- Rădăcinile răului se află în imoralitatea forţelor politice, care au acaparat puterea începând din 1989, în scopul îmbogăţirii proprii şi a securizării propriei imunităţi prin aservirea politică a instituţiilor. Autorul moral al acestei pervertiri a democraţiei este PSD, în toate încarnările sale din 1989 încoace, partid care, împreună cu PNL/ALDE şi UDMR, a anulat toate reformele realizate în spirit european şi a instituit corupţia ca practică politică oficială. Pentru că politica nu a fost niciodată făcută în interesul real al oamenilor, siguranţa cetăţeanului nu a contat pentru majoritatea PSD-ALDE care a modificat legile justiţiei în interesul penalilor, neţinând cont de faptul că nu numai corupţii, ci şi infractorii de drept comun vor scăpa de rigorile legii. Cu o clasă politică majoritar penală, era firesc ca instituţiile menite să asigure ordinea publică şi legalitatea să fie slăbite şi aservite. Poliţia nu poate fi mai bună decât cei care o comandă politic, de aceea e putredă, începând cu instituţia care îi formează cadrele, Academia de Poliţie, continuând cu şefii de inspectorate care sunt anexe ale baronilor şi terminând cu conducerea centrală, care depinde de interesele clanurilor din PSD şi ALDE. Salvarea unui stat eşuat, cum a ajuns România, este foarte greu de realizat, mai ales că românii au tolerat fărădelegea prea multă vreme, votându-i fără discernământ pe politicienii penali. Un prim pas ar fi eliminarea PSD şi a colaboratorilor săi apropiaţi - ALDE şi UDMR - la următoarele alegeri, urmată de o acţiune rapidă de remediere a tuturor aberaţiilor legislative pe care le-a produs actuala majoritate. După care ar trebui să urmeze un program de reforme instituţionale serioase, care să includă depolitizarea instituţiilor publice. Pentru o astfel de reformă este nevoie de un proiect de ţară, pe care Klaus Iohannis nu s-a dovedit capabil să-l genereze, şi de politicieni devotaţi binelui public, pe care nu ştiu dacă îi avem în număr suficient. Ne-ar trebui o nouă mişcare paşoptistă, dar nici măcar germenii ei nu sunt prezenţi în viaţa publică.
- În plin scandal legat de presupusele crime de la Caracal, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale modificările aduse Codului Penal şi Codului de Procedură Penală, după ce amânase această decizie de şapte ori! La fel ca în cazul condamnării lui Liviu Dragnea, impresia e că instituţiile statului nu iau decizii în baza unor principii, ci în funcţie de "temperatura" socială din ţară sau de unele evenimente politice. Este o impresie sau e mai mult de atât?
- În primul rând, aş separa cazul verdictului ÎCCJ în procesul lui Liviu Dragnea, de deciziile CCR, pentru că judecătorii au amânat pronunţarea unui verdict din dorinţa de a nu fi acuzaţi că influenţează rezultatul alegerilor europarlamentare, dar verdictul în sine nu putea fi decât unul nefavorabil pentru fostul lider PSD, de vreme ce toţi cei implicaţi îşi menţinuseră mărturiile iniţiale. În cazul CCR însă vorbim cu adevărat de influenţe politice, pentru că judecătorii sunt numiţi pe criterii politice. Cum CCR, în formula actuală, este dominată de oameni fideli intreselor actualei puteri, nu ne îndoim că respingerea modificărilor codurilor penale a fost motivată politic. Concret, PSD s-a temut că ar putea deconta dezastrul legislativ ce ar fi urmat, având în vedere sensibilizarea opiniei publice în urma dispariţiei tragice a adolescentelor din judeţele devenite feude ale PSD. Dacă ar fi fost vorba de criterii profesionale, modificările în cauză ar fi trebuit respinse de la prima lectură, ele fiind gândite exclusiv în interesul infractorilor. În mod aproape pervers, respingerea modificărilor legislaţiei penale de către CCR după şapte amânări nu face decât să confirme aservirea sa faţă de PSD. Dar cazul CCR nu face decât să scoată din nou în evidenţă pericolele politizării instituţiilor de interes public, căci şi alte instituţii sunt conduse de echipe desemnate conform algoritmului politic şi devin instrumente ale politicienilor, în loc să slujească interesul public. Ne referim, de pildă, la Consiliul Naţional al Audiovizualului, sau la Curtea de Conturi, dar mai ales la TVR şi Radio România. Toate funcţionează în baza unor legi care permit aservirea politică şi nu conţin suficiente garanţii privind independenţa instituţiilor sau profesionalismul celor care le conduc. Este un viciu fudamental al arhitecturii instituţionale din ţara noastră, care explică în mare măsură situaţia dezastruoasă în care am ajuns, dă măsură necesităţii reformării din temelii a vieţii publice şi ridică dureroasa problemă a lipsei de oameni de stat, capabili să corecteze situaţia actuală.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
