Roxana Avram

Comentarii scrise de Roxana Avram

Afisare: 1 - 2 din 2 comentarii

22.10.2010, 16:55

Draga Vera, felicitari pentru curajul si sinceritatea cu care ai scris aceste randuri! Esti o mama buna pentru Mihai, cea mai buna mama, mama lui! Felicitari pentru transformarile pe care le-ai suferit, cu ajutorul psihologului, pentru evolutia lui Mihai, pentru ceea ce simti acum, pentru claritatea cu care intelegi situatia. Iubirea totala si neconditionata va va ajuta pe toti sa va vindecati. Copiii sunt oglinda parintilor, cred ca l-ai respins atat pe Mihai pentru ca vedeai in el viata ta cu probleme, cu greutati, fara solutie, fara vindecare, casnicia care se zbatea intre viata si moarte. Proiectia este un mecanism psihologic la care apelam adeseori atunci cand nu vrem sa ne vedem asa cum suntem. Dar dupa ce ai ajuns sa te accepti si sa accepti ceea ce ai simtit, si Mihai a inceput sa se simta mai bine. Iarta-te! Ai gresit, da, dar esti o mama buna, acum, pentru Mihai si pentru Bogdan. Sa te ajute Dumnezeu in continuare.
O mama care se straduieste si ea sa fie cat mai buna pentru copilul ei.

"Nu-mi pot iubi copilul"

12.09.2010, 18:38

Draga Andi, imi pare rau ca suferi atat de mult!Citind articolul am simtit ca durerea ta este asa de mare incat nu poate ramane fara raspuns. De aceea m-am gandit sa iti scriu.
Cu mult timp in urma, am trait aceleasi sentimente de neimplinire, insingurare, mi-am dorit sa iubesc si sa fiu iubita, sa traiesc o iubire totala, capabila sa umple toate golurile din sufletul meu, sa compenseze toate momentele in care nu m-am simtit iubita, inteleasa, protejata, apreciata, respectata, in copilarie. Spun in copilarie pentru ca, desi de multe ori nu se acorda mare importanta acestui lucru, tot ceea ce ni se intampla in copilarie ne influenteaza modul de a fi ca adult. Felul in care am inteles iubirea parinteasca, sentimentul de implinire sau frustrarea de a nu fi iubit de parinte ne fac sa alegem persoane despre care credem ca ar putea vindeca ceea ce ne-a lipsit atunci cand am fost cei mai vulnerabili - cand am fost copii.
Dorinta aceasta mare a mea de a ma implica in marea iubire m-a determinat sa proiectez asupra celor mai nepotriviti barbati calitati pe care ei nu le aveau, dar pe care eu imi doream cu disperare sa le aiba. Nu intelegeam de ce doar cei din jur par sa aiba parte de fericirea pe care eu mi-o doream asa de mult. Nu intelegeam de ce sunt asa de ghinionista si intalnesc doar barbati care la prima - a doua intalnire par exact ceea ce imi doream, apoi devin, parca peste noapte, persoane cu un caracter dificil, care nu raspund sentimentelor mele, care nu ma inteleg, nu ma accepta asa cum sunt, intr-un cuvant nu imi pot oferi acea iubire totala mult asteptata. Ajunsesem sa ma simt mereu nefericita, neinteleasa, nedreptatita, intr-o relatie proasta cu mine, cu Dumnezeu, cu cei din jur. Eu eram mereu cea nedreptatita - asa simteam.
Raspunsul la intrebarea mea "de ce?" l-am aflat, dar nu atunci, in suferinta, ci dupa mai multi ani de cautare a unor raspunsuri, dar si dupa multe incercari de a ma vindeca pe mine, interior. Am aflat ca este gresit sa iti cauti jumatatea, corect este sa devii tu un intreg demn de respectat si de iubit si sa cauti un alt intreg; dar pentru a deveni un intreg e lupta multa. Pentru a deveni un intreg trebuie sa te intorci in trecut, sa-i ierti pe cei care ti-au gresit, sa accepti suferinta traita, sa o integrezi in viata ta, nu sa o negi, si sa mergi mai departe exact asa cum esti, cu bune si rele. Poate parea usor de zis dar e greu de facut. Pentru mine, inceputul a fost cunoasterea Maicii Siluana, care cu multa dragoste si intelegere ofere sprijin si consiliere on-line pe site-ul www.sfintiiarhangheli.ro. Tot acolo am gasit si un seminar numit Seminarul iertarii, care m-a ajutat sa rememorez lucruri dureroase din trecut, dar care acum nu mai au aceeasi putere asupra mea. De asemenea, au fost si cateva carti care pe mine m-au ajutat foarte mult si indraznesc sa ti le recomand - Labirintul codependentei. Calea spre relatii interumane sanatoase, Femeile care iubesc prea mult - Robin Norwood, Secretul umbrei - Debbie Ford, Partea intunecata a cautatorilor de lumina - Debbie Ford.
In acest moment, pot spune despre mine ca sunt intr-o lupta cu mine, o lupta frumoasa, care ma ajuta sa inteleg, sa iert si sa accept, sa iubesc curat. Lupta aceasta am inceput-o dupa ce am acceptat suferinta pana la capat. Iar la capat am gasit inceputul fericirii. Nu acea fericire- aparenta pe care o vedem pe strada sau la televizor, fericire care paleste cand nu sunt martori, ci o fericire - implinire, un sentiment de pace, de liniste, de echilibru. Sunt si caderi, dar si ridicari. Acum stiu in ce directie trebuie sa merg. Si am invatat ca nu oamenii sau lucrurile, banii, case etc. iti aduc fericirea ci acestea pot doar sa se adauge starii tale interioare.
Pot doar atat sa iti spun: merita orice lupta pentru a dobandi echilibrul.Iar cand vei fi pe aceasta cale, cu siguranta vei gasi si persoana potrivita, alaturi de care sa intemeiezi o familie frumoasa si sa iti traiesti propria fericire.
Cu incredere si speranta,
Doamne-ajuta!

"Simt ca imi va exploda inima de atata iubire neimpartasita"

• 1