Cel mai bun care a existat vreodată și în care a fost condensată, să spunem, mai toată cunoașterea de până acum a omenirii. În plus, el a fost astfel proiectat încât să poată gândi singur, să poată învăța din propriile greșeli și să poată evolua pe cont propriu. Această mașinărie extraordinară a fost desigur menită să ne slujească. Datele introduse în ea, dublate de fenomenala ei capacitate de calcul și de gândirea autonomă i-ar permite să găsească soluții la cele mai arzătoare probleme. Cum să vindecăm cancerul. Cum să obținem o sursă inepuizabilă de energie (fără să afectăm mediul înconjurător, se-nțelege). Cum să ne prelungim viața. Cum să găsim un sistem social perfect în care să ne bucurăm cu toții de bunăstare și libertate. Și tot așa.
Iar acum să revenim cu picioarele pe pământ. Inteligența Artificială există sub această formă de multă vreme, însă doar în literatura științifico-fantastică. Acolo, Inteligența Artificială, denumită, pe scurt IA, ajută într-o primă fază omenirea să progreseze remarcabil, până când se întoarce împotriva ei. De ce? Păi, pentru că, având o gândire superioară și complet autonomă, o bază de date atât de vastă încât nu ar putea fi cuprinsă de mintea niciunui muritor, ajunge la un moment dat (destul de curând, pentru că se dezvoltă cu repeziciune) la concluzia că nu are sens să le slujească unor ființe care sunt mult sub nivelul ei. Oamenii sunt înlăturați cât ai zice IA. În unele romane, mai sunt păstrați câțiva, măcar așa, de sămânță, cât să mai repare o piuliță sau cine știe ce avarie. Sigur că aceste romane, fiind scrise de oameni, se termină cu bine. Omenirea face ce face și se ridică din nou, din propria cenușă și cu lecția bine învățată: IA reprezintă un pericol. Inteligența Artificială este ceva de evitat. Cu tot dinadinsul.
Dar ce e de fapt Inteligența Artificială?
Au trecut ani buni de la apariția primelor romane celebre, care urmează acest tip de scenariu ("Dune", bunăoară, ca să ne rezumăm la unul dintre cele mai cunoscute exemple). Între timp, știința a progresat enorm. Și iată că, în zilele noastre, relatările din presă despre progresele făcute în domeniul Inteligenței Artificiale sunt la ordinea zilei. Dar ce Dumnezeu este, la o adică, această IA?
O definiție succintă și (mai ales) pe înțelesul tuturor nu este prea lesne de găsit. Și este firesc să fie așa. O putem descrie simplist, ca fiind o ramură a informaticii, cu ajutorul căreia se încearcă construirea de mașini inteligente, care să aibă capacitatea de a învăța și de a gândi într-un mod cât mai asemănător oamenilor. În 1956, Inteligența Artificială și-a obținut certificatul de botez - fiind fondată ca discipină academică. Deși IA a parcurs din 1956 și până în prezent un drum plin de hârtoape, rezultatele strădaniilor în vederea dezvoltării sale se văd acum la tot pasul.
Minunile IA, printre noi
Mulți dintre noi au obiceiul să caute informații pe internet. De pildă, informații despre un rege de altădată. Nici nu apucăm bine să-i scriem numele pe tastatură, că imediat ni se afișează o puzderie de date privind regele respectiv (date biografice, filme sau cărți legate de acest personaj istoric, imagini cu castelele construite de el etc). Toate acestea sunt posibile grație Inteligenței Artificiale. Asta, ca să nu mai spunem că, potrivit estimărilor, circa 75% dintre dispozitivele electronice pe care le folosim dispun de o formă sau alta de inteligență artificială.
Sistemele cu inteligență artificială sunt folosite la scară largă și de către institutele financiare, pentru utilizări variind de la detectarea fraudei, la îmbunătățirea serviciilor pentru clienți. IA monitorizează, de pildă, modelele comportamentale ale utilizatorilor, astfel încât sesizează de îndată orice schimbări neobișnuite sau anomalii. Numeroși experți cred că, până la sfârșitul anului 2020, Inteligența Artificială va deveni principalul mijloc de comunicare între bănci și clienți.
Inteligența Artificială a început să fie folosită în sistemul bancar încă din 1987, când Security Pacific Bank din SUA a demarat o amplă operațiune menită să contracareze folosirea neautorizată a cardurilor de debit.
Ați cumpărat vreodată ceva de pe internet? Ei bine, și comerțul online se desfășoară cu ajutorul Inteligenței Artificiale, care este uneori folosită inclusiv în stabilirea prețurilor unor produse.
Industria auto este și ea puternic influențată de progresele făcute în domeniul Inteligenței Artificiale. În 2016, existau, de pildă, peste 30 de companii care utilizau IA la crearea mașinilor fără șofer.
IA a pătruns însă și în complet alte domenii, cum ar fi cele ale publicității, al auditului, contabilității financiare, industriei sănătății (unde joacă uneori rolul de asistent al medicilor, contribuind la diagnosticare, la prescrierea medicației și, uneori, chiar la realizarea unor operații chirurgicale) și al industriei militare (la nivel global, cheltuielile militare anuale pe robotică au crescut de la 5,1 miliarde de dolari, în 2010, la 7,5 miliarde de dolari, în 2015). Asta, ca să nu mai vorbim despre, să spunem, aplicațiile IA în artă, în explorarea spațiului cosmic și în jocurile video, atât de îndrăgite de copiii din zilele noastre.
Inteligența Artificială și roboții
Poate că unul dintre cei mai cunoscuți roboți dotați cu Inteligență Artificială este robotul umanoid Sophia, care a fost adus în 2018, cu mare tam-tam, și în România. Înfățișarea robotului a fascinat întreaga lume, într-o asemenea măsură, încât o țară s-a grăbit să-i dea cetățenie, o bancă să-i ofere un card și un actor american de primă mână, Will Smith, a fost cât pe ce să-i dăruiască un sărut. Creată de compania Hanson Robotics din Hong Kong, Sophia a impresionat prin faptul că este capabilă să imite gesturile și expresiile faciale umane, să răspundă la anumite întrebări și să poarte conversații simple, pe subiecte predefinite, așa cum a făcut în 2017, cu secretarul general adjunct al Națiunilor Unite, Amina J. Mohammed. Sau cu Andreea Esca, la Știrile Pro TV.
Roboți egal șomaj
Oricât ar fi de interesant, robotul Sophia, grație asemănării sale cu un om, nu are vreo utilitate practică. Spre deosebire de mii de alți roboți care dispun, și ei, într-o măsură sau alta, de inteligență artificială, sau măcar sunt ghidați cu ajutorul ei, și care încep, ușor ușor, să ne ia locul. Locul de muncă, mai precis. Potrivit ultimului studiu realizat de Oxford Economics, până în 2030, în Statele Unite, peste 1,5 milioane de slujbe vor fi preluate de roboți, în Uniunea Europeană, aproape 2 milioane, și în China, care deține deja o cincime din roboții lumii, aproape 14 milioane.
Care sunt însă locurile de muncă cele mai expuse preluării lor de către roboți? Cele din fabrici se află, după cum era de așteptat, în fruntea clasamentului. Lucrurile evoluează de altfel șocant de rapid în această direcție. Mai ales în China. Compania Changying Precision Technology din Dongguan, care produce componente pentru smartphone-uri, se mândrea până în urmă cu câțiva ani cu 650 de angajați. Numărul lor s-a redus ulterior drastic, ajungând la doar 60, sarcinile celor dați afară fiind preluate de roboți. Rezultatele au fost spectaculoase. Fabrica a înregistrat o creștere a producției de peste 160%, în vreme ce rata defectelor a scăzut de la 25% la numai 5%. Acest gen de rezultate au făcut ca statul chinez să introducă în industrie 87 de mii de roboți. Conform estimărilor, până în 2020, numărul roboților industriali va crește cu 20% pe an. O parte vor fi produși chiar în China, premierul însuși cerând în mod expres companiilor naționale să scoată mai mulți roboți pe piață.
Nu doar lucrătorii din fabrici au însă a se teme de "invazia" roboților pe piața muncii. Conform unui raport realizat de Carl Benedikt Frey și Michael Osborne, de la Universitatea Oxford, în pericol sunt și locurile de muncă ale zidarilor, analiștilor bugetari, examinatorilor fiscali, tehnicienilor dentari, recepționerilor, măcelarilor și chiar și vânzătorilor (În luna mai, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost într-un supermarket, unde a fost curioasă să afle cum funcționează noile aparate de plătit și dacă nu pot fi păcălite de cumpărători). Potrivit BBC, în situația neplăcută a șomajului ar putea, de asemenea, ajunge șoferii de taxi, barmanii și jurnaliștii, ba chiar și o parte dintre medici.
Un "supercreier global"
O echipă de cercetători, condusă de UC Berkeley și Institute for Molecular Manufacturing din SUA, susține că progresele din computație, nanomedicină, nanotehnologie și inteligență artificială vor conduce, încă din secolul 21, la posibilitatea ca mintea noastră să fie conectată în timp real la o rețea artificială. Potrivit conducătorului studiului, Nuno Martins, acest sistem, mediat de nanoroboți neurali, "le-ar oferi indivizilor acces instantaneu la toată cunoașterea umană cumulativă disponibilă în rețea și, în același timp, ar îmbunătăți semnificativ capacitățile de învățare ale oamenilor și inteligența acestora". Astfel, ar putea fi creat în cele din urmă un "supercreier global" care ar conecta rețelele creierelor umane și ale inteligenței artificiale, permițând apariția unor gânduri colective.
Inteligența artificială și psihologia
Una dintre aplicațiile Inteligenței Artificiale are de-a face și cu psihologia. În Japonia, de pildă, Sistemul VaakEye este utilizat de unele magazine pentru monitorizarea limbajului corporal al cumpărătorilor, în căutarea unor indicii că aceștia sunt puși pe furat. Conform Vaak, pe parcursul unei perioade de test, pierderile provocate de furturile din magazine s-au redus cu nu mai puțin de 77%.
Sistemele de acest tip pot produce însă și încurcături, cum s-a întâmplat, de pildă, în 2018, când Ousmane Bah, un student din New York, a fost arestat pe nedrept, după ce algoritmii IA ai magazinelor Apple au corelat imaginile video ale unui hoț cu numele său. Tânărul a ripostat prompt, solicitând companiei daune morale în valoare de un miliard de dolari.
IA poate face însă mai mult în sfera psihologiei decât să conducă la evitarea ori pedepsirea unor furturi. Potrivit revistei Science Daily, cercetătorii au dezvoltat un tip de inteligență artificială care poate determina legătura dintre mișcările ochilor și personalitate. "Aceste informații pot îmbunătăți interacțiunile dintre oameni și mașinării. Oamenii caută mereu servicii îmbunătățite, personalizate. Însă roboții din prezent sunt computere, nu sunt conștienți social, așadar nu se pot adapta trăsăturilor nonverbale. Cercetarea ne oferă oportunitatea să îmbunătățim computerele și roboții, pentru ca ei să devină mai naturali și să interpreteze mai bine semnalele sociale umane", a explicat cercetătorul Tobias Loetscher, de la Universitatea din Australia de Sud.
Între nemurire și apocalipsă
După cum s-a văzut, Inteligența Artificială este deja omniprezentă și se dovedește utilă în unele ramuri. Ce ne rezervă însă viitorul? Părerile specialiștilor sunt cum nu se poate mai împărțite.
* Ray Kurzweil, unul dintre cei mai importanți experți în domeniul Inteligenței Artificiale, se numără printre cei optimiști. El a apreciat că, în curând, computerele personale vor ajunge la o putere de calcul egală creierului uman. În anii 2020 va începe utilizarea nanomașinilor medicale, dar și a nanotehnologiilor care vor duce la o reducere semnificativă a prețului de producție al tuturor produselor. În anii 2030, nanomașinile vor fi introduse direct în creier, iar în deceniul al patrulea, organismul uman va putea lua orice formă, fiind format dintr-un număr mare de nanoroboți, în vreme ce organele interne vor fi înlocuite cu dispozitive cibernetice mult mai performante. Marele punct de cotitură pronosticat de Kurzweil ar urma să se producă însă în 2045, când întregul pământ va începe să apară ca un computer gigant, moment ce va marca debutul așa-numitei singularități tehnologice.
Trăgând linie, Ray Kurzweil consideră că omenirea nu are de ce să se teamă de Inteligența Artificială, ci mai degrabă de amenințări precum terorismul biologic sau războiul nuclear. El subliniază că IA a făcut deja lucruri grozave pentru omenire, ajutându-ne între altele să găsim tratamentele anumitor boli și să dezvoltăm resurse de energie regenerabilă. În plus, până prin 2029, când - afirmă el - Inteligența Articifială va atinge nivelul celei umane, avem timp să stabilim pentru ea și o serie de standarde etice.
În paranteză fie spus, celebrul scriitor de literatură science-fiction, Isaac Asimov stabiliea încă de prin anii 1950, câteva astfel de standarde etice, sub forma a trei legi ale roboților și mașinilor "inteligente". Prima lege prevedea că un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău. A doua lege afirma că un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu prima lege. Iar legea a treia stipula că un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu celelalte două legi. Acțiunea din romanele sale a impus și apariția unei legi suplimentare, intitulată legea zero (devenită lege supremă), conform căreia un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită prin neintervenție ca umanitatea să fie pusă în pericol.
* Rolo Carpenter, creatorul sistemului de programe numit Cleverbot, care s-a dovedit atât de inteligent încât mulți l-au luat drept uman, când au comunicat cu el, a adoptat o poziție mai degrabă neutră. El a afirmat că, în opinia sa, vom continua să ținem hățurile tehnologiei suficient de mult timp, reușind să rezolvăm multe dintre problemele lumii în acest interval. Carpenter crede că va mai dura decenii întregi până vom fi capabili să dezvoltăm algoritmii necesari pentru crearea Inteligenței Artificiale depline. "Nu putem ști exact ce se va întâmpla dacă o mașinărie va depăși propria noastră inteligență, deci nu putem ști dacă vom fi ajutați enorm de ea ori ignorați de ea și dați la o parte sau, eventual, distruși de ea", a arătat specialistul.
* Elon Musk, antreprenor implicat în inovarea tehnologică de ultimă generație, atât în proiecte pentru explorări și colonizare spațială prin compania SpaceX, cât și în domeniile automobilelor electrice fără șofer și a energiilor regenerabile nepoluante, se numără printre cei care se tem teribil de efectele pe termen lung ale IA. "Dacă ar trebui să ghicesc care este cea mai mare amenințare cu care ne confruntăm, aș spune, probabil, că este Inteligența Artificială. Deci, trebuie să fim foarte atenți", a declarat el la un simpozion organizat la prestigiosul Institut Tehnologic Massachusetts. Miliardarul american nu s-a oprit însă aici. În 2015, el a semnat, alături de marele fizician Stephen Hawking, o scrisoare deschisă, în care atenționa că IA ar putea permite dezvoltarea unor arme autonome, care ar putea revoluționa războiul - și asta nu într-un sens pozitiv - el cerând ONU interzicerea unor asemenea arme. Mai mult. În cadrul unui documentar, Elon Musk a vorbit și despre riscul ca dezvoltarea sistemelor IA să ducă la apariția unui "dictator nemuritor", care (spre deosebire de un Hitler sau Stalin) ar avea permanent acces la orice informație existentă în bazele de date, despre orice om, va fi capabil de milioane de calcule, într-o fracțiune de secundă, și va controla economia globală și sistemele militare cu o eficiență absolut terifiantă.
* Stephen Hawking, care putea să comunice tocmai prin intermediul unei tehnologii care utiliza o formă de IA, a avertizat că dezvoltarea unei Inteligențe Artificiale depline ar putea conduce la sfârșitul rasei umane. Fizicianul a explicat la BBC că Inteligența Artificială ar putea să înceapă să evolueze pe cont propriu, reproiectându-se pe sine într-un ritm tot mai rapid. Oamenii, care sunt limitați de lenta lor evoluție biologică, n-ar avea șanse într-o asfel de competiție și ar ajunge să fie complet depășiți.
Care este, așadar, concluzia? Mulți dintre specialiști consideră că, în următoarele decenii, un supercalculator va reuși, într-adevăr, să se ridice la nivelul creierului uman și să evolueze la stadiul de Superinteligență Artificială. În viziunea lor, aceasta va avea capacitatea să transforme omenirea într-o simplă amintire sau, dimpotrivă, să le ofere reprezentanților speciei noastre nemurirea sau, în orice caz, o glorie nemaiîntâlnită. Hotărâtor va fi probabil modul în care vom acționa până atunci, astfel încât să putem culege toate roadele unei asemenea dezvoltări, fără a risca să fim, la un moment dat, înlăturați cu dispreț suveran de propria noastră creație.