Îi înconjurăm pe toţi cu iubire şi vrem să le oferim la toţi ospitalitate. Aceste prietenii cu necuvântătoarele fac farmecul vieţii de la munte. Abia ajunşi la intrarea din curte, zărim clematitele care s-au întins în faţa intrării în casă. Sunt ca nişte râuri albastre ce curg din streaşină până la pământ. Câteva albinuţe poposesc, la alegere, pe un trandafir mirositor, pe un caprifoi înflorit, pe o dalie ori pe vreo crăiţă... Se bucură că ne sunt primii musafiri şi bâzâie necontenit. La întrecere cu albinele, au pornit şi câţiva fluturi coloraţi, care zburdă prin aer, apoi ne dau târcoale ca să ne aducă aminte că "cei plecaţi" în împărăţia cerurilor se gândesc la noi.
Îndată se face seară. Stau în cerdacul casei. Îmi place mult să admir Ceahlăul la apus de soare. Ascult cu plăcere un greiere care ţârâie încântat de lumina unui licurici ascuns în iarba umedă. Mă duc spre luminiţa lui şi dau peste nişte melcişori care au ieşit să ronţăie fire fragede de iarbă. Mă bucur: nici ei nu ne-au uitat.
În zilele următoare, îmi aştept alţi oaspeţi. Un cuc zboară printre copacii din livadă, unde a cântat până s-au copt cireşele. Se zice că atâtea cireşe mănâncă cucul, până ce răguşeşte. Un pâlc de vrăbiuţe zbârlite şi gureşe ciripesc şi-şi antrenează puii pentru zboruri mai înalte. Noaptea, "culeg" din vişinele rămase în copaci şi le aruncă jos pentru a fi la îndemâna noastră. Când ziua ne văd culegându-le, îşi sporesc ciripiturile şi se bucură. În semn de prietenie, le ofer şi eu pe o scândurică un ospăţ cu firimituri de pâine, de prăjituri şi de biscuiţi făinoşi. Le ciugulesc cu poftă. Un stol de grauri hrăpăreţi se opresc din zbor şi potopesc ultimele vişine uitate în pom. O codobatură controlează iarba de firimiturile ce au mai rămas de la ospăţul păsărelelor şi bate pământul cu coada, mulţumind pentru cele găsite. O prepeliţă, numită în zonă pitpalac, păşeşte tacticoasă prin iarbă şi nu îndrăzneşte să se apropie de ospăţ. Uitându-se doar la bucuria altora, se îndreaptă spre lucerna din grădină, unde îşi are puii. Apare şi o ciocănitoare în toaletă multicoloră, care îşi găseşte loc de popas pe creanga unui nuc bătrân de la colţul casei, unde începe să bată toaca. Pe rămurica unui soc tânăr, un piţigoi ciripeşte şi se făleşte în "fracul" lui albastru, făcându-i în ciudă fratelui său îmbrăcat în "frac" cenuşiu. E concurenţă şi-n lumea păsărilor! Multe rândunele umplu sârmele de telegraf, unde "se sfătuiesc", apoi zboară să caute hrană pentru puii din cuiburile aflate în podul grajdului nostru. Uitasem a scrie că, abia ajunşi acasă, două pisicuţe şi un căţeluş din vecini ne-au călcat pe urme, adulmecând prin ogradă. Ştiu ei că le aducem bunătăţi de la oraş şi le lăsăm la îndemână străchinuţe cu lapte şi pâine. De chilipirul ăsta profită şi un arici, nepot sau strănepot al lui Ţepoşel, care vine şi gustă în fiecare seară mâncare din blidişoare.
Cum dorim să mai ţinem rânduielile creştineşti, facem în fiecare vară stropirea mormintelor celor din familie şi ducem pomană la cimitir. Vin şi musafirii hulubi (guguştiucii) din turla bisericii. Au acompaniat şi ei slujba părintelui şi-au obosit. I-am tratat cu cele rămase din coliva pentru pomană. Au ciugulit la repezeală. Erau mulţumiţi. Ochii mi s-au umplut de lacrimile bucuriei.
Reveniţi acasă după pomenirea "celor plecaţi", un alt oaspete ne aştepta. O şopârlă dormea la soare pe pajiştea din faţa bucătăriei de vară. Tocmai a venit şi factorul care ne anunţa că a sosit "Formula AS". Îl rog să vorbească încet, să nu trezească şopârla. E şi ea un musafir mult dorit.
Dar cel mai scump musafir abia urmează să vină: Bogdănel, nepoţelul noastru, care trebuie să sosească de la Iaşi. Doreşte cu nerăbdare să primească lecţii de zoologie şi de botanică cu material didactic viu. Îl aşteptăm cu un buchet de gladiole japoneze (soi de gladiole mici şi finuţe), florile lui preferate.
Pentru "Formula AS" şi toată echipa ei, precum şi pentru cititori, trimit gândurile bune ale musafirilor mei şi ale mele. Cu stimă,
ELENA - Iaşi
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
