Bâlbâielile instituţiilor de profil, interpretarea mecanică a regulilor de acţiune, lipsa de comunicare instituţională au făcut ca o crimă monstruoasă să fie, practic, inevitabilă. Or, rolul unui stat funcţional este, conform contractului social ce-i stă la bază, garantarea siguranţei cetăţenilor săi, păstrarea libertăţilor acestora în cadrul ordinii convenite de toţi. În istoria tuturor statelor a existat şi există o competiţie internă între diverse grupuri reprezentative, cu scopul asumat al eficientizării contractului iniţial, al păstrării unui echilibru - mai mult, sau mai puţin fragil - între instituţiile generate de el. Atunci când între aceste instituţii, care trebuie să se cenzureze reciproc pentru evitarea exceselor, dispare echilibrul, când vreuna din puterile definitorii le subordonează pe celelalte, statul devine vulnerabil, instabil şi contradictoriu, în misiunea sa de garantare a drepturilor şi îndatoririlor tuturor cetăţenilor săi. Statul devine, altfel spus, un stat bolnav. Statul român este, în acest moment, un stat bolnav, incapabil să-şi apere propriii cetăţeni de efectele perverse ale dezechilibrului între puteri. Cum s-a ajuns la această situaţie? Spaţiul editorial nu îmi îngăduie să dezvolt o analiză istorică, de psihologie socială sau de moralitate politică, şi nici nu îmi permite să comentez defectele de fond ale Constituţiei actuale, ce imprimă direcţiile generale de acţiune ale forţelor politice existente în stat. Mă voi opri, aşadar, la cercetarea administraţiei în funcţiune, asigurată de peste doi ani şi jumătate de alianţa guvernamentală PSD-ALDE.
S-a observat, aproape imediat după instalarea sa la putere, că gruparea PSD-ALDE avea cu totul alte scopuri decât cele afişate în "programul de guvernare". Pentru că liderul său, Liviu Dragnea, corupt şi condamnat de Justiţie, nu putea prelua direct şefia guvernării, alianţa a acţionat prin interpuşi, substitute mecanice şi docile ale liderilor ei, care aveau sarcina de a subordona Justiţia faţă de Politic pentru a le "albi" dosarele şi pentru a stopa urmărirea lor penală pentru diverse afaceri de prădare a averii statului. Generosul program de creştere rapidă a veniturilor cetăţenilor (a salariilor şi pensiilor) a fost, de la început, gândit ca "o fantezie" menită să le asigure o victorie clară în alegeri, să le garanteze o majoritate parlamentară absolută, ce putea permite orice modificare legislativă şi-o doreau împricinaţii. Inconsistenţa "programului" - bazat absolut nerealist doar pe stimularea consumului - s-a vădit de îndată ce, după eşecul încercărilor de schimbare rapidă a legilor Justiţiei (cum a fost cazul "celebrei OUG 13", "noaptea, ca hoţii"), administraţia PSD-ist-ALDE-istă a trebuit să treacă la implementarea lui. S-a sesizat destul de repede că, pentru a-l susţine, ea trebuia să apeleze la împrumuturi masive, soldate cu îndatorarea gravă a ţării şi cu renunţarea la orice investiţii în infrastructura acesteia, esenţiale pentru dezvoltarea ei economică, pentru funcţionarea sistemelor sănătăţii şi învăţământului. Trecerea la modificarea treptată, prin iniţiative parlamentare, a legilor Justiţiei, cu acelaşi scop de "albire" a liderilor corupţi ai celor două formaţiuni, a crescut brutal rolul unor aşa-zişi specialişti în domeniu, promovaţi în funcţie de decizie nu pentru competenţa, ci pentru obedienţa lor. Rolul malefic în evoluţia aberantă spre autodizolvare a statului român, al unor indivizi ca Iordache, Nicolicea, Nicolae sau Toader va fi, desigur, analizat de manualele ce vor aborda istoria recentă a României.
Prin ei însă, răul a fost făcut. Slugile lui Dragnea şi Tăriceanu au pretins, pentru asaltul pe care l-au declanşat asupra instituţiilor statului, răsplăţi care nu se limitau doar la satisfacţiile lor materiale (salarii şi pensii "nesimţite"), ci şi la promovarea clienţilor, rudelor, amantelor/amanţilor lor, în genere complet nepregătiţi pentru funcţiile din administraţie. S-a declanşat, astfel, un cerc vicios, care a umflat şi politizat total birocraţia de stat, transformată inevitabil într-o birocraţie parazitară, tot mai incompetentă şi tot mai coruptă, paraziţii ce o alcătuiesc stimulând mita, ca modalitate de rezolvare (mai) rapidă a problemelor. Nespecializarea celor promovaţi politic a implicat nu numai paralizia structurilor decizionale, ci şi disiparea responsabilităţii (datorată şi necunoaşterii legislaţiei în vigoare), şi lipsa de comunicare interinstituţională, şi nenumăratele desincronizări acţionale - ce au făcut din "faimosul Dorel" prototipul muncii în zadar - aruncând, în consecinţă, întreg sistemul în haos. Clemenţa impusă Justiţiei faţă de hoţii, violatorii sau criminalii prinşi a completat tabloul unei ţări aduse pe buza prăpastiei. Uciderea "programată" a tinerelor fete din Caracal este dovada cruntă a confiscării statului român de către o gaşcă politică mafiotă, gaşca PSD-ALDE, interesată doar de propria-i bunăstare, acoperită printr-o penibilă demagogie propagandistică, socialist-populistă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
