Maria Gheorghies
| Nume | Gheorghies |
| Prenume | Maria |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Maria Gheorghies
Afisare: 1 - 6 din 6 comentarii
Noi,femeile26.12.2012, 23:14
Am citit si recitit randurile tale si am oftat.Adanc,cum numai cineva care traieste suferinta cumplita,o poate face.Traim si avem in viata ceea ce singuri ne-am ales.Sunt si suferinte din drame si fragedii ireparabile cu care trebuie sa inveti sa traiesti,sa inveti sa-ti duci crucea pentru ca atat ti-a mai ramas.Citind scrisoarea dvs. nu pot sa nu gandesc ce binecuvantata ati fost de viata,un camin,trei copii adorabili si un sot care asa cum e el,cred ca va iubeste.In felul lui.L-ati cunoscut inainte si nu uitati,ati ales s fie tatal copiilor dvs.Sunteti parinti.Deci oameni responsabili pentru echilibrul familiei.Sunteti mama dar si femeie care isi striga nefericirea ca femeie.Credeti in fericirea iluzorie?In barbatul aflat pe undeva in lumea asta,plin de dragoste si daruire care va asteapta sa vi le daruiasca dvs si mai ales copiilor?Va inteleg suferinta ca sa-i zic asa,dar oare nu v-ati pus deasupra tuturor,nu ganditi egoist?Sunteti foarte sigura ca stiti ce vreti?Si realista ca puteti avea?Ati putea fi fericita calcand pe cadavrul unui camin distrus?V-ati putea privi copiii in ochisorii lor tristi?Depresia vine din neputiinta noastra de a lupta cu trairile superficiale.Nu va judec.sunt mama si femeie si am trait si traiesc cea mai mare durere pe care o poate suporta o mama.Nimic nu este mai important pe lume ca familia,pacea si linistea sufleteasca si odata cu divortul le veti pierde.Toata iubirea unui alt barbat nu va putea compensa aceasta pierdere.E greu sa traiesti nefericita.Dar e si mai greu sa traiesti cu tine daca dai gres.Cumplit.Gandeste-te foarte bine inainte de a face pasul,nu cere sfaturi altora,sunt putini cei obiectivi,vorbeste cu sotul tau si cu copiii si tine cont si de ce vor ei.Pune in balanta mama si femeia.Daca la casatorie nu ati fost suficient de responsabila,acum trebuie sa fiti foarte matura si responsabila.Vorbiti si cu un psiholog bun.Si va mai spun ceva,uneori nu ne ajunge o viata sa ne uram pentru greselile facute si sentimentul de vina ucide incet si sigur.Va doresc multa,multa intelepciune. Maria
Scrisori care aşteaptă raspuns
15.02.2012, 22:51
Am citit articolul dvs,asa cum fac de fapt cu toate articolele de suflet le as zice si e bine ca ati reusit sa zambiti din nou si sa va bucurati de viata.Ati spus la un moment dat ca dupa parerea multor psihologi si a dvs,care ati trait sentimentul,nu exista durere mai mare ca aceea a pierderii jumatatii cu care ai impartit viata.Si cred ca durerea e mare mai ales a celor batrani care nu mai au puterea sa o ia de la capat.Va scriu din postura unei mame strivite de durerea pierderii copilului ei,caruia viata nu i a mai dat o a doua sansa pt a si termina facultatea,pentru a fi mire,tata....de fapt sansa la viata.Sa fi incaput si el in lumea aceasta cu bunele si relele ei.Ce este durerea dincolo de limita de a o suporta?Doar cei care o traiesc,stiu.Ce a doua sansa mai poate avea o mama care si a ingropt copilul in plina tineretea lui?Suflete marcate pe veci,destine distruse.Au trecut 17 ani,imi spunea o mama care si a ingropat fiica si nu a putut trece peste,drumurile ei sunt tot la cimitir,langa lumina ochilor ei.Am trait multe feluri ale durerii.Insa durerea mamei in doliu dupa pierderea copilului ei nu are grad de comparatie,de exprimare.Bucurati va de sansa,de a doua sansa,de sansa la viata.Noua nu ne a mai ramas decat cenusiul anilor ce vin.Pentru noi soarele nu va mai rasari la fel.Pentru noi nimic nu mai este la fel. O mama....D
26.03.2011, 00:14
PE SCURT LA COMENTARIUL TRIMIS ANTERIOR.i In viata ducem cu noi multe dureri dar nimic nu este mai cumplit ca durerea pierderii inainte de vreme,a celor mai dragi fiinte ale sufletului nostru,COPIII.
26.03.2011, 00:09
Dvs nu trebuie sa faceti nimic.Trebuie sa va lasati fiica sa hotarasca singura ce alegere face.Daca nu poate trece peste ce a facut sotul ei si multe femei nu o pot face,e mai bine sa renunte,decat sa se condamne la nefericire.Mereu va sta ,,inselatoria,,intre ei.Viata merge inainte,intr o zi va zambi din nou,va intalni iarasi dragostea,vor veni copiii si se va implini.Bucurati va ca este sanatoasa,bucurati va de viata cu bunele si relele ei,este viata.,,Maretia durerii,, acelei femei,a aratat ca este si moarte si dupa moarte nu mai este nimic.Fiul si nora mea au murit inainte de a implini 25 de ani.Ce mi a mai ramas ca mama?Durerea dincolo de puterea de a o suporta,pustiul imens al existentei ce mi a ramas.Cred ca atat cat traim putem trece peste orice obstacol,exista de fiecare data un maine,exista speranta.Fiti alaturi de fiica dvs in ce va decide si respectatii hotararea.Si nu va necajiti,poate atat a fost sa fie,iar compensatia va fi in ceva mai bun pentru ea. Maja M.
13.02.2011, 16:03
Multumesc mult,Formula AS pentru ca ati publicat ,,Strigat la cer,,Licarul sperantei si a facut loc in sufletul meu si glasul durerii celor care au pierdut pe cei dragi in accidente la calea ferata se va face auzit de cei in masura sa faca ceva,sa nu se mai ajunga la asemenea tragedii.Sa nu mai dam vina mereu si mereu pe cei morti care nu se mai pot apara.Copilul meu nu a fost un teribilist si toate acele stiri si imagini in goana posturilor tv dupa senzational ne au zdrobit si mai tare in durerea noastra.O bariera sau un puternic semnal acustic si luminos ar fi impiedicat doi tineri sa paseasca in moarte.Daca aceste accidente parca trase la indigo de la CFR s ar intampla intr un alt stat european,ministrul transporturilor si ar da demisia.Pentru incompetenta.La noi sunt vinovati mortii,criza,nu e una,nu e alta.Dar de fapt este incompetenta,dezinteres si multa vorbarie goala.Ne vom duce crucea mai departe si poate vom invata sa traim cu aceasta durere.Pentru noi nimic nu mai este la fel,nimic nu este mai cumplit pentru o mama decat sa si ingroape copilul,lumina ochilor ei.Va imploram domnilor din guvern si minister OPRITI MACELUL LA CFR.Sa facem treceri sigure la nivel de cale ferata si nu cruci si morminte,suferinta si durere.O mama
01.12.2010, 22:54
SI MIE MI A PLACUT TOAMNA PANA PE 24 OCTOMBRIE 2010 CAND FIUL MEU DE DOAR 24 ANI SI PRIETENA LUI DE DOAR 23 ANI AU PLECAT DINTRE NOI PENTRU TOTDEAUNA.ATUNCI,CEVA S A RUPT IN MINE.LACRIMILE SI DEZNADEJDEA SI AU FACUT LOC PE CHIPUL SI IN SUFLETUL MEU.ASTEPT SA TREACA ZILELE PUSTII,ASTEPT SA VINA ANII PUSTII.FARA EI,NIMIC NU VA MAI FI LA FEL.II VOI CAUTA IN FIECARE RAZA DE SOARE SI ADIERE DE VANT SI MEREU SI MEREU VOI INTREBA ,,DE CE,,?ESTE NEDREPT,CUMPLIT DE NEDREPT.DUREREA NOASTRA ESTE IMENSA SI NIMIC NU NE ALINA.DORMITI IN PACE,SUFLETE DRAGI,PRINTRE INGERI! O mama
Recomandari
