Kalo Kalo

Comentarii scrise de Kalo Kalo

Afisare: 1 - 3 din 3 comentarii

07.02.2008, 07:05

Sunt un individ "mai de moda veche" daca pot sa zic asa. M-am casatorit relativ tarziu cu sotia mea. Nici ea nu mai era chiar adolescenta cand ne-am casatorit. N-a fost chiar o dragoste la prima vedere. Am pus insa la temelia reletiei respectul reciproc. Si, nu ne pare rau. Suntem casatoriti de sapte ani si jumatate si nu se pune problema despartirii. As minti sa spun ca am avut numai "lapte si miere" in casnicie insa este o casnicie buna. Mai buna decat multe altele.

Relativ la tinerii din ziua de azi, eu as incerca sa intreb pe cei care-i "judeca" (poate ca nu este cel mai potrivit cuvant) despre ceea ce le ofera viata acestor tineri. Ce anume le ofera viata? Mediul in care traiesc, ce le ofera? TENTATII!! Toate pe credit. Case, masini, vacante, celulare, etc. Si uite-asa fantasticul vis al civilizatiei moderne a patruns si in Romania. Si, in cateva vorbe, viata moderna nu este decat o goana dupa bani ca sa-ti platesti cardul de credit. Nu te mai bucuri ca e soare afara, nu te mai bucuri ca ninge, nu te mai bucuri de nimic. Casnicia, apare cam ca o notiune veche de pe vremea bunicilor. E interesant cum societatea romaneasca a evoluat din anii 80 incoace. Declinul a inceput atunci cand familiile au inceput sa aibe un singur copil. Doar incepuse penuria alimentara (un copil cere mancare, nu poti sa-l cresti cu un pachetel de unt pe luna). Dupa revolutie a inceput sa se puna problema locuintelor. Cum sa te si gandesti sa faci un copil daca nu ai casa? Si uite-asa copii au devenit o amintire. Dupa care tinerii au constatat ca e mai usor sa evite casatoria. Sub diverse motive. Pana cand, a devenit o obisnuinta. Copiii? Nici nu se mai vorbeste de asa ceva. Oare cine va mai intra in scoli peste 10 ani? Dumnezeu stie....

Un vis se pregateste sa moara: CASATORIA

07.02.2008, 06:39

O vreme am crezut si eu ca e pacat de scoala romaneasca (sunt unul dintre absolventii scolii romanesti). Daca pui problema in felul asta, atunci ceea ce spui este foarte trist. Dar, sa te intreb ceva: cand si-au stiut romanii pretui capetele? Vuia de exemplu, a vrut sa fac ceva si pentru asta a trebuit sa plece. Coanda la fel. Aurel Vlaicu? Paulescu? Blaga, a fost propus pentru premiul Nobel pentru literatura si politrucul comunist Beniuc a zis nu. Si, mai sunt si altii. Noi nu ne stim pretui eroii. Nici sa nu mai vorbim de capetele luminate.
Am facut ceva studii afara si m-as fi intors in Romania. Dar.... la ce? Sa mai stau vreo nu stiu cati de ani pe post de asistent universitar iar seful meu (care a fost 9 ani asistent si pe urma a sarit in trei ani la titlul de profesor) sa trimita copii colegilor lui la specializari in Germania (cum s-a mai intamplat de altfel)? Nici macar faptul ca baiatul prietenului lui era in alta ramura tehnica n-a contat. Cand am plecat din facultate am vrut sa dau mana cu seful de catedra. S-a uitat la mine ca la un ciumat (cum indraznesc eu sa plec de la salariul ala mizerabil?) si mi-a spus intr-o formula comunista ceva de genul: asculta tinere cand mergi acolo unde mergi si se pune problema sa dai mana cu cineva mai in varsta, asteapta sa intinda el mana ca sa vezi daca vrea sa dea mana cu tine. Nu e pacat. Ba chiar de loc. Romania nu are nevoie de noi. Adevarul asta ma doare dar durerea e incomparabil mai mica decat durerea provocata de faptul ca am trait atata amar de vreme in minciuna.

Profesorul de matematica

29.01.2008, 05:43

Foarte bine zis Janos. Foarte bine zis. Cred cu tarie ca nici romanii nu sunt dusmanii maghiarilor si nici maghiarii nu sunt dusmanii romanilor. Si, nici unii nici altii nu trebuie priviti ca dusmani. Si romanii si maghiarii au un "dusman comun": SARACIA. Cu totii trebuie sa ne luptam ca sa scapam de saracie.

Cred ca viitorul este al tarilor multiculturale. Am petrecut cativa ani in SUA si am fost impresionat de felul in care aceata tzara utilizeaza resursele multiculturale. Traiesc acolo asiatici, europeni, sud-americani si africani. Fiecare cu specificul lor, cu preparatele lor culinare, cu traditiile, cu obiceiurile si cu cultura lor. Nimeni nu le care sa renunte la ele. Si nu numai ca se poate, dar este foarte bine. Noi de ce n-am putea? Citesc de multe femei din Romania care merg sa nasca in Ungaria. Sau de romani care merg sa se trateze acolo. Deci, se poate. Poate ca muncind si traind impreuna, putem pune capat starii de saracie din Romania si din Ungaria (mai repede ajungem sa facem afaceri intre noi decat cu americanii, nu credeti?). Putem castiga cu totii dintr-o cooperare...

"Nu exista problema maghiara. Exista doar maghiari si romani turbati, cu spume la gura"

• 1