Stimată doamnă Sânziana Pop,
Mă adresez dumneavoastră ca o ultimă soluţie la problemele mele cu rugămintea dacă este posibil să mă ajutaţi. Mă numesc Procop Ioan Andrei, născut la 4.06.1965, în localitatea Baia Mare, şi domiciliat în prezent în judeţul Cluj. Sunt foarte bolnav. Am fost diagnosticat cu: B.P.O.C, stadiul IV GR., risc de fibroză pulmonară difuză bilaterală, bronşiectazie secundară, cord pulmonar cronic, insuficienţă respiratorie cronică, cardiopatie dilatativă, hipotiroidism, cu oxigeno-terapie de 16-18 ore pe zi la domiciliu. Încerc peste tot şi nu reuşesc să aflu cum aş avea şanse să ajung pe listă pentru un transplant pulmonar sau dublu transplant inimă-plămâni. Menţionez că am capacitate pulmonară redusă cu 83%. Cu fiecare zi care trece mă mişc tot mai greu, nu am posibilităţi materiale şi trebuie să plătesc absolut tot. Soţia are probleme psihice, când are zile mai bune, mă mai ajută, când nu, nu pot să discut cu ea. În urmă cu doi ani, eu eram în spital şi ea, într-o criză, a dat foc la toate hainele. Am doi băieţi care mă mai ajută cât pot, având credite. Tot la trei luni, plătesc maşina să mă ducă la pneumoftiziologie, pentru prelungirea contractului la C.A.S. M-am adresat la medici cu întrebarea despre transplant, toţi ridică din umeri. Nu-mi spune nimeni nimic. Am trimis la "Acces Direct", cu rugămintea să se intereseze pentru mine, nu am primit nici un răspuns. Nici nu ştiu unde să mă adresez.
Dacă nu ar fi lângă mine băiatul cel mai mare, nu aş avea nici bani de mâncare. Am pensie de 640 lei şi indemnizaţie de însoţitor de 380 lei. Trebuie lemne, credite, medicamente, transport. Aparatul de oxigen îl folosesc doar la nevoie când chiar nu mai pot, că altfel vine factura mare la curent.
Tot la trei luni, aveam o internare la pneumoftiziologie, pentru un tratament injectabil pe zece zile. Din ianuarie anul trecut, nu am mai fost în spital, pentru că am luat infecţie din spital pentru a doua oară. La externare i-am spus doamnei doctor că mă simt foarte rău şi mi-a răspuns că legea nu dă voie să mă ţină mai mult. Am ieşit în faţa spitalului şi în contact cu aerul rece, am căzut, după care m-au băgat înapoi, şi după câteva zile au obţinut un transfer la cardiologie. De atunci, nu am curajul să mă mai internez. La ora aceasta, trebuie să-mi facă seara un foc, pentru că nu suport aerul rece. M-am gândit de multe ori să-mi iau viaţa, dar mă gândesc la ruşinea băieţilor mei. Dacă tot nu suntem ajutaţi de stat cu nimic, ar trebui să avem dreptul să putem opta pentru eutanasiere, că nu mai suport. Pentru mine, un mers la baie, de multe ori şi servitul mesei, este un chin.
În urma unei răceli, de la o tuse am făcut hernie inghinală şi hernie mai mică ombilicală. În situaţia mea, nu pot să mă duc la o operaţie şi o centură pentru hernie ombilicală nu îmi permit. Nu ştiu ce să mai fac, unde să mă adresez, că sunt disperat. O mătuşă care are zece copii, m-a îndrumat spre dvs., că ea a găsit sprijin prin intermediul dvs.
În încheiere îmi cer scuze pentru scris şi greşeli, şi vă mulţumesc din suflet că aţi avut răbdare să-mi citiţi povestea.
PROCOP IOAN ANDREI - sat Vâlcele nr. 177, com. Feleacu, jud. Cluj, cod 407274, tel. 0264/28.43.83, 0741/54.39.04
"Mă macină boala. Nu pot munci"
Stimată redacţie "Formula AS",
Mă numesc Paraschiv Marioara şi am 61 de ani. De nenumărate ori am citit în paginile publicaţiei dvs. despre cazurile oamenilor aflaţi în impas. Astăzi, îndrăznesc şi eu să apelez la ajutorul dvs.
Ani la rând am muncit pentru a-mi întreţine familia, dar nu am lucrat cu contract, aşa că acum m-am trezit fără nici un venit şi fără asigurare medicală. Aş munci şi acum, dar boala mă macină. Din anul 2015 sunt grav bolnavă, afecţiunile de care sufăr sunt: diabet, pneumonie, tabagism cronic, infecţie urinară şi un traumatism toracic vechi de 6 ani, cu hematom drept drenat chirurgical. Am avut nenumărate internări la Spitalul Judeţean Giurgiu, dar şi la Spitalul de Pneumoftiziologie Izvoru.
În urma acestor afecţiuni, starea mea de sănătate s-a degradat. Trebuie să merg periodic la control şi să-mi cumpăr tratamentul. Nu am banii necesari acestor drumuri şi nici pe cei pentru cumpărarea pastilelor. Pentru a trăi, am nevoie neapărat de aceste medicamente. Sunt zile în care nici nu pot respira bine. Singurul nostru venit este din munca soţului, ca zilier. Ne descurcăm greu, de aceea apelez la dvs., poate mă puteţi ajuta şi pe mine, cu cât de puţin.
Vă mulţumesc din suflet,
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
