Lucia Ichi
| Nume | Ichi |
| Prenume | Lucia |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Lucia Ichi
Afisare: 1 - 5 din 5 comentarii
Nimic nu e intamplator06.11.2009, 14:52
Buna, din proprie experienta iti spun ca inteleg foarte bine ce ai scris, ca un posibil raspuns la framantarile tale interioare...cum de le zambesti tuturor si tu esti trista...cred ca ar suna asa: poate tu, trecand prin mai multe incaperi ale vietii ai mai multa putere si vezi mai clar si mai departe esenta vietii..si atunci, un rol al tau poate fi sa deschizi si ochii altor persoane..
Cat despre iubire, habar nu ai nici tu, nici nimeni cand iti bate cu adevarat la poarta inimii...nici eu nu mai credeam, pana a aparut...nici apoi, nu am vrut sa cred, dar iubirea nu alegem noi rational sa o simtim sau nu, ea vine si te inunda si te transforma, asta e insasi esenta ei...sunt convinsa ca va veni si in viata ta, poate nu atat de repede pe cat speri, poate..la inceput ca o dezamagire..sau poate...peste foarte multi ani. Vei vedea, ca nu conteaza cand si cum si unde va veni, ea va veni, si daca intarzie, inseamna ca Dumnezeu ti-a mai lasat un ragaz pentru a te pregati sa o primesti...poate e atat de intensa ca nici nu ai putea-o privi, de ar veni acum..
Stiu ca in inima ta ma crezi si nu crezi ca vorbesc din filme, te astept pe lucccy26@yahoo.com, sau pe mess, sa imi spui cand va veni!
Felicitari pentru ca nu lasi inima sa iti moara!
O cititoare...
Scrisori care asteapta raspuns
04.07.2009, 20:39
Da...poate in mare parte ai dreptate, dar de unde stii tu ca esti la capatul vietii? De ce sa nu fii la un nou inceput? De ce sa nu te gandesti ca poate Dumenzeu stie mai bine de ce existi..si poate ca..ai sansa acum, dupa ce ai cunoscut si tenebrele vietii, sa alegi sa traiesti frumos, asa cum sufletului ii place...
Iti inteleg (chiar de nu prea crezi) durerea, dezamagirea si gustul amar, adevar graiesti cand spui sa nu renuntam in a fi noi insine si sa nu jucam roluri..pt ca viata nu e chiar o scena si noi actorii, noi suntem noi...
Cu toate astea, pot sa iti spun, ca, intr-un fel m-am regasit de cateva ori pana in prezent pe strazile pe care ai mers si tu...chiar si pe unele mult, mult mai intunecoase si infricosatoare..te intrebi, ce te poate ajuta?
Raspunsul esti chiar tu, tu, sufletul si mintea ta..te vor ajuta sa intelegi ca ai dreptul, ca oricare alt om sa traiesti, sa te bucuri, sa razi, sa plangi, sa privesti cerul...si sa vezi frumusetea din "catifeaua groasa a valurilor" pana in clipa in care nu vei mai fi...
E constructiva cred eu "mea culpa" ce tu ti-o faci, dar, mai presus de asta, iesi in lume, cunoaste oameni, priveste-i in ochi, asculta-le rasul...priveste in inima lor cand vorbesti cu ei...esti om, nu uita sa mai fi!
Pentru mine socializarea (de orice fel), Dumnezeu si frumusetea luminii duferite a fiecarei zile....au fost baza unui nou inceput...mai puternic, mai frumos, pe care il incep cu mai multa experienta.
Mai cred ca, odata ce ne-ai impartasit parte din gandurile tale, doretsi in continuare sa descoperi bucuria de a trai..
Noi, eu si toti cei care intelegem asemenea situatii (fie pentru ca am trecut si noi prin ele, fie pentru ca le ascultam / citim cu atentie), te asteptam sa vorbim, sa reinvii:)!
Eu stiu ca poti si iti doresc toata puterea din lume pentru a reusi sa o iei de la capat!
01.04.2009, 11:15
Citind randurile scrise si un picutz printre ele, concluzionez inca o data ca tineretea mintii, a sufletului, care, idubitabil isi au originea si isi iau seva din iubire, sunt adevaratele valori pentru care viata merita traita, speranta ce te face sa deschizi zilnic ochii..pentru noua zi!
Un articol ce da un amalgam de culori vesele unei zile innorate de primavara!
Despre dragoste, cu scriitorul Marius Chivu
21.01.2009, 13:13
Multumiri pentru publicarea articolului si impartasirea lui si celor ce au urechi sa auda!
Este foarte important pentru oameni, in general, sa inveti din experienta altor persoane, la urma urmei, suntem un cumul al unui intreg val de experiente umane..ce constituie istoria noastra.
Pe mine, personal, m-a ajutat si perspectiva aceasta de a privi lucrurie -intr-o situatie similara..si ce pare fara sfarsit sau iesire, iata de ce, Domnule Minulescu si altii ca dvs..care credeti ca detineti adevarul absolut, lasati si incurajati oamenii sa scrie despre experientele lor, atata vreme cat sunt..REALE, nu fantastice si nici pe departe "strip -tease" - asa cum le-ati numit intr-un mod absolut jignitor.
Sigur ca fiecare intelege si accepta ori nu lucrurile dupa cum crede de cuviinta, dar asta e o parere ce o putem, fiecare dintre noi, avea, cel mult in gand, nu public.
Ca sa revin, recunosc ca admir curajul dvs. si puterea, indarjirea de a depasi momente ca cel prin care ati trecut si recunosc ca citirea articolului mi-a folosit foarte mult, citind randurile dvs. constat inca o data ca nu sunt nici pe departe singura care trece prin astfel de experiente si ca experienta/ele mea /ele nu sunt cele mai grave..din cate se intampla si ca am datoria, cel putin morala, fata de mine insami, in primul rand, sa incerc sa merg mai departe.
Va doresc numai bine si sa iubiti din nou, cred ca asta e cel mai frumos lucru ce ni se poate intampla, ca oameni.
29.10.2008, 14:31
Tot Formula As...sa ne deschida ochii, cea mai buna revista contemporana...si suntem foarte multi care suntem de acord cu acest lucru.
Da, intoarcerea la Dumnezeu...o realitate pe care insasi sufletul nostru nu are curaj sa o priveasca.
Sunt si eu, ca multi dintre noi, o victima a vitezei, a societatii si a timpului mereu insuficient...dar, o solutie trebuia gasita, am cautat-o si am gasit-o: renuntati la actiunile consumatoare de timp, energie si care va robotizeaza, nu deodata si nu intregime, insa..astfel faceti loc..si lasati o poarta sufletului, prin care sa respire. Concret? Ce inseamna asta concret? Inseamna o zi din saptamana petrecuta in linistea si frumusetea naturii, cu simplitate, doar voi si ea, nu suv-ri, nu muzica, nu haine, nu restaurante...o zi in care fie mergeti in parc, ascultati copacii, vorbiti cu pasarile si priviti cerul, fie mergeti intr-un colt uitat pe un munte, fie altele de genul. Aveti puterea sa alegeti pentru voi, pentru inima voastra, faceti-o...fuga prin lume dupa idealuri pe care de multe ori nici macar nu le stim...nu ne ajuta...
Incercati sa va impuneti societatii si contamporaneitatii acide si distructive in care ne ducem viata, altfel riscam..sa murim, adica sa traim o moarte vie, iar ceva mai greu pt fiinta umana decat asemenea experienta...nu prea stiu daca exista.
Nu vreau sa sfatuiesc pe nimeni, insa si eu, candva, la randul meu, am citit randuri asemenea scrise de oameni care au luptat pentru viata si bucuria din ei si care au gasit fericirea si pacea interioara. Mi s-a parut la vremea aceea pierdere de timp, aveam "altceva mult mai important de facut"....ceva..m-a facut sa aloc totusi o parte din timp si acestui aspect...astazi, constat cu bucurie ca am depasit multe "momente" si ca reusesc sa am timp sa traiesc si sa ma bucur.
Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care ne ajuta sa ramanem "vii" si inca o data Felicitari Formulei As, un cadou pentru sufletul cititorilor ei.
Recomandari
