Dan Puric - "Ce fac eu este o operatie de igiena"

Dupa ce i-a fermecat pe romani si tot mapamondul cu excelenta artei sale teatrale, Dan Puric experimenteaza o noua seductie: scrisul si cuvantarile publice. Cartile i se vand in tiraje ametitoare, iar pledoariile sale, strabatute de spirit patriotic, moral si crestin, atrag multimi entuziaste de oameni. Un fenomen pe care am dorit sa-l investigam impreuna cu creatorul lui

"Pe omul frumos il gasim de paza la ordinea morala crestina"

- Anul trecut ati inregistrat un succes rasunator cu prima dvs. carte, "Cine suntem", care s-a vandut in 85.000 de exemplare. Anul acesta, succesul promite sa se repete cu al doilea volum, "Despre omul frumos". Cine este omul frumos?

- Omul frumos din Romania este acela care, cu discretie, respinge toate incercarile de schilodire a sufletului care vin asupra neamului nostru. Omul frumos tinde spre desavarsire. Daca nu poate vorbi impotriva uratului, tace, dar in tacerea lui e un refuz hristic a tot ceea ce inseamna urat. Pe omul frumos il gasim de paza la ordinea morala crestina. Tara aceasta, slutita, degradata, uratita, lovita, este intarita pe dedesubt de omul frumos. Asa a fost la noi transfigurat uratul. Am infrumusetat ceea ce nu se poate infrumuseta: hidosul. Prin suferinta asumata jertfelnic si prin rugaciune cu lacrimi, omul frumos romanesc a transformat temnitele in manastiri. Omul frumos urmeaza modelul hristic. Caci Hristos a infrumusetat jertfa de sange, care in sine e cumplita. El a infrumusetat crucea, un obiect de tor-tura, care astazi este cinstit. Hristos a infrumusetat suferinta, pe care a facut-o corabie catre Dumnezeu.

- De ce era nevoie de o carte despre "omul frumos"?

- Pentru ca exista biblioteci despre omul urat si trebuia sa vorbeasca cineva si despre omul frumos. Cartea mea este o afirmare a valorilor acestui neam, este totodata o denuntare a uratului de langa noi si opereaza o separare, absolut necesara, intre frumos si urat. Acolo unde uratul nu poate fi infrumusetat, il separam de frumos. Romania, ca si lumea intreaga, este astazi supusa unui proces de uratire. Uratul ne invadeaza parsiv. E timpul sa restabilim granitele dintre frumos si urat si sa constientizam frumusetea. Frumosul este discret si plin de iubire. Adevarata frumusete se raporteaza la divin. Frumusetea fara iubire este a diavolului, si este cea mai ispititoare dintre toate. Deci, se cuvine o separare si in ceea ce numim frumos. Frumusetea adevarata este o sfintire a lucrurilor banale. O bucata banala de sapun ieftin devine frumoasa, pentru ca un detinut politic de la Pitesti si-a scris viata pe ea, cu unghia. O cana de tabla ordinara devine frumoasa, pentru ca un detinut politic de la Aiud batea in zid alfabetul morse pentru a comunica cu fratele sau de suferinta.

"Romania este frumoasa, dar chipul ii este acoperit de murdarie"

- Se intampla mai rar ca o persoana publica laica sa devina un apologet al credintei, asa cum e cazul dvs. Ce v-a impins sa faceti pasul acesta?

- M-a impins o stare de dezechilibru din societatea romaneasca. Altminteri, pesemne ca ramaneam in dimensiunea mea de actor. Sunt insa momente cand trebuie sa marturisesti credinta. Nu m-am gandit niciodata sa fiu apologet, dar a trebuit sa marturisesc cand am vazut incotro ne indreptam. Un crestin nu face parada, nu este un propagandist, ci marturiseste. Sunt lucruri total diferite. Cum spuneam la inceputul discutiei noastre, este momentul sa separam frumosul de urat. Prin iesirile mele publice, eu strig aceasta separare. In esenta, Romania este frumoasa, dar chipul ii este acoperit de murdarie. Daca ar fi sa mai scriu vreo carte candva, n-as spune Schimbarea la fata a Romaniei (apud. Cioran - n. red.), ci Spalarea la fata a Romaniei. Deci, ce fac eu e o operatie de igiena.

- Ati facut cariera artistica, mai ales in spectacole de pantomima. O arta muta a teatrului. Vorbitul in public este o revansa pentru indelunga tacere?

- Mi-a zis mie un oltean: "Dom'le, cand taci, le spui bine, dar cand vorbesti, le spui si mai bine". Genial olteanul. Se poate ca nevoia de a spune mai mult decat prin gest sa ma fi facut sa vorbesc, desi nu asta a fost principalul resort. Iesirea mea in public nu a fost ceva premeditat, cum nu au fost nici cartile. Nu ma gandeam acum cativa ani sa tin conferinte sau sa scriu carti.

- Cartile vi se vand in tiraje ametitoare pentru zilele noastre, la conferintele dvs. nu ai loc sa arunci un ac. Iar publicul dvs. este foarte divers, ceea ce arata ca mesajul este receptat nu numai de oamenii care merg regulat la biserica, nu doar de intelectuali sau artisti. Vorbele dvs. sunt intelese si de omul obisnuit. Cum va explicati ca aveti o asemenea priza la public, cu un discurs care parea perimat: despre dragostea de tara si de Dumnezeu?

- Cred ca romanul este cinstit sufleteste, si numai in aparenta ignora chestiunile esentiale, cum sunt credinta si patriotismul. Lumea romaneasca, satula de atata urat, de minciuna, de compromisuri, este insetata de adevar si de autentic. Si cand a identificat un izvor de apa curata, a venit. Lumea vine sa se recunoasca in ceea ce spun si sa se odihneasca sufleteste.

- Simtiti ca lumea romaneasca astepta pe cineva care sa vorbeasca despre neam, patrie si Dumnezeu, asa cum o faceti dvs.?

- N-am monopolizat eu discursul crestin si patriotic din Romania. Dimpotriva, din punctul asta de vedere, pot spune ca sunt un... puric. Sunt altii mari... In primul rand, discursul crestin marturisitor il au toti cei care au scris memorialistica din gulagul comunist. Numai ca au fost sabotati de sistem - de un sistem cu radacini in trecutul recent si care are o parte in interior, in tara, si o parte in exterior. Supravietuitorii temnitelor comuniste au vorbit exemplar despre Dumnezeu, neam, jertfa, in cartile lor, dar aceste carti au fost ocultate de sistem. Au fost siliti sa scoata perle ale memorialisticii la edituri mici si in tiraje la fel. N-a ajuns informatia la cine trebuie. Pe urma, fostii detinuti politici au fost blasfemiati, ca sunt niste bosorogi extremisti si resentimentari. La fel s-a intamplat cu marii nostri duhovnici care au marturisit. Ei au fost izolati in manastiri, au fost stigmatizati ca sunt talibani ortodocsi. Eu am fost imprevizibil, ca am aparut dintr-un spatiu - culmea, foarte la vedere - de unde ei nu se asteptau. Si am deschis un canal de comunicare pe care nu erau pregatiti sa-l blocheze. Surpriza i-a si paralizat pentru o vreme si, pana s-au dumirit, era deja tarziu. Bine, incearca acum sa ma stigmatizeze si pe mine, ca fascist, extremist religios, nebun etc. Insa e mai greu, fenomenul e deja creat. O doamna din cultura romana, careia nu-i dau numele, a spus, referitor la ce starneste discursul meu, ca a crezut ca asemenea "ape freatice" (cum ar fi crestinismul si dragostea de tara) au disparut. Eu credeam ca au disparut apele freatice care au scos-o pe ea la suprafata, cum ar fi comunismul, globalizarea...

"Nu m-am smintit intr-atat incat sa ma cred VIP"

- Succesul pe care il aveti ca apologet ortodox este diferit de cel ca actor. Cum il simtiti, va gadila orgoliul?

- La mine, lucrurile au inceput sa fie integrate. Spectacolele pe care le fac au, in general, substanta crestina. Stiu ca atunci cand sunt aplaudat este pentru ca Dumnezeu m-a ajutat sa fac ceva bine. Nu m-am smintit intr-atat incat sa ma cred VIP. Nu sunt facut sa fiu vedeta. Tot ce fac ii daruiesc lui Dumnezeu. Eu simt si arta, si cartile, si conferintele pe care le tin, ca pe o singura respiratie duhovniceasca.

- Nu va paste primejdia de a va crede salvatorul neamului?

- Mi s-a mai spus sa ma feresc de asemenea ispite. Si raspund: bateti la porti deschise. Eu demult am cunoscut succesul. Nu ma mai poate sminti acum. Am avut si eu o varsta cand aveam nevoie de confirmari, de premii, de laude, de aplauze. Dar cred ca de mult am trecut la alt nivel. Sunt trei trepte in viata unui creator: cand vrea sa se afirme, cand vrea sa fie confirmat ca valoare si cand isi da seama daca are sau nu ceva de spus. Eu sunt in etapa cand am ceva de spus, de marturisit.

- Putina lume stie ca ati si predicat in cateva biserici din tara. Cum v-ati simtit in aceasta postura?

- Parintele Iustin Parvu m-a aruncat in aceasta sfanta apa. Am murit de frica. Am slabit trei kilograme cand am vorbit prima oara in biserica. Pentru ca, totusi, mama m-a facut cu bun simt si ma aflam intr-o manastire, unde erau parinti care stiau enorm in comparatie cu mine. Ce sa le spun? A fost extraordinar de greu. Desi, Bunul Dumnezeu m-a luminat ce sa vorbesc. In predica nu e ca in teatru, nu prinzi experienta, ci un soi de curaj, care vine de Sus, atata vreme cat esti pe cale.

- Nu va temeti ca discursul dvs poate fi gresit inteles si sa determine la unii derapaje grave de atitudine?

- Vorba lui Shakespeare: "Soarta unei glume nu depinde doar de gura care o rosteste, ci si de urechea care o aude!". Schimband ceea ce e de schimbat, soarta mesajului meu nu depinde numai de cum il rostesc eu, ci si de cine il recepteaza. Nu pot controla efectul a ceea ce spun. Cinstit este sa spun ceea ce cred, sa fiu autentic si sa spun adevarul.

"Romania profunda se recompune sub ochii nostri"

- Credeti ca prin demersul dvs. scoateti la suprafata "Romania profunda", ca sa folosesc o sintagma care face cariera; Romania uitata si ignorata de presa, de politicieni si de o anume elita intelectuala?

- Eu vorbesc cu Romania care sta cu pasul spre vesnicie, nu cu pasul spre istorie. Romanul adevarat sta cu spatele la istorie si cu fata catre Dumnezeu. Sigur ca istoria ii marcheaza viata, dar nu-i altereaza esenta. Se intampla ca abia acum sa se vada miracolul romanesc: Romania profunda se recompune sub ochii nostri. In 20 de ani de libertate, nationalismul a fost confiscat de catre o parte dintre fostii securisti si comunisti si compromis, ortodoxia a fost permanent terfelita, supravietuitorii puscariilor comuniste - stigmatizati, si totusi apa de izvor vine. Asta nu o pot intelege ei. E lucrarea bunului Dumnezeu. Si, desigur, inseamna ca gena fundamentala a romanului n-a fost afectata, pentru ca altfel tot discursul meu si al parintilor din manastiri ar fi in zadar.

- Privind realitatea de la televizor si din presa, am fi tentati sa credem ca romanul se degradeaza continuu, moral-spiritual, de 20 de ani incoace. Dvs. afirmati insa ca dimpotriva, traieste o renastere.

- Este un dublu proces. Unul de degradare, la care e supusa lumea intreaga, si la care Romania este integrata, ca sa se degenereze. Si mai este o reactie de vitalitate, la care nici eu nu ma asteptam. Suntem un popor puternic, in care va iesi invingator al doilea proces. Brancusi zicea ca nu exista energie morala risipita in zadar. Pai, crezi ca exista jertfa risipita in zadar? Jertfa sutelor de mii de morti din puscariile comuniste da roade. Aceste roade se traduc in demnitate, in intrarmare duhovniceasca, in asumare, in spirit de jertfa.

"Vrem acces la memorie, nu razbunare"

- Unii publicisti v-au taxat discursul drept extremist. V-ati gandit la ce i-ar putea determina sa va vada asa?

- Ei au fost educati dupa gazeta de perete: "asa da", "asa nu". La "asa da" sunt ei, iar la "asa nu", toti cei care nu le impartasesc opiniile. Incearca sa eticheteze discursul meu, ca sa-l compromita, sa-l minimalizeze si sa-l incoloneze istoric. Ei, saracii, sunt atat de speriati, incat nu stiu sa dea nume fenomenului. Cand japonezii au fost loviti cu bomba atomica la Hiroshima, au raportat imparatului ca a fost o bomba mare. Nu aveau nume pentru ea. Iar spaima lor era autentica.
Culturnicii nostri au "temeri" stipendiate si, pentru ca nu stiu sa incadreze fenomenul - ca nu e fenomenul Dan Puric, e un fenomen care si pe mine ma cuprinde - spun ca e "extremist". Vor sa spuna ca istoria se repeta si ca fenomenul acesta e similar cu ceva din interbelic. Nu-si pun problema ca ar putea fi ceva nou, care nu poate fi catalogat asa de simplu.

- Avand in vedere respectul de care va bucurati ca artist si relatia buna pe care o aveati cu lumea intelectuala, cu presa, va asteptati sa fiti atacat asa cum ati fost?

- Cand declansezi o lupta, in cazul asta una spirituala, dar tot lupta, te astepti sa fii lovit. Sistemul a fost deranjat, in primul rand, pentru ca eu am pledat pentru accesul la memorie. S-a temut ca urmatorul pas este procesul de la Nrnberg. Pentru ca oamenii Sistemului nu cunosc natura crestinului si judeca asa cum ar face ei. Daca ei au fost calai, inseamna ca si noi suntem calai. Insa noi nu vrem razbunare, pentru ca nu e crestineste, ci vrem doar sa se afle si sa nu se uite ce s-a intamplat. Vor fi condamnati de istorie si pedepsiti de Dumnezeu, nu de noi.
Pe urma, am incasat lovituri inclusiv dinspre ortodoxia romaneasca - in care exista forme de bigotism agresiv, de habotnicie, de ingalare sufleteasca si de culturism mistic. Sunt niste oameni care se viseaza olimpici la crestinism. Le mai lipsesc doar piroanele, sa se crucifice, ca sa arate lumii cat sunt de buni. Acestora nu le place Dan Puric, care nu e destul de pur. De fapt, ei vor sa detina monopolul lucrarilor in ortodoxie, si cum apare altcineva, sar pe el, ca sa nu le ia "vadul". Polueaza ortodoxia cu astfel de atitudini. Dar nu ma plang ca eu sunt tinta unor astfel de actiuni. Le privesc cu... compasiune. Ma revolta mai mult ce i se intampla fratelui meu. De pilda, a fost atacat miseleste de "frati ortodocsi", dl. dr. Pavel Chirila, care este, dupa parerea mea, un model de crestin. Am luat atitudine cand am vazut cum este nedreptatit. Am luat atitudine si in privinta parintelui Iustin Parvu, care a fost batjocorit public.

- Inseamna ca si in Biserica Ortodoxa se amesteca frumosul cu uratul?

- Da. Si m-a surprins atacul uratului. Pe urma, mi-am explicat ca nu se putea ca Biserica sa nu fie si ea atinsa de racilele veacului. Sunt multi, si in cler, si in monahism care, vorba parintelui Arsenie Boca, sunt doar cuiere de haine calugaresti. Dar pentru niste uscaturi, nu tai toata padurea. Biserica Ortodoxa nu trebuie confundata cu o mana de rebuturi, de accidente.

"Memorialul de la Aiud este o datorie fata de copiii nostri"

- Va referiti adeseori la suferinta celor inchisi in temnitele comuniste ca la singurul reper care ne-a mai ramas...

- Nu este singurul, dar e cel mai cutremurator. Neamul romanesc a dat multe jertfe de-a lungul istoriei, dar in timpul comunismului a fost crucificat. Si asta te cutremura, la fel cum i-a cutremurat pe toti crucificarea Mantuitorului. Poti sa-i respecti pe toti initiatii lumii, dar numai Hristos te cutremura. Jertfa de pe front este extrem de importanta si demna de toata cinstirea, dar in razboi, ai in fata un strain si macar poti sa te aperi. Insa atunci cand un roman il schingiuie pe un frate roman e lucrarea definitiva a satanei, iar jertfa are incarcatura mistica. Dumnezeu a facut ca unii dintre cei care au patimit in puscariile comuniste sa supravietuiasca pana azi, ca noi sa avem privilegiul de a-i cunoaste. Putem sa nu cadem in genunchi in fata jertfei lor?

- De aceea v-ati implicat in construirea Memorialului de la Aiud?

- Am fost sa ma inchin la osemintele de la Rapa Robilor de la Aiud, unde este ingropata o intreaga elita a acestui neam, decimata de comunisti, si cand am vazut cata mizerie este acolo, m-a apucat o furie sfanta. Cum sa lasi un camp plin de moaste sfinte sa devina groapa de gunoi?

- In presa nu s-a prea auzit de proiectul de la Aiud. Ce va fi acolo?

- La Rapa Robilor, fostii detinuti politic supravietuitori au ridicat, in urma cu mai multi ani, un impunator monument, in memoria celor martirizati in inchisoarea Aiud. In apropierea acestui monument va fi o manastire ortodoxa, cu biserica, si un Centru de Martirologie - care sa pastreze memoria, pentru ca generatii intregi sa afle ce s-a intamplat acolo. "Memorialul", asa cum a fost denumit de IPS Andrei Andreicut, Arhiepiscopul Albei, va avea un muzeu si un centru de cercetare. Suntem datori copiilor nostri cu acest Memorial. Sa ne achitam de aceasta datorie, cum au facut-o polonezii, care isi duc copiii la Katyn, unde au fost masacrati peste 20.000 de ofiteri si civili polonezi, de catre sovietici. Nu ca sa devina razbunatori, ci ca sa afle si sa tina minte ca asa ceva sa nu se mai repete. E un act de constientizare. Un om fara memorie nu se poate legitima in fata istoriei. La Aiud au murit mari constiinte ale neamului nostru, ca parintele Ilarion Felea, parintele Daniil - Sandu Tudor, Mircea Vulcanescu, ca sa dau numai cateva nume de martiri. Nu ne victimizam, ci trebuie sa ne asumam trecutul cu demnitate crestina si sa spunem: iata cine suntem. Sper sa mearga foarte bine proiectul, pentru ca este in mainile unui mare arhitect roman, Radu Mihailescu.

- Cine a avut initiativa acestui Memorial?

- IPS Andrei Andreicut, pe care eu il consider un ierarh de respiratia ortodoxa majora a lui Saguna, si Parintele Iustin Parvu, de la Manastirea Petru Voda, pe care il consider un sfant in viata. Acestor doi mari parinti ortodocsi li s-a adaugat un mare crestin al neamului nostru, dl. dr. Pavel Chirila, care a avut ideea excelenta de a crea si un Centru de Martirologie. Eu sunt un mijlocitor, pe langa autoritati si alte persoane care pot contribui la finalizarea proiectului. Mi-am propus patru conferinte la Ateneu, in Bucuresti, si un turneu de conferinte in tara, pe bani, ca sa strang fonduri pentru Memorialul de la Aiud. Biletele sunt destul de scumpe pentru vremurile astea, intre 100 si 150 de lei, dar acesti bani nu sunt pentru mine, ci pentru memoria neamului, care nu are pret. Toti cei care vin la conferintele mele vor pune astfel cate o caramida la Memorialul de la Aiud. Probabil ca nu se vor strange foarte multi bani fata de cat este nevoie, dar nu e important, pana la urma, cati bani reuseste Dan Puric sa stranga pentru acest proiect, ci fundamentala este trezirea constiintei. Ma intereseaza sa iesim din ortodoxia sforaitoare si sa trecem in ortodoxia lucratoare. Sa nu mai venim toti doar la pomana, ci sa dam marturie de credinta prin fapte. Si se poate prin acest proiect.

- Cat va costa Memorialul?

- Nu stiu, poate cateva sute de mii de euro, poate mai mult, nu ma pricep. Pe 27 aprilie, IPS Andrei Andreicut si un sobor de preoti au pus piatra de temelie, si nadajduiesc ca lucrarile sa inceapa cat mai repede. Vazand Rapa Robilor, cu blocurile murdare socialiste care sunt deasupra, mi-am spus cu tristete: suntem la pamant. Dar in aceeasi clipa, mi-am amintit, cu inima infiorata, raspunsul unui taran din Bucovina: "Suntem la pamant, dar ce va rasari din pamantul acesta numai Dumnezeu stie".

Contul unde se pot face donatii pentru Schitul "Inaltarea Sfintei Cruci" care va coordona realizarea "Centrului Memorial Rapa Robilor" de la Aiud, jud. Alba: Schitul "Inaltarea Sfintei Cruci" - str. Eroilor nr. 3, Aiud, jud. Alba, cod 515200, cod fiscal: RO 17113330
Cont IBAN: RO45RNCB0005021158770001, deschis la BCR, Sucursala Aiud.