Bâlbâielile instituțiilor de profil, interpretarea mecanică a regulilor de acțiune, lipsa de comunicare instituțională au făcut ca o crimă monstruoasă să fie, practic, inevitabilă. Or, rolul unui stat funcțional este, conform contractului social ce-i stă la bază, garantarea siguranței cetățenilor săi, păstrarea libertăților acestora în cadrul ordinii convenite de toți. În istoria tuturor statelor a existat și există o competiție internă între diverse grupuri reprezentative, cu scopul asumat al eficientizării contractului inițial, al păstrării unui echilibru - mai mult, sau mai puțin fragil - între instituțiile generate de el. Atunci când între aceste instituții, care trebuie să se cenzureze reciproc pentru evitarea exceselor, dispare echilibrul, când vreuna din puterile definitorii le subordonează pe celelalte, statul devine vulnerabil, instabil și contradictoriu, în misiunea sa de garantare a drepturilor și îndatoririlor tuturor cetățenilor săi. Statul devine, altfel spus, un stat bolnav. Statul român este, în acest moment, un stat bolnav, incapabil să-și apere propriii cetățeni de efectele perverse ale dezechilibrului între puteri. Cum s-a ajuns la această situație? Spațiul editorial nu îmi îngăduie să dezvolt o analiză istorică, de psihologie socială sau de moralitate politică, și nici nu îmi permite să comentez defectele de fond ale Constituției actuale, ce imprimă direcțiile generale de acțiune ale forțelor politice existente în stat. Mă voi opri, așadar, la cercetarea administrației în funcțiune, asigurată de peste doi ani și jumătate de alianța guvernamentală PSD-ALDE.
S-a observat, aproape imediat după instalarea sa la putere, că gruparea PSD-ALDE avea cu totul alte scopuri decât cele afișate în "programul de guvernare". Pentru că liderul său, Liviu Dragnea, corupt și condamnat de Justiție, nu putea prelua direct șefia guvernării, alianța a acționat prin interpuși, substitute mecanice și docile ale liderilor ei, care aveau sarcina de a subordona Justiția față de Politic pentru a le "albi" dosarele și pentru a stopa urmărirea lor penală pentru diverse afaceri de prădare a averii statului. Generosul program de creștere rapidă a veniturilor cetățenilor (a salariilor și pensiilor) a fost, de la început, gândit ca "o fantezie" menită să le asigure o victorie clară în alegeri, să le garanteze o majoritate parlamentară absolută, ce putea permite orice modificare legislativă și-o doreau împricinații. Inconsistența "programului" - bazat absolut nerealist doar pe stimularea consumului - s-a vădit de îndată ce, după eșecul încercărilor de schimbare rapidă a legilor Justiției (cum a fost cazul "celebrei OUG 13", "noaptea, ca hoții"), administrația PSD-ist-ALDE-istă a trebuit să treacă la implementarea lui. S-a sesizat destul de repede că, pentru a-l susține, ea trebuia să apeleze la împrumuturi masive, soldate cu îndatorarea gravă a țării și cu renunțarea la orice investiții în infrastructura acesteia, esențiale pentru dezvoltarea ei economică, pentru funcționarea sistemelor sănătății și învățământului. Trecerea la modificarea treptată, prin inițiative parlamentare, a legilor Justiției, cu același scop de "albire" a liderilor corupți ai celor două formațiuni, a crescut brutal rolul unor așa-ziși specialiști în domeniu, promovați în funcție de decizie nu pentru competența, ci pentru obediența lor. Rolul malefic în evoluția aberantă spre autodizolvare a statului român, al unor indivizi ca Iordache, Nicolicea, Nicolae sau Toader va fi, desigur, analizat de manualele ce vor aborda istoria recentă a României.
Prin ei însă, răul a fost făcut. Slugile lui Dragnea și Tăriceanu au pretins, pentru asaltul pe care l-au declanșat asupra instituțiilor statului, răsplăți care nu se limitau doar la satisfacțiile lor materiale (salarii și pensii "nesimțite"), ci și la promovarea clienților, rudelor, amantelor/amanților lor, în genere complet nepregătiți pentru funcțiile din administrație. S-a declanșat, astfel, un cerc vicios, care a umflat și politizat total birocrația de stat, transformată inevitabil într-o birocrație parazitară, tot mai incompetentă și tot mai coruptă, paraziții ce o alcătuiesc stimulând mita, ca modalitate de rezolvare (mai) rapidă a problemelor. Nespecializarea celor promovați politic a implicat nu numai paralizia structurilor decizionale, ci și disiparea responsabilității (datorată și necunoașterii legislației în vigoare), și lipsa de comunicare interinstituțională, și nenumăratele desincronizări acționale - ce au făcut din "faimosul Dorel" prototipul muncii în zadar - aruncând, în consecință, întreg sistemul în haos. Clemența impusă Justiției față de hoții, violatorii sau criminalii prinși a completat tabloul unei țări aduse pe buza prăpastiei. Uciderea "programată" a tinerelor fete din Caracal este dovada cruntă a confiscării statului român de către o gașcă politică mafiotă, gașca PSD-ALDE, interesată doar de propria-i bunăstare, acoperită printr-o penibilă demagogie propagandistică, socialist-populistă.