"Asta e tradiţia în PSD: candidezi, pierzi şi te decapităm"
- În luna care a trecut am aflat şi cine sunt principalii candidaţi la preşedinţia statului: Klaus Iohannis (PNL), Dan Barna (USR-PLUS) şi Viorica Dăncilă (PSD). Lor li se vor adăuga mulţi alţii, dintre care primul pe lista celor fără mari şanse este Călin Popescu Tăriceanu (ALDE). Dintre toate aceste candidaturi, poate cel mai mult surprinde cea a Vioricăi Dăncilă, care iniţial a negat că ar fi interesată de preşedinţie şi care continuă să fie văzută ca o prelungire a lui Liviu Dragnea. Din aceste motive, unii au acuzat un blat între PSD şi PNL pentru favorizarea lui Iohannis. Se susţine un astfel de scenariu?
- Să le luăm pe rând. Întâi, despre surpriza candidaturii Vioricăi Dăncilă. Într-adevăr, ea părea mai degrabă dispusă să sprijine un alt candidat la preşedinţie, având la dispoziţie şi o listă de autopropuneri: Orlando Teodorovici, Gabriela Firea, Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu; unul mai breaz ca altul. Numai că atunci când Dăncilă neagă ceva, poţi fi sigur că în realitate va acţiona exact invers. Pe de altă parte, ca preşedinte al partidului, ea trebuia să-şi asume această provocare. Mai ales că asta e tradiţia în PSD: candidezi, pierzi şi te decapităm. Însă, desemnarea drept candidat a Vioricăi Dăncilă nu a rămas fără consecinţe, atât în partid, cât şi în alianţa de guvernare. Gabriela Firea, care era mai bine cotată în sondajele de opinie - nu ştim de ce, pentru că n-a făcut nimic ca primar al Capitalei -, s-a supărat. De asemenea, Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, care ar fi vrut şi el să fie candidatul comun al PSD, ALDE şi Pro România (Victor Ponta), a ameninţat că va rupe alianţa de guvernare şi că va candida doar din partea partidului său minor. Cam nerecunoscător, având în vedere că PSD îl ţine pe funcţia de şef al Senatului, al doilea om în stat, de ani de zile, fără ca partidul lui să însemne mai mult de 4-5% din intenţiile de vot ale românilor, după cum s-a dovedit în alegerile europarlamentare. Mai mult, în loc să zică mersi că PSD i-a dat imunitate şi l-a scos din procesele DNA, acum avea pretenţia să-l şi ducă, în căruciorul cu rotile, la Cotroceni. Desigur, ALDE nu va ieşi de la guvernare, că ar muri de foame şi n-ar mai pupa Parlamentul la următoarele alegeri. Însă, tensiunile există.
"Dăncilă s-a făcut aprigă!"
- Totuşi, cum a reuşit Viorica Dăncilă să se impună fără replică la conducerea PSD, şi drept candidat pentru Cotroceni, având în vedere că nimeni nu o vedea decât ca pe păpuşa trasă de sfori a lui Dragnea?
- A înţeles că nu se mai întâlneşte cu o asemenea oportunitate şi a acţionat fără scrupule. Întâi a cerut comanda partidului, ameninţând că altfel demisionează şi lasă PSD la mâna lui Iohannis, care, probabil, nu îi va mai permite acestuia să facă un nou guvern. Pe urmă, le-a cerut tuturor liderilor de filiale să se alinieze în spatele său şi să-şi asume, în scris, că vor obţine un anume procentaj în alegeri... Tot pe bază de şantaj. Ea a ameninţat că, dacă nu intră în turul doi al alegerilor prezidenţiale, va demisiona din funcţia de premier, şi-atunci o vor păţi cu toţii. Altfel spus, vorba lui Arghezi, "Zdreanţă-n gândul lui/ S-a făcut al dracului"... Din persoana blândă, conciliantă, neconflictuală - cum o descria Dragnea - s-a transformat într-o persoană aprigă. Aşa că PSD se va mobiliza în alegerile prezidenţiale, de voie, de nevoie, şi s-ar putea să depăşească toate pronosticurile negre de azi. Căci nu trebuie subestimată capacitatea PSD de a acţiona când e la ananghie.
- Înseamnă că Iohannis chiar va avea de dus un război cu Dăncilă?
- Înseamnă că nu există nici un blat între PNL şi PSD, între Iohannis şi Dăncilă - blat invocat, mai ales, de către Barna şi USR. Nu ardea Dăncilă să candideze, pentru a-i elibera drumul lui Iohannis, dar n-a avut încotro, pentru că PSD chiar nu avea un candidat viabil şi era natural ca ea, în calitate de preşedinte al partidului, să-şi asume riscul, aşa cum au făcut-o şi precedenţii şefi ai PSD. În al doilea rând, s-ar putea ca Dăncilă să nu fie un candidat atât de comod pentru Iohannis. În alt treilea rând, USR, care vrea să justifice într-un fel prezenţa lui Barna în cursa prezidenţială, nu e în postura de a face astfel de acuzaţii, căci s-a dovedit mai dispus la compromisuri decât vrea să accepte public. S-a văzut şi din poza de grup pe care liderii săi şi-au făcut-o cu Dăncilă la guvern, într-un moment când nu aveau nici un motiv pentru asta, şi la cererea lor expresă. Şi Dan Barna, şi Dacian Cioloş, au ceva ce nu-mi inspiră încredere, sunt prea alunecoşi, prea disponibili, prea evazivi pe anumite subiecte tari şi, mai ales, se feresc să spună clar ce vor. Au ieşiri atât de contradictorii, încât te întrebi dacă ei înşişi ştiu ce vor.
"Un cuplu care te bagă în sperieţi"
- Nu cred că vă inspiră mai multă încredere Dăncilă...
- Evident că nu, dar asta e o altă discuţie. Viorica Dăncilă l-a anunţat ca viitor premier pe Orlando Teodorovici, pentru cazul în care ea va deveni preşedinte al statului. E o perspectivă îngrozitoare. Ministrul de Finanţe şi-a dovedit deja limitele, făcând tot felul de scamatorii financiare, care ne îndatorează pe câteva generaţii de acum încolo şi propunând măsuri dintre cele mai stupide, cu iz comunist, cum este cea privind obligativitatea studenţilor de a lucra în ţară un număr de ani după terminarea şcolii. Ăsta să devină premier? Dăncilă şi Teodorovici alcătuiesc un cuplu care te bagă în sperieţi, precum Bonnie and Clyde, celebrii tâlhari americani din timpul marii crize economice din anii 1930.
- Apropo de jefuitori şi criminali, Viorica Dăncilă este nevoită să dea piept cu o nouă furie populară, aproape la fel de mare ca în cazul tragediei de la "Colectiv", şi care ameninţă să se transforme în mişcări de stradă de tipul celor contra Ordonanţei 13. De această dată, revolta a fost aprinsă de felul în care poliţiştii, procurorii şi STS au acţionat într-un caz de răpire, soldat cu moartea victimei, la Caracal...
- Da, şi este pe deplin îndreptăţită această revoltă, căci Poliţia, Parchetul şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale s-au dovedit incapabile să salveze o fată de 15 ani din ghearele morţii, în ciuda apelurilor ei repetate şi disperate. Este o criză a instituţiilor care ne paralizează pe toţi. Plătim bani grei pentru instituţii care ar trebui să ne asigure protecţia, iar ele sunt neputincioase în faţa infractorilor, când nu sunt de conivenţă cu ei. Să ne ferească Dumnezeu să avem nevoie de ele! Iar această situaţie este rezultatul unei politici guvernamentale favorabile infractorilor. Guvernul şi Parlamentul dominat de PSD şi ALDE au modificat legile, au redus pedepsele, i-au eliberat pe capete din închisori pe toţi recidiviştii şi au clamat tot timpul drepturile omului, apărând, de fapt, "drepturile" infractorilor. Pentru aceste fapte trebuie să răspundă şi Dăncilă, alături de Tudorel Toader, fostul ministru al Justiţiei, Dragnea, Florin Iordache şi restul. În paralel, au fost împănate instituţiile statului cu impostori, plagiatori, incompetenţi, oameni a căror singură calitate este gradul de rudenie cu unul sau cu altul dintre decidenţi, prietenia politică şi cârdăşia mafiotă. Aşa încât a trăi în România a devenit foarte primejdios. Cu acest bagaj porneşte, de fapt, Viorica Dăncilă în campania electorală. Dar în loc să-şi asume responsabilitatea, ea s-a găsit să ceară organizarea unui referendum pentru înăsprirea pedepselor pentru crime, violuri şi pedofilie. Asta ca să mai cheltuie nişte milioane de euro degeaba - pentru că răspunsul electoratului e previzibil - în încercarea de a obţine ceva voturi în plus în alegeri din crime, violuri şi pedofilie. Însă lumea nu mai e aşa de uşor de păcălit. Am văzut cât au valorat celelalte referendumuri, care au rămas fără urmări, şi, în plus, dacă vrea într-adevăr să crească pedepsele pentru infracţiunile cu violenţă, Dăncilă o poate face mâine, pentru că are la dispoziţie o majoritate parlamentară.
"Au fost demişi doi miniştri, mai urmează cinci"
- În fine, ajungem şi la ultimul eveniment notabil al lunii trecute: remanierea guvernamentală. Ce am câştigat din înlocuirea miniştrilor de Interne şi de Externe?
- Viorica Dăncilă a promis că va face restructurarea guvernului, dar şi-a dat seama că e prea mult pentru ea, drept care a purces la remaniere. Din opt miniştri evaluaţi până acum, au căzut două capete: Carmen Dan, de la Interne, şi Teodor Meleşcanu, de la Externe, amândoi vinovaţi de organizarea defectuoasă a votului pentru alegerile europarlamentare în Diaspora şi cărora preşedintele Iohannis le ceruse de mult demisiile. Meritau să plece, fără îndoială. Numai că în locul lor n-au venit doi profesionişti ireproşabili, care să marcheze, aşa cum am sperat, o schimbare de atitudine înspre normalitate a Vioricăi Dăncilă, ci tot doi exponenţi ai unor grupuri de influenţă: senatorul Nicolae Moga, omul lui Radu Mazăre, şi Ramona Mănescu, o apropiată a lui Tăriceanu. Nici unul nu are nici o experienţă în domeniile pe care au fost puşi să le conducă. Moga a şi demisionat, după numai şase zile de la numirea în funcţie, ca urmare a scandalului de la Caracal. El şi-a motivat gestul prin intenţia de a păstra neatins prestigiul Ministerului, dar acest prestigiu fusese ştirbit binişor deja în timpul mandatului lui Carmen Dan. În fine, Dăncilă continuă evaluarea miniştrilor şi, dacă îşi menţine procentajul de demiteri de până acum, înseamnă că vor mai pleca vreo cinci miniştri. Însă, demiterile nu ne încălzesc cu nimic, atâta vreme cât în fotoliile ministeriale eliberate vin alţi fideli de partid şi de gaşcă, nu persoane competente şi oneste, şi cât timp programul de guvernare rămâne la fel de nerealist.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
