Întreaga istorie post-decembristă a Bucureştiului e un şir de mandate marcate, ba de incompetenţă, ba de corupţie, ba de ambele, combinate. Dar parcă niciodată ele nu s-au lovit de o mai mare lipsă de viziune şi de spirit gospodăresc, ca acum. De altfel, chiar primarul Bucureştiului, Gabriela Firea, a anunţat că oraşul este în faliment, îngropat în datorii, un dezastru cu melodii vesele pe fundal, cu serbări fără noimă şi fără sfârşit, plătite, generos, din bani publici. Că drămuirea bugetului e o catastrofă, nici nu mai trebuie demonstrat, dar unde nu există viziune, nu există nici îndreptări. Este exact cazul soluţiilor anunţate de Gabriela Firea, pentru un aer mai curat în centrul Bucureştiului. Fără să prezinte un studiu de impact, fără nicio consultare publică, primarul general a anunţat două măsuri care încearcă să îmbunătăţească situaţia, dar care, în esenţă, sunt doar o altă expresie a improvizaţiilor disperate şi a lipsei de substanţă a politicilor sale. Pe scurt: primăriţa anunţă două taxe auto, una care descurajează circulaţia autoturismelor vechi în centrul oraşului, şi alta care descurajează circulaţia autoturismelor din restul ţării şi Europei pe teritoriul Capitalei.
În lumea civilizată e un principiu de bun simţ atunci când iei măsuri restrictive, care vizează sute şi sute de mii de oameni: întâi să oferi ceva, şi abia apoi să ceri. În cazul Bucureştiului, întâi te asiguri că ai făcut totul pentru ca transportul în comun să funcţioneze corect, optimizezi liniile de autobuz şi troleibuz, inaugurezi magistralele de metrou, pe care tot promiţi că le deschizi de 10 ani, faci benzi dedicate, construieşti infrastructură pentru cei care vor să îşi lase maşina în afara Centrului şi să circule cu bicicleta sau cu metroul prin oraş, şi abia apoi vii şi aplici taxe care să descurajeze autoturismul personal. Administraţia Bucureştiului face exact pe dos: cere, iar de dat, nu dă nimic. Cât priveşte taxa pe tranzitarea Capitalei de către cetăţenii din afara Bucureştiului, nu doar că e o prostie cât Casa Poporului (e plin oraşul de maşini înmatriculate prin alte judeţe, ale unor oameni care trăiesc de ani de zile în Bucureşti!), dar încalcă grav şi normele europene şi naţionale. Cum să pui taxă de intrare în oraş, când tu nu ai, nici în 2019, o centură ocolitoare funcţională?! Şi-apoi, cum ar fi ca această taxă să fie introdusă şi de alte localităţi din România? Cât ar costa drumul dintre Bucureşti şi Braşov, dacă ar trebui să plătim câte 10 lei când traversăm fiecare localitate prin care trecem?