Mihaela Cartis
| Nume | Cartis |
| Prenume | Mihaela |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Mihaela Cartis
Afisare: 1 - 7 din 7 comentarii
Binele comun si omul de stat09.05.2010, 18:47
Binele comun ÅŸi omul de stat
Din demnitatea si egalitatea fundamentala a fiintelor umane in fata lui Dumnezeu decurge principiul binelui comun la care trebuie sa se refere intreaga viata socialÄÆ’ pentru a-si gasi sensul. Binele comun reprezinta ansamblul conditiilor sociale care permit atat grupurilor sociale, cat si membrilor lor sa ajunga la implinirea personalitatii cat mai complet si mai usor.
Binele comun nu este inteles in acceptiunea liberala, de suma a binelui fiecarui individ din cadrul unei societati date. Dimpotriva, el apartine atat fiecarei persoane, cat si societatii in ansamblu, fiind indivizibil. Numai societatea, in ansamblul ei, poate sa il atinga si sa il conserve. Binele comun poate fi inteles ca dimensiune sociala si comunitara a binelui in acceptiunea sa morala. Binele comun nu poate fi subordonat intereselor partizane sau de grup. Binele comun decurge din inclinatiile morale ale persoanei, iar atingerea sa este dificila, pentru ca presupune urmarirea asidua a binelui celuilalt (al aproapelui) ca fiind propriul sau bine. Conditiile sociale care decurg din realizarea binelui comun trebuie sa fie in beneficiul tuturor membrilor societatii.
Societatea care isi doreste sa fie in serviciul fiintei umane este societatea care stabileste binele comun ca obiectivul sau prioritar. Persoana nu se poate realiza independent de ceilalti, ea trebuie sa actioneze impreuna cu si pentru ceilalti membri ai societatii. Fiecare trebuie sa contribuie la binele comun, dezvoltandu-si calitatile individuale in spiritul libertatii, responsabilitatii si solidaritatii. Urmarirea binelui comun este responsabilitatea tuturor formelor de expresie a socialitatii, de la cea mai simpla la cele complexe: familia, asociatia, intreprinderea economica, orasul, regiunea, grupurile sociale intermediare, comunitatea nationala, statul. Statul este dator sa urmareasca realizarea binelui comun, care este ratiunea de a fi a autoritatii politice.
Binele comun difera in functie de conditiile sociale specifice fiecarei epoci si societati. Binele comun inseamna inainte de toate pace, organizarea puterilor statului, ordine juridica stabila, protectia mediului inconjurator, prestarea serviciilor esentiale membrilor societatii, dintre care unele sunt chiar drepturi ale omului (alimentatie, asigurarea unei locuinte decente, munca, accesul la educatie si cultura, transportul, sanatatea, libera circulatie a informatiilor si libertatea religioasa). In plus, fiecare natiune este datoare sa participe la o cooperare internationala autentica in vederea asigurarii binelui comun al intregii umanitati.
Omul de stat trebuie sa inteleaga si sa isi asume responsabilitatea pentru realizarea binelui public, nu doar fata de interesele unui anumit grup. Omul de stat trebuie sa sesizeze marile directii de dezvoltare ale societatii, sa le sprijine si sa le canalizeze in interesul intregii comunitati. Omul de stat stie ca este raspunzator pentru propriile fapte si actiuni politice nu numai in fata electoratului si a propriei constiinte, ci, mai ales, in fata lui Dumnezeu. Institutiile statului de drept si ale democratiei parlamentare nu sunt eficiente pentru o societate care urmareste binele comun fara raportarea la valorile morale izvorate din religie, care sunt ultimul bastion in fata esuarii societatii si statului in dezordine si haos.
(din Programul politic al PNTCD)
10.12.2009, 19:27
Nu ma mira si nu ma oripileaza indignarea acelora spalati pe creier, care de 20 de ani se revolta ca nu gandim ca ei, caci nimic nu le poate stramuta convingerea ca ei sunt aceia care au dreptate, precum spune o cugetare celebra:"Numai prostul nu are indoieli."
Ce ma mira si ma oripileaza pe mine, domnule Toma Roman, este indignarea vizavi de maniera noastra de a vedea lucrurile a acelora care au pretins in toti acesti 20 de ani ca gandesc ca noi...
02.10.2009, 15:33
Persecutia, ofensiva si atacul la adresa scorpionului autentic Traian Basescu din partea eventualilor sai contracandidati nu vor avea alt efect decat sa ii sufle si mai tare acestuia vant in pupa.
Aparent, Basescu nu are contracandidat pana acum, deoarece toti aceia care au uzat si continua sa uzeze de tacticile de mai sus nu i-au adus si nu ii aduc adversarului decat apa la moara in loc sa il destabilizeze
Pe Basescu il va bate numai contracandidatul elocvent carismatic, manierat, imaculat, acela care sa nu fi fost nici comunist, nici suspectat de a fi colaborat cu Securitate, care sa nu aiba nicio buba in cap pe chestiuni de moralitate (bautura, femei etc.) si care sa fi demonstrat pana acum natiei ca a fost capabil sa lupte impotriva coruptiei renuntand la mafiotii din propriul sau partid, ca este cinstit si modest, nu cu proprietati in State sau alte afaceri suspecte etc. etc.
Geoana, spre exemplu, in calitatea sa de contracandidat al lui Traian Basescu, cand deschide gura sa il atace pe Basescu este exact ca hotul acela care striga "hotii".
Antonescu privit strict individual ar corespunde oarecum tabloului contracandidatului ideal daca nu ar proveni din PNL, acel PNL care a dat tarii pe prim-ministrul Tariceanu, amandoi avandu-l ca mentor pe milionarul genocidului din 1989 Dinu Patriciu.
Luand in calcul probabilitatea aparitiei efectelor paradoxale in randul electoratului declansate de ura mass-mediei la adresa presedintelui in functiune, daca poporul care in data de 22 noiembrie 2009 va trebui sa isi aleaga presedintele ar fi fost american sau englez de exemplu, ar vota probabil cu singurul contracandidat cu adevarat "clean" prezent in competitie, tanarul "verde" Remus Cernea.
Cum insa poporul este roman, ma feresc sa ma incred in discernamantul lui si cu atat mai putin in posibilul paradox al efectelor paradoxale declansate in randul sau de mass-media aservita mogulilor securisti.
06.07.2009, 16:53
Persecutia, ofensiva si atacul la adresa scorpionului autentic Traian Basescu din partea eventualilor sai contracandidati nu vor avea alt efect decat sa ii sufle si mai tare acestuia vant in pupa.
Aparent, Traian Basescu nu are contracandidat pana acum, deoarece toti aceia care au uzat si continua sa uzeze de tacticile de mai sus nu i-au adus si nu ii aduc adversarului decat apa la moara in loc sa il destabilizeze.
Pe Traian Basescu il va bate numai contracandidatul elocvent carismatic, manierat, imaculat, adica acela care sa nu fi fost nici comunist, nici suspectat de a fi colaborat cu Securitate, care sa nu aiba nicio buba in cap pe chestiuni de moralitate (bautura, femei etc.) si care sa fi demonstrat pana acum natiei ca a fost capabil sa lupte impotriva coruptiei renuntand la mafiotii din propriul sau partid, ca este cinstit si modest, nu cu proprietati in State sau alte afaceri suspecte etc. etc.
Geoana, spre exemplu, in calitatea sa de contracandidat al lui Traian Basescu, cand deschide gura sa il atace pe Basescu, ni-l evoca tuturor pe hotul acela care striga "hotii".
24.05.2009, 10:32
Dan Puric s-a facut remarcat in Romania dupa 1989, subit, printr-o ascensiune prea fulminanta ca sa nu ma fi facut initial circumspecta. Foarte repede insa m-am lasat cucerita de multiplele-i valente artistice si intelectuale. Cu certitudine, Dan Puric face parte dintre "actorii" care isi aduc obolul la punerea in miscare a acestei uriase masinarii de trecere a Romaniei de la comunismul cel mai monstruos la lumea europeana democratica. Biserica ortodoxa se afla la ora actuala in Romania intr-o dramatica si uriasa pierdere de credibilitate, care nu ar fi atat de grava daca nu ar veni dupa 40 de ani de totala obedienta si abominabila complicitate fata/cu regimul comunist, cand preotii calcau taina sfanta a spovedaniei turnandu-si enoriasii direct Securitatii, asa incat conferintele lui Dan Puric au menirea castigarii si recastigarii increderii in biserica. Dan Puric nu a facut de la momentul 1989 si pana azi nicio clipa politica. El si-a pus toata cunoasterea, puterea de convingere si talentul artistic in slujba transformarii societatii civice romanesti, adica a scoaterii ei din "inbeznarea" (este termen folosit chiar de el) si indobotocirea comunista. La ora actuala la noi, dupa aproape 20 de ani de la asa-zisa cadere a comunismului, mentalitatea societatii romanesti nu a evoluat prea mult, ramanad aproape neschimbata. O dovada este insusi procentul cu care este votat PNTCD-ul, partidul ai carui seniori au zacut in inchisorile comuniste. Atata timp cat eu depind de votul majoritatii, consider ca aceasta majoritate isi aroga drepturi asupra mea. Ea si-a impus vointa asupra mea votand ca un comunist rigid si niste banditi scelerati sa ne conduca noua tuturor viata (m-am referit aici la Ion Iliescu si PSD). Si atunci, singura mea alternativa in democratie, ale carei reguli trebuie sa le accept ("tirania majoritatii"), este sa ma implic incercand sa destept aceasta majoritate imbecila. Este ceea ce incearca de atatia ani sa faca Dan Puric. Chiar daca Dan Puric va ramane sa faca strict ceea ce face acum atat de bine pentru emanciparea si "increstinarea" societatii civile "fara de Dumnezeu" din Romania, el va aduce oricum in anii ce urmeaza inestimabile beneficii acestei tari si implicit noua tuturor.
Dan Puric - "Ce fac eu este o operatie de igiena"
02.01.2008, 11:50
Dintotdeauna mi-am pus intrebari de ce sunt asa cum sunt, adica de ce fac ceea ce fac si nu stau dracului sa citesc cat e ziua de lunga, sa dezleg rebus, sa merg sau sa primesc vizite, sa bat bulevardele si magazinele de moda, sa vizionez telenovele sau sa tricotez.
De 18 ani ma tot intreb ce mi-a venit sa le vorbesc oamenilor din generatia mea despre marea noastra culpa in comunism si colaborationism, despre necesitatea de a ne-o asuma, de a cere iertare si de a ne cai, pentru ca altfel nimic bun nu vom putea cladi pe nisipurile miscatoare ale complicitatii noastre tacite.
De 18 ani ma intreb ce mi-a venit sa fac Piata Universitatii zile si nopti intregi, de ce m-am inscris in Alianta Civica etc.
Ma intrebam nu pentru ca nu imi convenea drumul pe care mi-l alesesem, ci pentru ca vedeam cum toti ceilalti imi intorceau spatele, ma combateau, se fereau de mine ca de o ciumata, incepusera sa comploteze sa fiu indepartata din mijlocul lor, iar atunci cand au vazut ca nu reusesc asta (intrebare: cum de n-au reusit? interesant cine ma sustine din umbra? dar asta ar fi alta poveste), m-au trimis la psihiatru (s-ar fi simtit tare bine daca m-as fi intors de acolo cu vreun diagnostic dubios, dar n-au avut parte de aceasta).
Paradoxal insa (atentie!), am remarcat in acesti 18 ani ca dupa ce eram privita de ceilalti ca o paria o anumita perioada, secvential, dupa ce trecea timpul, faceau toti exact ceea ce tocmai mai luptasem sa ii conving, iar ei ma combatusera (!?). In colectivul profesional, de exemplu, de la colegi si pana la sefi, la un moment dat se organizau exact asa cum ma zbatusem eu cu disperare sa le demonstrez, iar ei initial nu acceptasera.
Acum ceva vreme, vorbind cu cineva despre leadership si management politic si dorind stiu mai multe despre asta, am nimerit peste un link http://www.training.ro/test-leadership.php, si pe linkul respectiv peste un test, pe care, din joaca si din curiozitate, l-am facut si ce sa vezi?
Am aflat raspunsul la intrebarile pe care mi le puneam de atata amar de vreme.
Am aflat cu ocazia asta ca excelez in managementul de echipa si in indrumare.
Adica in managementul de echipa am preocupare ridicata atat pentru sarcini, cat si pentru oameni (colegi, in cazul meu). (Managerul cu acest stil considera ca exista o interdependenta intre realizarea sarcinii si bunastarea angajatilor, decisiva pentru viitorul organizatiei. Aceasta interdependenta conduce la relatii intemeiate pe incredere si respect si la realizarea sarcinilor prin devotamentul angajatilor. "Suntem in aceeasi echipa. Trebuie sa ne sustinem si sa ne ajutam reciproc pentru a ne realiza obiectivul"
Este in general acceptat faptul ca un manager care are ca stil de conducere "managementul de echipa" este cel mai performant, chiar daca nu toti managerii pot sa-l adopte.
Daca are un colectiv de oameni diferiti ca abilitati, incredere si dedicare, ii poate conduce folosind diferite stiluri de management.)
Cat privesc abilitatile legate de Indrumare,
dupa ce a muncit un timp in echipa, cineva poate incepe sa-si piarda increderea si chiar motivarea, considerand ca nu mai face munca pe care i-ar placea s-o faca. In acest moment, angajatul (in cazul meu, colegul) trebuie ajutat. Trebuie sa i se spuna ce are de facut, sa fie incurajat pe tot parcursul activitatii si apreciat pentru realizarea rolul important pe care il are in organizatie.
Asta este explicatia pentru care de 18 ani nu am astampar si actionez asa pe toate planurile, de la cel familial la cel profesional sau politic.
Ajungand la politic, cei 18 ani care s-au scurs de la lovitura de stat ambalata in genocid mi-au pus rabdarea greu la incercare, cu atat mai mult cu cat nu mai sunt tanara si nu mai am timp de asteptat pana sa vad Romania asa cum o visez.
Si atunci, singura mea atitudine a fost aceea a implicarii civice mai curand, adica nu am avut puterea sa stau sa astept acei 20 de ani pe care i-a propovaduit Brucan ca necesari natiei romane ca sa se destepte si m-am aruncat in munca de reeducare a "stupid people"-ului.
Am omis insa ca exista interese mari in jefuirea acestei tari de catre oameni inteligenti (de unde si "intelligence") care nu au niciun interes ca "stupid people"-ul sa se destepte si sa voteze monarhia, de exemplu.
La noi in Romania banditilor si mafiotilor politici le convine de minune republica, deoarece Presedintele este omul partidului (Iliescu al FSN-ului = jaf si dezmat; Constantinescu al CDR-ului = PNL PSD continuarea jafului si dezmatului, Constantinescu "fiind invins de Securitate" (Sanchi!); din nou Iliescu al PSD-ului = jaf si dezmat si acum Basescu al PD-ului = idem), pe cand un monarh nu.
In timp ce scriam aceste randuri am conceput un plan pentru viitor.
Im voi confectiona un alt nume cu care sa pot continua batalia, caci daca ma hazardez sa lupt sub acelasi nume, nemernicii sunt in stare sa ma faca patroana de bordel, bolnava de SIDA, legionara etc.
Ideea mea este sa nu ii las sa zburde pe paginile ziarelor incat sa ii indoctrineze si pe altii cu porcariile lor, asa cum am avut dezamagirea sa-l citesc pe tanarul de 25 de ani care scria despre Regele Mihai I aceleasi tampenii invatate de mine la scoala comunista.
Cateva ganduri despre Revolutia din decembrie 1989
26.12.2007, 12:42
In 21 decembrie 1989, cum serviciul la care lucram se afla exact langa Sala Palatului, iar sefii de la serviciul respectiv nu ne scosesera la meetingul lui Ceausescu, un coleg, prieten foarte bun inca de pe atunci cu Petre Roman, a adus la serviciu un televizor mic ca sa urmarim meetingul. M-am intrebat atunci in sinea mea, tin foarte bine minte, ce i-a venit sa aduca televizorul? Nu am sa uit niciodata ce mina satisfacuta avea. Pur si simplu exulta, si asta chiar inainte ca meetingul sa inceapa. Cand participantii la meeting au inceput sa fuga speriati care incotro, vazandu-i de la etajul unde aveam birourile, m-am speriat si am inceput sa tip. Nu am sa uit niciodata cat de prompt am fost pusa la punct de colegul respectiv, care mi-a spus cu un ton extrem de glacial: "Da' stapaneste-te, ce naiba, ca doar nu stai rau cu nervii!" Cand am iesit de la serviciu, m-am dus sa iau tramvaiul de la capatul liniei, in dreptul Catedralei Sf.Iosif. Nu stiam la ora aceea nimic mai mult despre ceea ce se intampla in piata decat ceea ce tocmai vazusem, adica oameni fugind ingroziti de ceva anume, care se aruncau pur si simplu in fata taxiurilor pentru ca acestea sa opreasca si sa ii ia, ajuntandu-i parca sa evadeze. Decisesem sa ma duc la serviciul sotului meu, care nu avea cum sa stie ceea ce se intampla si caruia ardeam de nerabdare sa ii povestesc cum oamenii fugisera speriati de la meeting. Exact la intersectia Nuferilor (G-ral Berthlot) cu Theodor Aman l-am vazut in fata mea pe actorul si regizorul Sergiu Nicolaescu. Era singur, imbracat in uniforma militara de camuflaj si cu bocanci militaresti in picioare. L-am urmarit cu privirea cateva minute bune exact cu sentimentul aceleia care da cu nasul pe strada de vreun actor cunoscut, costumat, aflat in drum spre sau de la filmari. Nicio clipa nu m-am gandit ca ar putea fi altceva decat asta. Si totusi era ceva mai mult. Era mult, extrem de mult cinism!
Cateva ganduri despre Revolutia din decembrie 1989
Recomandari
