Inteligența artificială - realitate sau SF?

Alina Olteanu
Închipuiți-vă că a fost creat un calculator ex­trem de perfomant.

Cel mai bun care a existat vreodată și în care a fost condensată, să spu­nem, mai toată cunoașterea de până acum a omenirii. În plus, el a fost astfel proiectat încât să poată gândi singur, să poată învăța din propriile greșeli și să poată evolua pe cont propriu. Această mașinărie extraor­dinară a fost desigur menită să ne slujească. Datele introduse în ea, dublate de fe­no­menala ei capacitate de calcul și de gândirea auto­no­mă i-ar permite să găsească so­luții la cele mai ar­zătoare probleme. Cum să vin­decăm cancerul. Cum să obținem o sursă ine­pui­­za­bilă de energie (fără să afectăm mediul încon­jurător, se-nțelege). Cum să ne prelungim viața. Cum să găsim un sis­tem social perfect în care să ne bucu­răm cu toții de bunăstare și libertate. Și tot așa.
Iar acum să revenim cu picioarele pe pământ. Inteligența Artificială există sub această formă de multă vreme, însă doar în literatura științifico-fan­tastică. Acolo, Inteligența Artificială, denumită, pe scurt IA, ajută într-o primă fază omenirea să pro­greseze remarcabil, până când se întoarce împotriva ei. De ce? Păi, pentru că, având o gândire supe­rioară și complet autonomă, o bază de date atât de vastă încât nu ar putea fi cuprinsă de mintea ni­ciunui muritor, ajunge la un moment dat (destul de curând, pentru că se dezvoltă cu repeziciune) la concluzia că nu are sens să le slujească unor ființe care sunt mult sub nivelul ei. Oamenii sunt înlă­turați cât ai zice IA. În unele romane, mai sunt păs­trați câțiva, măcar așa, de sămânță, cât să mai repare o piuliță sau cine știe ce avarie. Sigur că aceste romane, fiind scrise de oameni, se termină cu bine. Ome­nirea face ce face și se ridică din nou, din pro­pria cenușă și cu lecția bine învățată: IA reprezintă un pericol. Inteligența Arti­ficială este ceva de evitat. Cu tot dinadinsul.

Dar ce e de fapt Inteligența Artificială?

Au trecut ani buni de la apariția primelor ro­ma­ne celebre, care urmează acest tip de scenariu ("Dune", bunăoară, ca să ne rezumăm la unul din­tre cele mai cunoscute exemple). Între timp, știința a progresat enorm. Și iată că, în zilele noastre, rela­tă­rile din presă despre progresele făcute în do­meniul Inteligenței Artificiale sunt la ordinea zilei. Dar ce Dumnezeu este, la o adică, această IA?
O definiție succintă și (mai ales) pe înțelesul tuturor nu este prea lesne de găsit. Și este firesc să fie așa. O putem descrie simplist, ca fiind o ramură a informaticii, cu ajutorul căreia se încearcă cons­truirea de mașini inteligente, care să aibă capaci­ta­tea de a învăța și de a gândi într-un mod cât mai ase­mă­nător oamenilor. În 1956, Inteligența Artificială și-a obținut certificatul de botez - fiind fondată ca discipină academică. Deși IA a parcurs din 1956 și până în prezent un drum plin de hârtoape, rezul­tatele strădaniilor în vederea dezvoltării sale se văd acum la tot pasul.

Minunile IA, printre noi

Mulți dintre noi au obiceiul să caute informații pe internet. De pildă, informații despre un rege de altădată. Nici nu apucăm bine să-i scriem numele pe tastatură, că imediat ni se afișează o puzderie de date privind regele respectiv (date biografice, filme sau cărți legate de acest personaj istoric, imagini cu castelele construite de el etc). Toate acestea sunt posibile grație Inteligenței Artificiale. Asta, ca să nu mai spunem că, potrivit estimărilor, circa 75% dintre dispozitivele electronice pe care le folo­sim dispun de o formă sau alta de inteligență ar­ti­ficială.
Sistemele cu inteligență artificială sunt folosite la scară largă și de către institutele financiare, pentru utilizări variind de la detectarea fraudei, la îm­bu­nătățirea serviciilor pentru cli­enți. IA moni­torizează, de pildă, mo­de­lele comportamentale ale utili­za­torilor, astfel încât sesizează de în­dată orice schim­bări neobișnuite sau anomalii. Numeroși experți cred că, până la sfârșitul anului 2020, Inte­ligența Artificială va deveni principalul mijloc de comu­nicare între bănci și clienți.
Inteligența Artificială a început să fie folosită în sistemul bancar încă din 1987, când Security Paci­fic Bank din SUA a demarat o amplă opera­țiune me­nită să contracareze folosirea neautorizată a car­du­rilor de debit.
Ați cumpărat vreodată ceva de pe internet? Ei bine, și comerțul online se desfășoară cu ajutorul Inteligenței Artificiale, care este uneori folosită inclusiv în stabilirea prețurilor unor produse.
Industria auto este și ea puternic influențată de pro­gresele făcute în domeniul Inteligenței Arti­ficiale. În 2016, existau, de pildă, peste 30 de com­panii care utilizau IA la crea­rea mașinilor fără șofer.
IA a pătruns însă și în complet alte domenii, cum ar fi cele ale publicității, al audi­tu­lui, contabilității fi­nanciare, in­dustriei sănătății (unde joa­că uneori rolul de asistent al medicilor, contribuind la diag­nosticare, la prescrierea me­dica­ției și, uneori, chiar la realizarea unor operații chirurgicale) și al indus­triei militare (la nivel global, cheltuielile militare anuale pe robotică au crescut de la 5,1 miliarde de dolari, în 2010, la 7,5 miliarde de dolari, în 2015). As­ta, ca să nu mai vorbim despre, să spunem, apli­ca­țiile IA în artă, în explorarea spațiului cosmic și în jocurile video, atât de îndrăgite de copiii din zilele noastre.

Inteligența Artificială și roboții

Poate că unul din­tre cei mai cu­nos­cuți roboți dotați cu In­te­ligență Ar­ti­fi­­cială este ro­bo­tul uma­noid Sophia, care a fost adus în 2018, cu mare tam-tam, și în Ro­mânia. Înfățișarea robo­tului a fas­cinat în­treaga lu­me, în­tr-o ase­me­nea măsură, încât o țară s-a grăbit să-i dea ce­tă­țe­nie, o ban­că să-i ofere un card și un actor american de primă mână, Will Smith, a fost cât pe ce să-i dăruiască un sărut. Cre­ată de compania Han­son Robotics din Hong Kong, Sophia a impre­sio­nat prin faptul că este ca­pabilă să imite gesturile și expresiile faciale umane, să răs­pun­dă la anumite întrebări și să poarte con­versații simple, pe subiecte predefinite, așa cum a făcut în 2017, cu secretarul ge­neral ad­junct al Națiunilor Unite, Amina J. Mo­hammed. Sau cu An­dreea Esca, la Știrile Pro TV.

Roboți egal șomaj

Oricât ar fi de interesant, robotul Sophia, grație ase­mănării sale cu un om, nu are vreo utilitate prac­tică. Spre deosebire de mii de alți roboți care dis­pun, și ei, într-o măsură sau alta, de inteligență ar­tificială, sau măcar sunt ghidați cu ajutorul ei, și care încep, ușor ușor, să ne ia locul. Locul de mun­că, mai precis. Potrivit ultimului studiu realizat de Oxford Economics, până în 2030, în Statele Unite, peste 1,5 milioane de slujbe vor fi preluate de ro­boți, în Uni­unea Europeană, aproape 2 mili­oane, și în China, care deține deja o cincime din roboții lumii, aproape 14 milioane.
Care sunt însă locurile de muncă cele mai ex­puse preluării lor de către roboți? Cele din fabrici se află, după cum era de așteptat, în fruntea clasa­men­tului. Lucrurile evoluează de altfel șocant de rapid în aceas­tă direcție. Mai ales în China. Compania Changying Precision Technology din Dongguan, care produce componente pentru smartphone-uri, se mândrea până în urmă cu câțiva ani cu 650 de angajați. Numărul lor s-a redus ulterior drastic, ajungând la doar 60, sar­cinile celor dați afară fiind preluate de roboți. Re­zultatele au fost spectaculoase. Fabrica a înregistrat o creștere a producției de peste 160%, în vreme ce rata defectelor a scăzut de la 25% la numai 5%. Acest gen de rezultate au făcut ca statul chinez să introducă în industrie 87 de mii de roboți. Conform estimărilor, până în 2020, numărul robo­ților industriali va crește cu 20% pe an. O parte vor fi produși chiar în China, premierul însuși cerând în mod expres companiilor naționale să scoată mai mulți roboți pe piață.
Nu doar lucrătorii din fabrici au însă a se teme de "invazia" roboților pe piața muncii. Conform unui raport realizat de Carl Benedikt Frey și Michael Osborne, de la Universitatea Oxford, în pericol sunt și locurile de muncă ale zidarilor, analiștilor bugetari, examinatorilor fiscali, tehnicienilor dentari, recep­ționerilor, măcelarilor și chiar și vânzătorilor (În luna mai, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost într-un supermarket, unde a fost curioasă să afle cum funcționează noile apa­rate de plătit și dacă nu pot fi păcălite de cum­părători). Potrivit BBC, în situația neplă­cută a șomajului ar putea, de asemenea, ajun­ge șoferii de taxi, barmanii și jurnaliștii, ba chiar și o parte dintre medici.

Un "supercreier global"

O echipă de cercetători, condusă de UC Berkeley și Institute for Molecular Manu­fac­turing din SUA, susține că progresele din compu­tație, nanomedicină, nanotehnologie și inteligență artificială vor conduce, încă din secolul 21, la posibilitatea ca mintea noastră să fie conectată în timp real la o rețea artifi­cia­lă. Po­trivit condu­că­torului stu­diu­lui, Nu­no Martins, acest sis­tem, me­diat de nanoroboți neurali, "le-ar oferi indivizilor acces instan­taneu la toată cu­noaș­­terea umană cumu­lativă disponibilă în rețea și, în ace­lași timp, ar îmbunătăți sem­nificativ ca­pa­citățile de învă­țare ale oa­me­nilor și inteligența aces­tora". Astfel, ar putea fi creat în cele din urmă un "su­per­cre­ier glo­bal" care ar conecta rețelele creie­relor umane și ale inteligenței artificiale, per­mițând apariția unor gân­duri colective.

Inteligența artificială și psihologia

Una dintre aplicațiile Inteligenței Artificiale are de-a face și cu psihologia. În Japonia, de pildă, Siste­mul VaakEye este utilizat de unele magazine pentru monitorizarea limbajului corporal al cum­pă­rătorilor, în căutarea unor indicii că aceștia sunt puși pe furat. Conform Vaak, pe parcursul unei perioade de test, pierderile provocate de furturile din magazine s-au redus cu nu mai puțin de 77%.
Sistemele de acest tip pot produce însă și încurcături, cum s-a întâmplat, de pildă, în 2018, când Ousmane Bah, un student din New York, a fost arestat pe nedrept, după ce algoritmii IA ai maga­zinelor Apple au corelat imaginile video ale unui hoț cu numele său. Tânărul a ripostat prompt, solicitând com­paniei daune morale în valoare de un miliard de dolari.
IA poate face însă mai mult în sfera psihologiei decât să conducă la evitarea ori pedepsirea unor furturi. Potrivit revistei Science Daily, cercetă­torii au dezvoltat un tip de inteligență artificială care poate determina legătura dintre mișcările ochilor și per­sonalitate. "Aceste informații pot îmbunătăți interac­țiu­nile dintre oameni și mașinării. Oamenii caută me­reu servicii îmbu­nătățite, personalizate. Însă roboții din prezent sunt computere, nu sunt conștienți social, așa­dar nu se pot adapta trăsăturilor non­verbale. Cercetarea ne oferă oportunitatea să îmbună­tă­țim computerele și roboții, pentru ca ei să de­vină mai naturali și să interpreteze mai bine sem­nalele sociale umane", a explicat cercetă­torul Tobias Loetscher, de la Universitatea din Australia de Sud.

Între nemurire și apocalipsă

După cum s-a văzut, Inteligența Arti­ficială este deja omniprezentă și se dove­deș­te utilă în unele ra­muri. Ce ne rezervă însă viito­rul? Părerile spe­cia­liștilor sunt cum nu se poate mai împărțite.
* Ray Kurzweil, unul din­tre cei mai importanți ex­perți în do­meniul Inteligenței Arti­fi­ciale, se numără printre cei op­timiști. El a apreciat că, în cu­rând, computerele per­so­na­le vor ajunge la o pu­tere de calcul egală creierului uman. În anii 2020 va începe utili­zarea nano­mașinilor medicale, dar și a nanotehnologiilor care vor duce la o re­ducere semni­fi­cativă a pre­țului de producție al tuturor produselor. În anii 2030, na­no­ma­șinile vor fi in­troduse direct în creier, iar în deceniul al pa­tru­­lea, or­ga­nis­mul uman va pu­tea lua orice for­mă, fiind format dintr-un număr mare de nano­roboți, în vreme ce organele in­terne vor fi înlocuite cu dis­po­zitive ciber­netice mult mai per­for­mante. Marele punct de co­titură pro­nosticat de Kurz­weil ar urma să se producă însă în 2045, când întregul pământ va în­ce­pe să apa­ră ca un computer gi­gant, mo­ment ce va marca debutul așa-numitei singularități tehno­logice.
Trăgând linie, Ray Kurzweil con­­si­deră că ome­nirea nu are de ce să se teamă de Inteligența Artifi­cia­lă, ci mai degrabă de amenințări pre­cum tero­rismul biologic sau răz­boiul nuclear. El su­bliniază că IA a făcut deja lucruri grozave pentru ome­nire, ajutân­du-ne între altele să găsim trata­mentele anu­mitor boli și să dezvoltăm resurse de energie regenerabilă. În plus, până prin 2029, când - afirmă el - Inte­li­gen­ța Arti­cifială va atinge nivelul celei umane, avem timp să stabilim pentru ea și o serie de standarde etice.
În paranteză fie spus, celebrul scriitor de lite­ra­tură science-fiction, Isaac Asimov stabiliea încă de prin anii 1950, câteva astfel de standarde etice, sub for­ma a trei legi ale roboților și mașinilor "inteli­gen­te". Prima lege prevedea că un robot nu are voie să pri­ci­nuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin ne­in­tervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău. A doua lege afirma că un robot tre­bu­ie să se supună ordinelor date de către o ființă uma­nă, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu prima lege. Iar legea a treia stipula că un robot tre­buie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu celelalte două legi. Acțiunea din romanele sale a impus și apariția unei legi suplimentare, intitulată legea zero (deve­nită lege supremă), conform căreia un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să per­mită prin neintervenție ca umanitatea să fie pusă în pericol.
* Rolo Carpenter, creatorul sistemului de programe numit Cleverbot, care s-a dovedit atât de inteligent încât mulți l-au luat drept uman, când au comunicat cu el, a adoptat o poziție mai degrabă neutră. El a afirmat că, în opinia sa, vom continua să ținem hățurile tehnologiei suficient de mult timp, reușind să rezolvăm multe dintre problemele lumii în acest interval. Carpenter crede că va mai dura decenii întregi până vom fi capabili să dezvoltăm algoritmii necesari pentru crearea Inteligenței Artificiale depline. "Nu putem ști exact ce se va în­tâmpla dacă o mașinărie va depăși propria noastră inteligență, deci nu putem ști dacă vom fi ajutați enorm de ea ori ignorați de ea și dați la o parte sau, eventual, distruși de ea", a arătat specialistul.
* Elon Musk, antreprenor implicat în inovarea tehnologică de ultimă generație, atât în proiecte pentru explorări și colonizare spațială prin com­pania SpaceX, cât și în domeniile automobilelor electrice fără șofer și a energiilor regenerabile nepoluante, se numără printre cei care se tem teribil de efectele pe termen lung ale IA. "Dacă ar trebui să ghicesc care este cea mai mare ame­nin­țare cu care ne confruntăm, aș spu­ne, probabil, că este Inte­li­gența Artificială. Deci, tre­buie să fim foarte atenți", a declarat el la un sim­po­zion organizat la presti­gio­sul Institut Teh­no­logic Mas­sachusetts. Mi­liardarul ame­rican nu s-a oprit însă aici. În 2015, el a semnat, alături de marele fizician Stephen Hawking, o scri­soa­re des­chi­să, în ca­re aten­ționa că IA ar putea permite dez­vol­tarea unor arme auto­nome, care ar putea re­vo­luționa războiul - și asta nu în­tr-un sens po­zitiv - el ce­rând ONU interzicerea unor asemenea arme. Mai mult. În cadrul unui documentar, Elon Musk a vorbit și des­pre riscul ca dezvoltarea sis­­te­melor IA să ducă la apa­riția unui "dictator ne­mu­­ritor", care (spre deosebire de un Hitler sau Stalin) ar avea per­manent acces la orice informație existentă în bazele de date, des­pre orice om, va fi capa­bil de mi­lioane de calcule, într-o frac­țiu­ne de secundă, și va con­tro­la eco­no­mia glo­bală și sistemele militare cu o eficiență absolut terifian­tă.
* Stephen Hawking, care putea să comunice toc­mai prin intermediul unei tehnologii care utiliza o formă de IA, a avertizat că dezvoltarea unei Inteli­gențe Artificiale depline ar putea conduce la sfâr­șitul rasei umane. Fizicianul a explicat la BBC că In­­teligența Artificială ar putea să înceapă să evo­lueze pe cont propriu, reproiectându-se pe sine în­tr-un ritm tot mai rapid. Oamenii, care sunt limitați de lenta lor evoluție biologică, n-ar avea șanse într-o asfel de competiție și ar ajunge să fie complet de­pășiți.
Care este, așadar, concluzia? Mulți dintre spe­cia­liști consideră că, în următoarele decenii, un su­percalculator va reuși, într-adevăr, să se ridice la ni­velul creierului uman și să evolueze la stadiul de Su­perinteligență Artificială. În viziunea lor, aceasta va avea capacitatea să transforme omenirea într-o sim­plă amintire sau, dimpotrivă, să le ofere repre­zen­tan­ților speciei noastre nemurirea sau, în orice caz, o glorie nemaiîntâlnită. Hotărâtor va fi probabil mo­dul în care vom acționa până atunci, astfel încât să putem culege toate roadele unei asemenea dez­vol­­tări, fără a risca să fim, la un moment dat, înlă­turați cu dispreț suveran de propria noastră creație.