcii s-au facut vinovati de masacrarea a 30.000 de kurzi si a unui milion de armeni. Guvernul turc, care nu recunoaste oficial acest adevar istoric, i-a intentat scriitorului un proces de defaimare ce se putea solda cu ani de inchisoare. Mai mult, integristii musulmani l-au amenintat cu moartea. O mobilizare exemplara a celor mai cunoscuti scriitori din lume in favoarea lui Orhan Pamuk a atras atentia opiniei publice: ei au adresat guvernului de la Ankara, "in numele principiului constitutional al libertatii de expresie in vigoare in tarile Uniunii Europene, carora Turcia aspira sa se alature", cererea imperativa de a inceta orice urmarire in justitie a scriitorului, precum si masuri de protejare a vietii lui. Sub presiune internationala, turcii au fost nevoiti sa renunte la proces, iar valva care s-a facut in jurul acestui subiect l-a facut si mai cunoscut pe romancierul istanbuliot. Numarul tarilor in care i-au fost traduse cartile a crescut, cronicile literare din Europa si Sua s-au intrecut in superlative, atat pentru curajul lui de a atinge teme sensibile, cat si pentru rafinamentul constructiei si stilului. Cei care au pariat pe Orhan Pamuk pentru Nobel stiau toate acestea si au castigat, impreuna cu el. E sigur ca merita premiul, cum e sigur ca si concurentii lui (dintre care unii au semnat pentru el) l-ar fi meritat. Cum in librariile noastre a aparut de curand versiunea romaneasca a romanului Ma numesc Rosu, publicata la Editura "Curtea Veche" de exceptionala traducatoare din limba turca Luminita Munteanu, am putut sa ma conving ca talentul de povestitor al lui Orhan Pamuk, originalitatea temelor si stilului chiar il situeaza la inaltimea celor mai mari scriitori ai momentului. Profit de prilej pentru a va recomanda acest roman de 600 de pagini care ne introduce in lumea fabuloasa a atelierelor de miniaturi orientale din Istanbulul secolului Xvi, prin intermediul povestilor intretesute, spuse la persoana I de o multime de personaje superb conturate, cu halouri poetice si filosofice, dar incluse toate intr-o intriga captivanta. Editura "Curtea Veche" a avut inspiratia sa cumpere inca de anul trecut drepturile de traducere a operei integrale a lui Pamuk, asa ca vom avea bucuria sa citim si celelalte romane ale lui, intre care Casa tacuta (1983), Fortareata alba (1985), Cartea neagra (1990), Viata cea noua (1994) si mai ales Zapada (2002) - un roman politic despre Turcia profunda, cu infruntarea dintre religiosi si laici, dintre traditie si modernitate, dintre bogatie si saracia extrema. Cea mai noua carte din bibliografia lui e dedicata orasului natal, pe care a refuzat sa-l paraseasca pana si atunci cand viata ii era primejduita, si se intituleaza Istanbul. Amintirile si orasul. Opera lui e departe de a fi incheiata: Orhan Pamuk are 54 de ani si e in plina putere creatoare. Scriitorul turc europenizat, care a scris liber tot ce a gandit, fara sa tina seama de riscuri, e o personalitate deranjanta in tara lui, unde si-a atras antipatia islamistilor, nationalistilor, militarilor, marii burghezii pentru felul cum i-a "prins" in romanele lui. Premiul Nobel este pentru Orhan Pamuk cea mai frumoasa revansa fata de cei care-l voiau dupa gratii, iar acum sunt nevoiti sa fie mandri de el: e prima oara cand Turcia primeste laurii Academiei Suedeze, atat de ravniti mai ales de tarile ex-centrice. Cum suntem si noi.
Stie deja toata lumea ca, intre criteriile juriului pentru acordarea celui mai prestigios premiu literar, politicul are ponderea cea mai mare. Ca se tine cont si de apartenenta geografica a candidatilor, de biografiile lor, de conjunctura internationala. Toate aceste variabile extraliterare fac in fiecare an anuntul final imprevizibil. Cum Nobelul pentru Literatura starneste un interes mult mai larg decat premiile pentru stiinte, iar secretul finalistilor e pastrat cu sfintenie, in fiecare toamna se fac predictii, se aproximeaza favoritii, se mizeaza pe scriitori ca pe cai, la casele de pariuri. Desi vesnicii nobelizabili Mario Vargas Llosa, Philip Roth, Milan Kundera, Norman Mailer, John Updike sau Paul Auster si-ar fi meritat de mult laurii daca se tinea cont doar de valoarea literara (fiind cu totii tradusi aproape integral si la noi, cititorii romani pot aprecia si ii pot compara cu numele castigatoare la "loteria Nobel" din ultimul deceniu), pariorii s-au invatat minte si au creditat cu cele mai multe sanse anul acesta pe un scriitor turc, Orhan Pamuk. Pentru o data, votul Academiei Suedeze a fost previzibil. De ce? Fiindca Orhan Pamuk, pe langa o opera romanesca tradusa in 40 de limbi si o colectie de faimoase premii literare occidentale, a fost, incepand din februarie 2005 si pana in vara 2006, in centrul unui scandal international. Declansat de afirmatia facuta de el intr-un ziar elvetian ca, in timpul genocidului din 1915, turcii s-au facut vinovati de masacrarea a 30.000 de kurzi si a unui milion de armeni. Guvernul turc, care nu recunoaste oficial acest adevar istoric, i-a intentat scriitorului un proces de defaimare ce se putea solda cu ani de inchisoare. Mai mult, integristii musulmani l-au amenintat cu moartea. O mobilizare exemplara a celor mai cunoscuti scriitori din lume in favoarea lui Orhan Pamuk a atras atentia opiniei publice: ei au adresat guvernului de la Ankara, "in numele principiului constitutional al libertatii de expresie in vigoare in tarile Uniunii Europene, carora Turcia aspira sa se alature", cererea imperativa de a inceta orice urmarire in justitie a scriitorului, precum si masuri de protejare a vietii lui. Sub presiune internationala, turcii au fost nevoiti sa renunte la proces, iar valva care s-a facut in jurul acestui subiect l-a facut si mai cunoscut pe romancierul istanbuliot. Numarul tarilor in care i-au fost traduse cartile a crescut, cronicile literare din Europa si Sua s-au intrecut in superlative, atat pentru curajul lui de a atinge teme sensibile, cat si pentru rafinamentul constructiei si stilului. Cei care au pariat pe Orhan Pamuk pentru Nobel stiau toate acestea si au castigat, impreuna cu el. E sigur ca merita premiul, cum e sigur ca si concurentii lui (dintre care unii au semnat pentru el) l-ar fi meritat. Cum in librariile noastre a aparut de curand versiunea romaneasca a romanului Ma numesc Rosu, publicata la Editura "Curtea Veche" de exceptionala traducatoare din limba turca Luminita Munteanu, am putut sa ma conving ca talentul de povestitor al lui Orhan Pamuk, originalitatea temelor si stilului chiar il situeaza la inaltimea celor mai mari scriitori ai momentului. Profit de prilej pentru a va recomanda acest roman de 600 de pagini care ne introduce in lumea fabuloasa a atelierelor de miniaturi orientale din Istanbulul secolului Xvi, prin intermediul povestilor intretesute, spuse la persoana I de o multime de personaje superb conturate, cu halouri poetice si filosofice, dar incluse toate intr-o intriga captivanta. Editura "Curtea Veche" a avut inspiratia sa cumpere inca de anul trecut drepturile de traducere a operei integrale a lui Pamuk, asa ca vom avea bucuria sa citim si celelalte romane ale lui, intre care Casa tacuta (1983), Fortareata alba (1985), Cartea neagra (1990), Viata cea noua (1994) si mai ales Zapada (2002) - un roman politic despre Turcia profunda, cu infruntarea dintre religiosi si laici, dintre traditie si modernitate, dintre bogatie si saracia extrema. Cea mai noua carte din bibliografia lui e dedicata orasului natal, pe care a refuzat sa-l paraseasca pana si atunci cand viata ii era primejduita, si se intituleaza Istanbul. Amintirile si orasul. Opera lui e departe de a fi incheiata: Orhan Pamuk are 54 de ani si e in plina putere creatoare. Scriitorul turc europenizat, care a scris liber tot ce a gandit, fara sa tina seama de riscuri, e o personalitate deranjanta in tara lui, unde si-a atras antipatia islamistilor, nationalistilor, militarilor, marii burghezii pentru felul cum i-a "prins" in romanele lui. Premiul Nobel este pentru Orhan Pamuk cea mai frumoasa revansa fata de cei care-l voiau dupa gratii, iar acum sunt nevoiti sa fie mandri de el: e prima oara cand Turcia primeste laurii Academiei Suedeze, atat de ravniti mai ales de tarile ex-centrice. Cum suntem si noi.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
