Inteligenţa artificială - realitate sau SF?

Închipuiţi-vă că a fost creat un calculator ex­trem de perfomant.

Cel mai bun care a existat vreodată şi în care a fost condensată, să spu­nem, mai toată cunoaşterea de până acum a omenirii. În plus, el a fost astfel proiectat încât să poată gândi singur, să poată învăţa din propriile greşeli şi să poată evolua pe cont propriu. Această maşinărie extraor­dinară a fost desigur menită să ne slujească. Datele introduse în ea, dublate de fe­no­menala ei capacitate de calcul şi de gândirea auto­no­mă i-ar permite să găsească so­luţii la cele mai ar­zătoare probleme. Cum să vin­decăm cancerul. Cum să obţinem o sursă ine­pui­­za­bilă de energie (fără să afectăm mediul încon­jurător, se-nţelege). Cum să ne prelungim viaţa. Cum să găsim un sis­tem social perfect în care să ne bucu­răm cu toţii de bunăstare şi libertate. Şi tot aşa.
Iar acum să revenim cu picioarele pe pământ. Inteligenţa Artificială există sub această formă de multă vreme, însă doar în literatura ştiinţifico-fan­tastică. Acolo, Inteligenţa Artificială, denumită, pe scurt IA, ajută într-o primă fază omenirea să pro­greseze remarcabil, până când se întoarce împotriva ei. De ce? Păi, pentru că, având o gândire supe­rioară şi complet autonomă, o bază de date atât de vastă încât nu ar putea fi cuprinsă de mintea ni­ciunui muritor, ajunge la un moment dat (destul de curând, pentru că se dezvoltă cu repeziciune) la concluzia că nu are sens să le slujească unor fiinţe care sunt mult sub nivelul ei. Oamenii sunt înlă­turaţi cât ai zice IA. În unele romane, mai sunt păs­traţi câţiva, măcar aşa, de sămânţă, cât să mai repare o piuliţă sau cine ştie ce avarie. Sigur că aceste romane, fiind scrise de oameni, se termină cu bine. Ome­nirea face ce face şi se ridică din nou, din pro­pria cenuşă şi cu lecţia bine învăţată: IA reprezintă un pericol. Inteligenţa Arti­ficială este ceva de evitat. Cu tot dinadinsul.

Dar ce e de fapt Inteligenţa Artificială?

Au trecut ani buni de la apariţia primelor ro­ma­ne celebre, care urmează acest tip de scenariu ("Dune", bunăoară, ca să ne rezumăm la unul din­tre cele mai cunoscute exemple). Între timp, ştiinţa a progresat enorm. Şi iată că, în zilele noastre, rela­tă­rile din presă despre progresele făcute în do­meniul Inteligenţei Artificiale sunt la ordinea zilei. Dar ce Dumnezeu este, la o adică, această IA?
O definiţie succintă şi (mai ales) pe înţelesul tuturor nu este prea lesne de găsit. Şi este firesc să fie aşa. O putem descrie simplist, ca fiind o ramură a informaticii, cu ajutorul căreia se încearcă cons­truirea de maşini inteligente, care să aibă capaci­ta­tea de a învăţa şi de a gândi într-un mod cât mai ase­mă­nător oamenilor. În 1956, Inteligenţa Artificială şi-a obţinut certificatul de botez - fiind fondată ca discipină academică. Deşi IA a parcurs din 1956 şi până în prezent un drum plin de hârtoape, rezul­tatele strădaniilor în vederea dezvoltării sale se văd acum la tot pasul.

Minunile IA, printre noi

Mulţi dintre noi au obiceiul să caute informaţii pe internet. De pildă, informaţii despre un rege de altădată. Nici nu apucăm bine să-i scriem numele pe tastatură, că imediat ni se afişează o puzderie de date privind regele respectiv (date biografice, filme sau cărţi legate de acest personaj istoric, imagini cu castelele construite de el etc). Toate acestea sunt posibile graţie Inteligenţei Artificiale. Asta, ca să nu mai spunem că, potrivit estimărilor, circa 75% dintre dispozitivele electronice pe care le folo­sim dispun de o formă sau alta de inteligenţă ar­ti­ficială.
Sistemele cu inteligenţă artificială sunt folosite la scară largă şi de către institutele financiare, pentru utilizări variind de la detectarea fraudei, la îm­bu­nătăţirea serviciilor pentru cli­enţi. IA moni­torizează, de pildă, mo­de­lele comportamentale ale utili­za­torilor, astfel încât sesizează de în­dată orice schim­bări neobişnuite sau anomalii. Numeroşi experţi cred că, până la sfârşitul anului 2020, Inte­ligenţa Artificială va deveni principalul mijloc de comu­nicare între bănci şi clienţi.
Inteligenţa Artificială a început să fie folosită în sistemul bancar încă din 1987, când Security Paci­fic Bank din SUA a demarat o amplă opera­ţiune me­nită să contracareze folosirea neautorizată a car­du­rilor de debit.
Aţi cumpărat vreodată ceva de pe internet? Ei bine, şi comerţul online se desfăşoară cu ajutorul Inteligenţei Artificiale, care este uneori folosită inclusiv în stabilirea preţurilor unor produse.
Industria auto este şi ea puternic influenţată de pro­gresele făcute în domeniul Inteligenţei Arti­ficiale. În 2016, existau, de pildă, peste 30 de com­panii care utilizau IA la crea­rea maşinilor fără şofer.
IA a pătruns însă şi în complet alte domenii, cum ar fi cele ale publicităţii, al audi­tu­lui, contabilităţii fi­nanciare, in­dustriei sănătăţii (unde joa­că uneori rolul de asistent al medicilor, contribuind la diag­nosticare, la prescrierea me­dica­ţiei şi, uneori, chiar la realizarea unor operaţii chirurgicale) şi al indus­triei militare (la nivel global, cheltuielile militare anuale pe robotică au crescut de la 5,1 miliarde de dolari, în 2010, la 7,5 miliarde de dolari, în 2015). As­ta, ca să nu mai vorbim despre, să spunem, apli­ca­ţiile IA în artă, în explorarea spaţiului cosmic şi în jocurile video, atât de îndrăgite de copiii din zilele noastre.

Inteligenţa Artificială şi roboţii

Poate că unul din­tre cei mai cu­nos­cuţi roboţi dotaţi cu In­te­ligenţă Ar­ti­fi­­cială este ro­bo­tul uma­noid Sophia, care a fost adus în 2018, cu mare tam-tam, şi în Ro­mânia. Înfăţişarea robo­tului a fas­cinat în­treaga lu­me, în­tr-o ase­me­nea măsură, încât o ţară s-a grăbit să-i dea ce­tă­ţe­nie, o ban­că să-i ofere un card şi un actor american de primă mână, Will Smith, a fost cât pe ce să-i dăruiască un sărut. Cre­ată de compania Han­son Robotics din Hong Kong, Sophia a impre­sio­nat prin faptul că este ca­pabilă să imite gesturile şi expresiile faciale umane, să răs­pun­dă la anumite întrebări şi să poarte con­versaţii simple, pe subiecte predefinite, aşa cum a făcut în 2017, cu secretarul ge­neral ad­junct al Naţiunilor Unite, Amina J. Mo­hammed. Sau cu An­dreea Esca, la Ştirile Pro TV.

Roboţi egal şomaj

Oricât ar fi de interesant, robotul Sophia, graţie ase­mănării sale cu un om, nu are vreo utilitate prac­tică. Spre deosebire de mii de alţi roboţi care dis­pun, şi ei, într-o măsură sau alta, de inteligenţă ar­tificială, sau măcar sunt ghidaţi cu ajutorul ei, şi care încep, uşor uşor, să ne ia locul. Locul de mun­că, mai precis. Potrivit ultimului studiu realizat de Oxford Economics, până în 2030, în Statele Unite, peste 1,5 milioane de slujbe vor fi preluate de ro­boţi, în Uni­unea Europeană, aproape 2 mili­oane, şi în China, care deţine deja o cincime din roboţii lumii, aproape 14 milioane.
Care sunt însă locurile de muncă cele mai ex­puse preluării lor de către roboţi? Cele din fabrici se află, după cum era de aşteptat, în fruntea clasa­men­tului. Lucrurile evoluează de altfel şocant de rapid în aceas­tă direcţie. Mai ales în China. Compania Changying Precision Technology din Dongguan, care produce componente pentru smartphone-uri, se mândrea până în urmă cu câţiva ani cu 650 de angajaţi. Numărul lor s-a redus ulterior drastic, ajungând la doar 60, sar­cinile celor daţi afară fiind preluate de roboţi. Re­zultatele au fost spectaculoase. Fabrica a înregistrat o creştere a producţiei de peste 160%, în vreme ce rata defectelor a scăzut de la 25% la numai 5%. Acest gen de rezultate au făcut ca statul chinez să introducă în industrie 87 de mii de roboţi. Conform estimărilor, până în 2020, numărul robo­ţilor industriali va creşte cu 20% pe an. O parte vor fi produşi chiar în China, premierul însuşi cerând în mod expres companiilor naţionale să scoată mai mulţi roboţi pe piaţă.
Nu doar lucrătorii din fabrici au însă a se teme de "invazia" roboţilor pe piaţa muncii. Conform unui raport realizat de Carl Benedikt Frey şi Michael Osborne, de la Universitatea Oxford, în pericol sunt şi locurile de muncă ale zidarilor, analiştilor bugetari, examinatorilor fiscali, tehnicienilor dentari, recep­ţionerilor, măcelarilor şi chiar şi vânzătorilor (În luna mai, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost într-un supermarket, unde a fost curioasă să afle cum funcţionează noile apa­rate de plătit şi dacă nu pot fi păcălite de cum­părători). Potrivit BBC, în situaţia neplă­cută a şomajului ar putea, de asemenea, ajun­ge şoferii de taxi, barmanii şi jurnaliştii, ba chiar şi o parte dintre medici.

Un "supercreier global"

O echipă de cercetători, condusă de UC Berkeley şi Institute for Molecular Manu­fac­turing din SUA, susţine că progresele din compu­taţie, nanomedicină, nanotehnologie şi inteligenţă artificială vor conduce, încă din secolul 21, la posibilitatea ca mintea noastră să fie conectată în timp real la o reţea artifi­cia­lă. Po­trivit condu­că­torului stu­diu­lui, Nu­no Martins, acest sis­tem, me­diat de nanoroboţi neurali, "le-ar oferi indivizilor acces instan­taneu la toată cu­noaş­­terea umană cumu­lativă disponibilă în reţea şi, în ace­laşi timp, ar îmbunătăţi sem­nificativ ca­pa­cităţile de învă­ţare ale oa­me­nilor şi inteligenţa aces­tora". Astfel, ar putea fi creat în cele din urmă un "su­per­cre­ier glo­bal" care ar conecta reţelele creie­relor umane şi ale inteligenţei artificiale, per­miţând apariţia unor gân­duri colective.

Inteligenţa artificială şi psihologia

Una dintre aplicaţiile Inteligenţei Artificiale are de-a face şi cu psihologia. În Japonia, de pildă, Siste­mul VaakEye este utilizat de unele magazine pentru monitorizarea limbajului corporal al cum­pă­rătorilor, în căutarea unor indicii că aceştia sunt puşi pe furat. Conform Vaak, pe parcursul unei perioade de test, pierderile provocate de furturile din magazine s-au redus cu nu mai puţin de 77%.
Sistemele de acest tip pot produce însă şi încurcături, cum s-a întâmplat, de pildă, în 2018, când Ousmane Bah, un student din New York, a fost arestat pe nedrept, după ce algoritmii IA ai maga­zinelor Apple au corelat imaginile video ale unui hoţ cu numele său. Tânărul a ripostat prompt, solicitând com­paniei daune morale în valoare de un miliard de dolari.
IA poate face însă mai mult în sfera psihologiei decât să conducă la evitarea ori pedepsirea unor furturi. Potrivit revistei Science Daily, cercetă­torii au dezvoltat un tip de inteligenţă artificială care poate determina legătura dintre mişcările ochilor şi per­sonalitate. "Aceste informaţii pot îmbunătăţi interac­ţiu­nile dintre oameni şi maşinării. Oamenii caută me­reu servicii îmbu­nătăţite, personalizate. Însă roboţii din prezent sunt computere, nu sunt conştienţi social, aşa­dar nu se pot adapta trăsăturilor non­verbale. Cercetarea ne oferă oportunitatea să îmbună­tă­ţim computerele şi roboţii, pentru ca ei să de­vină mai naturali şi să interpreteze mai bine sem­nalele sociale umane", a explicat cercetă­torul Tobias Loetscher, de la Universitatea din Australia de Sud.

Între nemurire şi apocalipsă

După cum s-a văzut, Inteligenţa Arti­ficială este deja omniprezentă şi se dove­deş­te utilă în unele ra­muri. Ce ne rezervă însă viito­rul? Părerile spe­cia­liştilor sunt cum nu se poate mai împărţite.
* Ray Kurzweil, unul din­tre cei mai importanţi ex­perţi în do­meniul Inteligenţei Arti­fi­ciale, se numără printre cei op­timişti. El a apreciat că, în cu­rând, computerele per­so­na­le vor ajunge la o pu­tere de calcul egală creierului uman. În anii 2020 va începe utili­zarea nano­maşinilor medicale, dar şi a nanotehnologiilor care vor duce la o re­ducere semni­fi­cativă a pre­ţului de producţie al tuturor produselor. În anii 2030, na­no­ma­şinile vor fi in­troduse direct în creier, iar în deceniul al pa­tru­­lea, or­ga­nis­mul uman va pu­tea lua orice for­mă, fiind format dintr-un număr mare de nano­roboţi, în vreme ce organele in­terne vor fi înlocuite cu dis­po­zitive ciber­netice mult mai per­for­mante. Marele punct de co­titură pro­nosticat de Kurz­weil ar urma să se producă însă în 2045, când întregul pământ va în­ce­pe să apa­ră ca un computer gi­gant, mo­ment ce va marca debutul aşa-numitei singularităţi tehno­logice.
Trăgând linie, Ray Kurzweil con­­si­deră că ome­nirea nu are de ce să se teamă de Inteligenţa Artifi­cia­lă, ci mai degrabă de ameninţări pre­cum tero­rismul biologic sau răz­boiul nuclear. El su­bliniază că IA a făcut deja lucruri grozave pentru ome­nire, ajutân­du-ne între altele să găsim trata­mentele anu­mitor boli şi să dezvoltăm resurse de energie regenerabilă. În plus, până prin 2029, când - afirmă el - Inte­li­gen­ţa Arti­cifială va atinge nivelul celei umane, avem timp să stabilim pentru ea şi o serie de standarde etice.
În paranteză fie spus, celebrul scriitor de lite­ra­tură science-fiction, Isaac Asimov stabiliea încă de prin anii 1950, câteva astfel de standarde etice, sub for­ma a trei legi ale roboţilor şi maşinilor "inteli­gen­te". Prima lege prevedea că un robot nu are voie să pri­ci­nuiască vreun rău unei fiinţe umane, sau, prin ne­in­tervenţie, să permită ca unei fiinţe omeneşti să i se facă un rău. A doua lege afirma că un robot tre­bu­ie să se supună ordinelor date de către o fiinţă uma­nă, atât timp cât ele nu intră în contradicţie cu prima lege. Iar legea a treia stipula că un robot tre­buie să-şi protejeze propria existenţă, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicţie cu celelalte două legi. Acţiunea din romanele sale a impus şi apariţia unei legi suplimentare, intitulată legea zero (deve­nită lege supremă), conform căreia un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanităţii sau să per­mită prin neintervenţie ca umanitatea să fie pusă în pericol.
* Rolo Carpenter, creatorul sistemului de programe numit Cleverbot, care s-a dovedit atât de inteligent încât mulţi l-au luat drept uman, când au comunicat cu el, a adoptat o poziţie mai degrabă neutră. El a afirmat că, în opinia sa, vom continua să ţinem hăţurile tehnologiei suficient de mult timp, reuşind să rezolvăm multe dintre problemele lumii în acest interval. Carpenter crede că va mai dura decenii întregi până vom fi capabili să dezvoltăm algoritmii necesari pentru crearea Inteligenţei Artificiale depline. "Nu putem şti exact ce se va în­tâmpla dacă o maşinărie va depăşi propria noastră inteligenţă, deci nu putem şti dacă vom fi ajutaţi enorm de ea ori ignoraţi de ea şi daţi la o parte sau, eventual, distruşi de ea", a arătat specialistul.
* Elon Musk, antreprenor implicat în inovarea tehnologică de ultimă generaţie, atât în proiecte pentru explorări şi colonizare spaţială prin com­pania SpaceX, cât şi în domeniile automobilelor electrice fără şofer şi a energiilor regenerabile nepoluante, se numără printre cei care se tem teribil de efectele pe termen lung ale IA. "Dacă ar trebui să ghicesc care este cea mai mare ame­nin­ţare cu care ne confruntăm, aş spu­ne, probabil, că este Inte­li­genţa Artificială. Deci, tre­buie să fim foarte atenţi", a declarat el la un sim­po­zion organizat la presti­gio­sul Institut Teh­no­logic Mas­sachusetts. Mi­liardarul ame­rican nu s-a oprit însă aici. În 2015, el a semnat, alături de marele fizician Stephen Hawking, o scri­soa­re des­chi­să, în ca­re aten­ţiona că IA ar putea permite dez­vol­tarea unor arme auto­nome, care ar putea re­vo­luţiona războiul - şi asta nu în­tr-un sens po­zitiv - el ce­rând ONU interzicerea unor asemenea arme. Mai mult. În cadrul unui documentar, Elon Musk a vorbit şi des­pre riscul ca dezvoltarea sis­­te­melor IA să ducă la apa­riţia unui "dictator ne­mu­­ritor", care (spre deosebire de un Hitler sau Stalin) ar avea per­manent acces la orice informaţie existentă în bazele de date, des­pre orice om, va fi capa­bil de mi­lioane de calcule, într-o frac­ţiu­ne de secundă, şi va con­tro­la eco­no­mia glo­bală şi sistemele militare cu o eficienţă absolut terifian­tă.
* Stephen Hawking, care putea să comunice toc­mai prin intermediul unei tehnologii care utiliza o formă de IA, a avertizat că dezvoltarea unei Inteli­genţe Artificiale depline ar putea conduce la sfâr­şitul rasei umane. Fizicianul a explicat la BBC că In­­teligenţa Artificială ar putea să înceapă să evo­lueze pe cont propriu, reproiectându-se pe sine în­tr-un ritm tot mai rapid. Oamenii, care sunt limitaţi de lenta lor evoluţie biologică, n-ar avea şanse într-o asfel de competiţie şi ar ajunge să fie complet de­păşiţi.
Care este, aşadar, concluzia? Mulţi dintre spe­cia­lişti consideră că, în următoarele decenii, un su­percalculator va reuşi, într-adevăr, să se ridice la ni­velul creierului uman şi să evolueze la stadiul de Su­perinteligenţă Artificială. În viziunea lor, aceasta va avea capacitatea să transforme omenirea într-o sim­plă amintire sau, dimpotrivă, să le ofere repre­zen­tan­ţilor speciei noastre nemurirea sau, în orice caz, o glorie nemaiîntâlnită. Hotărâtor va fi probabil mo­dul în care vom acţiona până atunci, astfel încât să putem culege toate roadele unei asemenea dez­vol­­tări, fără a risca să fim, la un moment dat, înlă­turaţi cu dispreţ suveran de propria noastră creaţie.