Jucăuș și zglobiu, a intrat în casa noastră ca să mai înveselească atmosfera și pentru că eu de mult îl visam și-l doream. Mic, sperios, abia știa să-și vâre boticul în lapte, înmuindu-și în el și mustățile. Doamne, dacă aș fi știut câte aveau să se întâmple: bibelouri sparte, furatul mâncărurilor de pe masă și câte alte peripeții hazlii, dar și incomode! Cu toate acestea, a devenit cel mai alintat pisoi din sat, pentru că cine își mai lăsa mâțul să doarmă în pat, sau cine îi mai așternea jos, în bucătărie, un șervet pe care stăteau cuminți două farfurioare pline cu tot felul de bunătăți?
Îmi amintesc de primul său șoricel vânat. Se rătăcise cine știe cum prin bucătărie, sfârșind, nefericitul, în gura lacomă a lui Babylon, care aștepta, cu un aer triumfător, să-i laud isprava. Cu timpul, caracterul lui s-a schimbat. Acum, că este mare, nu mai face atâtea nebunii, nu mai intră în ușița de la sobă, nu mai bea apă din vană, nu mai agață perdeaua. Și are un meniu cu totul special. Obișnuit de mic, Babylon adoră dovleceii, morcovii, pătrunjelul. Păstăile de fasole le mănâncă dintr-o suflare, de cartofi ce să mai spun? Dar preferatul lui este mărarul. Nu cred că ați mai văzut pisică devoratoare de mărar. Ei bine, acesta este Babylon - pisoiul meu vegetarian.
Acum, când a împlinit un anișor, mă gândesc la el cu duioșie, îl privesc (este așezat cuminte pe pat și mă scrutează curios) și-mi doresc să avem mulți ani împreună de acum încolo, ca să ne împlinim, reciproc, viața.
IOANA P. - Maramureș