TIA ŞERBĂNESCU: "Când vine nota de plată, Tăriceanu o şterge şi-o lasă pe Dăncilă să achite"

Analiza politică a lunii AUGUST

"Iohannis defilează, deocamdată, în sondaje"

- Spre finalul lunii August, s-au anunţat cei mai importanţi candidaţi la preşedinţia României. Având în vedere numele lansate, credeţi că vom avea un "spectacol" de natură să atragă elec­to­ratul la urne? Sunt posibile surprize? Este preşe­dintele în funcţie, Klaus Iohannis, ameninţat în tentativa de a obţine un nou mandat?

- La noi, surprize pot apărea tot timpul. Par­tidele mari, parlamentare, deja şi-au făcut cunoscuţi candidaţii. Aceştia au şi fost măsuraţi în sondaje de opinie publică, iar clasamentul arată că Iohannis domină net lista de candidaţi, fiind cotat cu 44,6% din intenţiile de vot (în ultimul sondaj IMAS). De alt­fel, în luna care abia s-a încheiat, PNL a şi orga­nizat o lansare cu fast a candidaturii lui Klaus Io­hannis, pe care îl sprijină. Preşedintele s-a prezentat ca un fel de luptător singuratic, împotriva abuzu­rilor PSD, pentru apărarea Justiţiei, pentru conti­nuarea parcursului european şi pentru consolidarea parteneriatului strategic cu SUA. În rest, n-a prea avut ce raporta şi nici ce promite. E drept că nici nu a avut parte de un mandat tihnit, patru din cei cinci ani fiind obligat să coabiteze cu guverne PSD, ceea ce l-a legat de mâini şi de picioare, mai ales că i-au fost reduse şi atribuţiile.

- Marea performanţă a lui Klaus Iohannis este aceea că a convins Occidentul că poate ga­ranta, în continuare, respectarea angajamentelor in­ternaţionale ale României. Drept care, şi-a asi­gurat sprijinul Germaniei şi al SUA...

- Aşa este, ca dovadă că preşedintele SUA, Do­nald Trump, l-a primit pentru a doua oară la Casa Albă pe Klaus Iohannis şi l-a lăudat pentru cum şi-a îndeplinit mandatul de preşedinte. Această vizită este una de susţinere electorală, în mod evident, iar sprijinul american are valoarea lui.

- La ce distanţă se află ceilalţi competitori pentru Cotroceni?

- La una confortabilă, pentru Iohannis. Pre­şedintele în exerciţiu defilează deocamdată în son­daje. Al doilea în clasamentul IMAS, Dan Barna, liderul USR, are 17%. Pe al treilea loc, cu 14%, s-a plasat Victor Ponta, urmat îndeaproape de Călin Po­pescu Tăriceanu, cu 12,7%, chiar dacă niciunul nu candidează. ALDE şi Pro România vor susţine candidatura "independentă" a lui Mircea Diaconu. Acesta din urmă nu a fost prins în sondaj, pentru că şi-a anunţat intenţia de a candida pe ultima sută de metri, la finalul lui August. Cel mai slab scor, de 8,4%, îi aparţine Vioricăi Dăncilă, şefa PSD şi a guver­nului. De altfel, nici măcar pesediştii nu cred în candi­datul lor. Lansarea oficială a can­di­da­turii Vio­ricăi Dăncilă a fost făcută într-un Congres formal al partidului, mult mai mic decât de obicei, cu o mie de tacâmuri, să zic aşa, mult mai scurt, de vreo oră şi ceva, pe grabă, cu discursuri ador­mi­toa­re, lip­site de orice sclipire de entuziasm şi de orice putere de con­vingere. Desigur, Dăncilă şi-a pledat cauza, prezentându-se drept o persoană modestă, cu frică de Dumnezeu, cu drag de familie, iubitoare de oa­meni, mai puternică decât "toţi bărbaţii care ţipă de pe margine" şi drept "prima femeie pre­şedinte al Ro­­mâniei". A marcat şi senzaţionalismul propriei evoluţii, de la condiţia de "lipitoare de afişe" (care, to­­tuşi, parcă i-ar sta mai bine şi azi) la aceea de li­der al celui mai mare partid din ţară, şef de guvern şi candidat la preşedinţia României. A ui­tat să spu­nă, cu recunoştinţă şi pioşenie, numele acestui des­tin al ei: Dragnea.

"Viorica Dăncilă nu va intra în turul doi, ceea ce va fi un dezastru pentru ea şi pentru PSD"

- Aşa modestă, neconflictuală şi iubitoare cum se declară totuşi, se pare că Vioricăi Dăncilă a început să-i placă puterea. A pus mâna pe partid, s-a aruncat şi în lupta pentru Cotroceni, a avut timp şi de ceva remanieri. Unde se va opri?

- Se va opri înainte de turul doi al alegerilor pre­zidenţiale. Căci nu va putea ajunge în confruntarea finală. Iar asta va însemna dezastru, atât pentru ea, cât şi pentru partid. A afirmat că a pornit cândva de jos, acum va avea ocazia să ajungă de unde a por­nit. Cât despre remanieri, întâi a zis că va restruc­tu­ra guvernul, apoi s-a răzgândit şi a trecut la eva­luări şi schimbări de miniştri. Acum a ajuns să-i demită pe miniştri şi fără evaluare, doar în baza unor declaraţii neconforme. De exemplu, a zburat-o pe Ecaterina Andronescu de la Educaţie, pentru o afirmaţie de bun-simţ, pe care însă Dăncilă a con­siderat-o ofensatoare faţă de memoria victimelor de la Caracal. Andronescu spusese că pe ea au învă­ţat-o părinţii să nu urce în maşina unor necunoscuţi. Nu pentru asta trebuia demisă Andronescu, erau mo­tive mult mai serioase. De asemenea, a demis-o pe Ana Birchall de la Justiţie, care fucţionase co­rect, spre deosebire de Tudorel Toader, care făcuse numai nenorociri. Ce păcat a avut Birchall? A afir­mat că România trebuie să respecte recoman­dările Comisiei de la Veneţia şi ale altor organisme eu­ro­pene, în chestiuni de Justiţie, de vreme ce este parte a unui club select, în care şi-a dorit să intre, anume UE. Cu ce a greşit? Mai grav este că, în locul lui Birchall, Dăncilă a propus-o pe judecă­toa­rea Dana Gârbovan, care este o veche şi înfocată susţinătoare a tuturor atacurilor şi derapajelor anti-Jus­tiţie ale PSD. Gârbovan e un fel de Şerban Ni­co­lae, cu altă vop­sea de păr, dar cu aceeaşi minte. Un sem­nal ex­trem de prost, care dezvăluie că Dăn­cilă vrea să con­tinue politica PSD din timpul lui Dragnea.

"Coaliţia PSD - ALDE era crăpată mai demult, acum s-a oficializat divorţul"

- Coaliţia de guvernare PSD - ALDE s-a rupt, sub pretextul că nu s-au înţeles asupra unui can­di­dat unic la preşedinţie. PSD caută soluţii pentru a putea rămâne la guvernare, fără să mai aibă ma­joritate în Parlament. Cum se va termina partida?

- Coaliţia era crăpată bine mai demult, iar deznodământul era inevitabil. Acum s-a oficializat divorţul. Dăncilă şi Tăriceanu au tras de timp cât au putut, dar era clar că aici vor ajunge. O arăta atât evoluţia relaţiei dintre cele două părţi, cât şi trecutul lui Tăriceanu. Se apropie ceasul în care li se va cere socoteală pentru cum au condus ţara, iar Tăriceanu nu e dispus să-şi asume nimic. Cum s-ar zice, când vine nota de plată, el o şterge de la masă, lăsând-o să plătească doar pe Dăncilă. Ştiind că despărţirea este inevitabilă, amândoi şi-au căutat alt partener, ca să nu rămână singuri la bătrâneţe, şi au negociat pe ascuns, separat, cu Victor Ponta. Ponta a refuzat oferta de a guverna împreună cu PSD şi a preferat să se asocieze din nou cu Tăriceanu. Pentru că acesta din urmă i-a acceptat toate condiţiile, inclu­siv pe aceea de a renunţa la candidatura la pre­şe­dinţie, în favoarea lui Mircea Diaconu.

- Deci, independenţa lui Mircea Diaconu e jucată?

- Categoric! El n-a fost independent nici când a candidat cu eticheta asta la Parlamentul Euro­pean, unde a fost propulsat cu ajutorul PSD şi al An­te­ne­lor. Diaconu are vechime în roluri de "in­dependent" bine remunerat. Dar nu mai este la fel de credibil, nu mai ţine partitura. Aşa că n-a mai sur­prins pe ni­meni că ALDE şi Pro România au anunţat că-l sus­ţin pe Mircea Diaconu, imediat după ce acesta şi-a declarat, teatral, de pe scările Ate­neului, dorinţa de a candida "ca independent". Trebuie să re­cu­noaş­tem că intrarea lui Diaconu în cursă mai animă un pic campania. În tot cazul, "spectacolul" e garantat.

"Paleologu e un figurant de lux, iar pe Funar scrie «Napoca», deşi pare din «Săpoca»"

- Tot pe ultima sută de metri a fost anunţat şi candidatul PMP, Theodor Paleologu, care ar pu­tea ridica nivelul dezbaterilor. Ce şanse are acesta de a impune pe agenda publică teme şi abordări mai serioase?

- Theodor Paleologu este un figurant de lux. Va fi personajul care trece prin fundul scenei cu o carte în mână şi, din când în când, redă câte un citat fi­losofic... Filosofii ăştia au o utopie în ei, de ne­zdrun­cinat. Paleologu s-a prezentat pe sine ca viitor preşedinte "învăţător". Cică, după un preşedinte jucător, Traian Băsescu, şi un preşedinte spectator, Klaus Iohannis, românii au nevoie de cineva care să facă un efort de pedagogie naţională. Şansele să ajungă acolo sunt zero. Dar ce era să zică şi el, că singurul lucru care îl recomandă pentru politică este că e fiul tatălui său, conul Alecu Paleologu?! Sigur, se va prezenta elegant, doct, şi cu un aer de boier plictisit, care la răstimpuri dăscăleşte poporul. Nu e de ajuns pentru a obţine voturi. Însă, după cum spuneţi, măcar încearcă să ofere un pic de ştaif unei campanii electorale, despre care ne aşteptam să fie destul de ternă.

- Lista de candidaţi e mult mai lungă, pre­să­rată cu tot felul de persoane, unele ceva mai cu­nos­cute, altele anonime, pentru electoratul larg. Ce candidat credeţi că trebuie menţionat în mod ex­pres, dintre cei care n-au nici o şansă?

- Gheorghe Funar, fost primar al Clujului, fost lider al PUNR şi al PRM, şi un pasionat declanşator de scandaluri publice pe teme identitare şi cultu­rale. El s-a recomandat ca fiind "singurul român dintre candidaţi". Las că nu e singurul, dar nici dacă ar fi, asta nu e o garanţie a calităţii. Am văzut atâtea pro­duse româneşti contrafăcute sau cu etichetă falsă. E plină piaţa de "roşii româ­neşti" aduse din Tur­cia şi de "pepeni de Dăbuleni" pro­venind din alte părţi. Aşa şi cu Fu­nar, pe el scrie Napoca, dar pare că e mai degrabă din spitalul de psihia­trie Săpoca.