Rosia Montana sub protectie invincibila:
Tinerii!
Tot mai mult si tot mai acut, Rosia Montana devine o problema a generatiei tinere. Elevii si studentii din Romania dau dovada de constiinta civica si de patriotism. Au invatat sa actioneze si sa se organizeze dupa metode occidentale, practicate in democratiile libere. Zeci de apeluri semnate de tineri sosesc in ultima vreme pe adresa redactiei, invitandu-ne sa participam la actiuni de protest si de constientizare a opiniei publice. Rosia Montana a nascut solidaritati nemaiintalnite pana acum. La fel de neintalnite ca nerusinarea celor care vor sa fure aurul Muntilor Apuseni, mutilandu-i. Lupta e grea, dar Dumnezeu tine intotdeauna cu binele si dreptatea... Suntem bucurosi si onorati sa publicam in paginile revistei, avertismentul Asociatiei "Gata Oricand" din Oradea. Un avertisment care scoate gunoiul de dupa usa, punandu-l in fata celor care incearca sa ascunda adevarul. Aparata de tineri, e imposibil ca Rosia Montana sa moara. Viitorul tarii este cu ea.
Buna ziua,
Va scriem din partea Asociatiei "Gata Oricand" din Oradea, pentru a va atrage atentia asupra controversatei situatii de la Rosia Montana. Organizatia noastra sustine localnicii din Rosia care nu vor sa se mute si care doresc sa actioneze pentru dezvoltarea durabila a Apusenilor. Stim ca mass-media in general se feresc sa abordeze subiectul, totusi am vazut nenumarate articole pro "Rosia Montana Gold Corporation", lucru care ne face sa ne intrebam pana unde merge libertatea de exprimare a cetatenilor acestei tari sau cat costa sa poti sa te exprimi liber...
Avand in vedere situatia, noi incercam sa sensibilizam Romania pe toate caile posibile, dar in special am dori sa avem un dialog cu presa. O sa incercam, asadar, sa va tinem la curent cu evolutia lucrurilor, deoarece credem ca este important ca informatia sa ajunga la dvs. pe mai multe cai, din mai multe surse. Va atasam un material despre situatia Rosiei. Este un apel la responsabilizare - daca nu doriti sa-l publicati in intregime, nu ne deranjeaza, insa va rugam sa pastrati numele autorului si al organizatiilor partenere si ideile principale, adica acelea ca ne opunem proiectului si ca nu suntem de acord cu ce s-a intamplat si se intampla.
Va multumim,
Paul Iacobas, Ioana Lucaciu - Oradea
Realitatea locurilor - Rosia Montana, ca de altfel Buciumul si Corna, celelalte doua zone vizate de compania multinationala "Gabriel Resources" pentru exploatarea masiva a zacamantului de aur, este un adevarat spatiu mioritic, onduland intre cer si pamant, in valuri verzi de pasune. Fac parte si ele din peisajul specific al Muntilor Apuseni, unde la fiecare cotitura a drumului surprinzi noi si noi frumuseti. Muntii astia, cu altitudinile lor mici, au un alt farmec decat cel al masivitatii, si totusi, n-am sa vi-l dezvalui, pentru ca, fiind cetateni ai Romaniei, nu aveti nici o scuza daca nu-i vizitati voi insiva!
Realitatea istoriei - Rosia Montana si imprejurimile ei sunt locuri incarcate de memoria trecutului, a acelui trecut care a inceput acum mai bine de 2000 de ani. Orice copil invata in scoala despre Alburnus Maior (numele vechi al Rosiei Montane), cea mai veche asezare atestata de pe teritoriul Romaniei. Rosia este unul din locurile unde romanii au construit asezari semnificative, ca baza pentru extragerea zacamantului imens de aur. In total, romanii scoteau din Dacia 5000 kg de aur pe an. Si totusi, se estimeaza ca aici mai exista (chiar si dupa dominatia austro-ungara) mii de tone de aur. Tot ce-a mai ramas din aceasta epoca si ce se vede azi sunt galeriile romane si cele in stil dacic, care gauresc muntii din jur, ruinele templelor si ale necropolelor si alte vestigii dacice si romane, peste care dai unde nu te astepti. Pana azi s-au facut sapaturi arheologice pe un areal de 2,2 hectare, dar istoricii si arheologii stiu ca ar mai trebui sa sape o suprafata cel putin la fel de mare pentru a gasi asezarile omenesti, drumurile romane care le legau intre ele si multe alte marturii ale epocii de dinainte de Romania.
Realitatea oamenilor - Mai presus de toate, aceste locuri sunt comunitati umane, sate si catune de moti, peste care au trecut, cum spun ei, atatea valuri si carora le-au rezistat, pastrandu-si specificul, obiceiurile. Oameni aspri, cu dor de munca si care sunt parte a muntelui, asa cum muntele este parte din ei. Oameni al caror suflet nu incape intr-un apartament de bloc dintr-un oras. Au invatat, de atata vreme, ca acolo unde este aur sunt si probleme, pentru ca aurul este un blestem. Oameni care din 1995 incoace, traiesc calvarul unui alt val de "cuceritori", al unui "divide et impera" modernizat si care nu se bazeaza pe intentii exprimate deschis, ci pe interese si demersuri ascunse. Prinsi intre mentalitatea supunerii, mostenita din comunism, saracia creata de "tranzitia" postcomunista si noua era a companiilor multinationale, oamenii acestia au totusi puterea sa-si urmeze instinctele stravechi, de urmasi ai dacilor, si au curajul sa le spuna Nu celor care nu se multumesc sa goleasca Romania de ce i-a mai ramas, ci mai vor si sa distruga aceste comunitati, sa nege valoarea si puterea individului.
Realitatea Companiei, care se impleteste perfect cu cea a societatii romanesti de azi - Ca in multe tari sarace din lume, si aici a aparut o companie care promite tarii si oamenilor, ca sa citez un localnic, ca "dealurile vor fi facute din salam de Sibiu si ca prin valea care curge, rosie de poluare, de cand ma stiu eu, o sa curga numai lapte si miere". "Rosia Montana Gold Corporation" S. A. a fost infiintata special pentru a exploata aurul de la Rosia prin cianurare - acesta fiind doar unul dintre proiectele celor care se afla in spatele lor. Nu se stie prin ce metode, Compania a reusit sa concesioneze un areal de 520 km patrati, care, culmea, cuprinde si zona unde incepe zacamantul de uraniu ce trece din judetul Alba in Bihor.
Peste noapte, Compania a angajat foarte multi localnici, primarul, medicul, directoarea scolii, preotul, familii intregi, muncitori si tineri au devenit oamenii Companiei. Refuzul lor de a se impotrivi a fost cumparat pe un salariu mediu, pe sume uriase sau pe masini straine, in functie de persoana si de postul ei. Platile au inceput, desigur, de la un nivel mult mai inalt. Compania stie care este slabiciunea acestei tari - coruptia cu care chipurile ne luptam, dar pe care fiecare dintre noi o accepta fara proteste, de la cel mai jos nivel, pentru ca saracia este mare. Asta ne e scuza. Sau poate e mai degraba disperare si comoditate? Da, este greu sa muncesti cinstit, este greu sa parcurgi o ierarhie in ani de munca sustinuta, si atunci, de ce sa nu profiti de "sistem" ca sa inaintezi? Dar iata ca toate acestea ni se intorc impotriva, pentru ca azi ne vindem onoarea, maine demnitatea, iar toti stim ce se intampla cu cei care-si vand sufletul cui nu trebuie.
Primul-ministru, presedintele, ministerele si Parlamentul refuza sa-si asume responsabilitatea si sa ia o decizie in privinta acestui proiect, asteptand, ca de obicei, sa vina "cineva" din afara (din Comisia Europeana sau din Onu sau de altundeva, depinde de interese) sa ne spuna cum e mai bine sa facem. Mass-media nu ne spun nimic despre toata aceasta situatie sau ne ofera numai declaratiile schimbatoare ale Companiei. Nimeni nu spune ca, in chiar acest moment, Minvest dinamiteaza galeriile romane, ca reprezentantii Companiei umbla pe la case sa le ofere localnicilor cate 20 de milioane de lei pentru un mormant, ca rosienii nu mai au medic in sat si ca aceasta Companie a pus stapanire pe Caminul Cultural - transformat intr-o patetica parada a realizarilor Companiei si a binefacerilor aduse oamenilor locului. Nimeni nu ne spune ca tot ei controleaza sistemul de alimentare cu apa al satului si ca fac forari langa casele celor care nu vor sa se mute, pentru a le face viata de netrait. Nimeni nu a contabilizat mortii din cauze de infarct si accidente cerebrale din Corna si Rosia, in ultimii cinci ani, si nimeni nu-i intreaba pe cei ce s-au mutat si ce nu pot sa doarma noaptea.
Iar noi, bieti locuitori ai acestei tari, muncim zi si noapte si de-abia avem casa si masa, noi nu mai avem energie si putere si timp sa ne preocupam de lucruri din astea. Mai mult, le consideram deja hotarate, prin urmare ce sens are sa ne mai obosim? Sau poate ca ne e teama sa reactionam, fiind obisnuiti de zeci de ani sa tacem, sa nu protestam, sa nu ne intereseze si mai ales sa nu stim prea multe. Ma intreb, atunci, cum vrem sa ne educam copiii in spirit democratic, cum vrem sa le oferim posibilitatea sa-si exercite drepturile, cand noi nu le respectam la nici un nivel (individual, local, central etc.).
Au trecut vremurile cand cineva venea "de sus" sa ne spuna ce sa facem si cum sa traim, ce sa vindem si ce sa pastram, ce sa credem si ce nu. Traim intr-o lume in care nu ne permitem sa ne intoarcem privirea daca ceva nu ne convine, deoarece suntem cu totii responsabili pentru ceea ce ni se intampla, in prezent si in viitor. Responsabili individual, in comunitatile in care traim, si responsabili ca cetateni ai Romaniei. Iar atata timp cat ne avem radacinile aici, nu putem fugi de aceasta responsabilitate.
Asociatia "Gata Oricand", 2003. Cu sprijinul Crse, Ioana Bogdan Cataniciu, Alburnus Maior, Patrir. Text: Ioana Lucaciu
Pentru detalii contactati-ne la beprepared@everyday.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
26.11.2007, 02:40De Acolo Celalalt
De ce nu ne conduc tara , astfel de copii ?