Acţiunea stării de spirit asupra organismului omenesc s-a constatat şi s-a demonstrat de mult. Fiziologul francez Albert Mathieu a izbutit primul să dovedească rolul covârşitor pe care speranţa îl joacă în starea generală a bolnavilor. Tuberculoşilor din spitalul în care lucra li s-au administrat injecţii cu simplu ser fiziologic, botezat cu numele fantezist de "Antifimoză", un "medicament" lansat cu mare tam-tam, ca o descoperire epocală. Ei bine, rezultatele au depăşit orice aşteptare. După foarte scurt timp, bolnavii şi-au recăpătat pofta de mâncare; tusea, expectoraţia şi transpiraţia nocturnă s-au diminuat. Efectul placebo fusese descoperit. Folosit astăzi pe scară largă în spitalele americane, el demonstrează indubitabil că un stimul psihic poate să producă o acţiune fiziologică intensă, mai precis: vindecarea.
Să facem un pas înainte: oare omul bolnav n-ar putea să-şi aplice el însuşi efectul placebo, mai exact să se autosugestioneze că s-ar putea vindeca? Pare greu de crezut, dar unii specialişti răspund la această întrebare în mod afirmativ: reprezentarea mentală a stării de sănătate, prin sugestie sau autosugestie, poate duce la vindecare. Organismul răspunde comenzii venite din creier, suscitând importante modificări fiziologice, care îi reactivează funcţiile aţipite. Armata ascultă din nou de ordinele generalului ei.
Etapele autosugestiei
Prevenirea bolii
Primul lucru care i se cere unui om ce vrea să rămână pe veci sănătos este să nu se gândească la boală. S-a dovedit că teama de boli, inclusiv cele microbiene, pun organismul într-o stare de inferioritate care favorizează apariţia lor. În aceeaşi ordine de idei, pesimismul, tristeţea, neliniştea şi suspiciunea sunt defavorabile sănătăţii. În schimb, voinţa, curajul, încrederea în sine, optimismul - calităţi pe care le putem dezvolta - favorizează neîndoielnic echilibrul vital. Un medic englez militar, detaşat în campaniile celui de-al Doilea Război Mondial, a observat cu surprindere că soldaţii victorioşi îşi vindecau mai repede rănile decât soldaţii care cădeau prizonieri. Accederea la o stare de spirit benefică, prin înlăturarea gândurilor negre, aduce în mod cert un spor de rezistenţă fizică.
Din acelaşi program de prevenire psihică a bolii fac parte şi următoarele "comandamente" care trebuie rostite de 3-4 ori pe săptămână, seara, înainte de-a adormi:
* Am încredere în mine.
* Din zi în zi, în toate privinţele, mă simt din ce în ce mai bine.
* În fiecare noapte dorm foarte bine şi mă trezesc odihnit.
* Tot timpul mă simt foarte bine.
* Sunt din ce în ce mai rezistent, din ce în ce mai puternic.
Contrar a ceea ce s-ar putea crede, această formulă - destul de generală în aparenţă - este foarte eficientă.
Lupta cu boala
Refuzaţi durerea
Pe de altă parte, în orice împrejurare v-aţi afla, puteţi face să dispară - mai mult sau mai puţin complet - simptomul durerii, indiferent de acuitatea lui. În acest sens, aşezaţi palma pe acea parte a corpului care vă doare şi repetaţi foarte repede, aproape fără a vă gândi: "Trece... trece...". Acest gen de mantră acţionează ca un veritabil anestezic, dar numai cu condiţia de a repeta de multe ori această formulă şi de a nu vă întreba prea devreme: "Oare dispare cu adevărat suferinţa mea?", pentru că exact atunci ea va reapărea.
Să trecem acum la stările cronice. Când ele sunt de origine nevropată sau psihosomatică, vindecarea lor prin sugestie se poate obţine rapid, iar uneori chiar instantaneu. Când ele sunt organice, trebuie să ne înarmăm cu răbdare, întrucât tratamentul prin sugestie trebuie urmat multă vreme. Cu toate acestea, dacă îl aplicăm cu încredere maximă şi în mod perseverent, el face adesea adevărate minuni şi reuşeşte acolo unde tratamente pur medicale au eşuat.
Deci în toate cazurile, indiferent dacă în joc intră tulburări nevropatice, psihosomatice sau organice, aplicaţi tehnica următoare:
1. Seara, în pat, după câteva mişcări de respiraţie profundă, urmate de un exerciţiu de relaxare, rostiţi în gând sau tare "comanda mentală" arătată mai sus. Repetând-o, să vă însoţească gândul că subconştientul vostru va opera în cursul nopţii în sensul vindecării.
2. Dimineaţa la trezire, folosiţi din plin facultăţile conştiente şi plasaţi-vă într-o poziţie de revoltă faţă de starea dvs. patologică. Spuneţi-vă: "Vreau să mă fac bine!" şi repetaţi aceasta deplin conştient, punând în joc toată voinţa dvs. La nevoie, scrieţi această propoziţie de mai multe ori. Alungaţi cu hotărâre orice îndoială şi descurajare. Înlocuiţi-le prin sentimente de bucurie, optimism şi încredere.
Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi atunci când vindecarea va fi asigurată, când veţi putea lucra în mod liber şi nu veţi mai fi o povară pentru cei din jur. Şi mai mult, închipuiţi-vă că v-aţi şi vindecat, că vă bucuraţi iarăşi, pe deplin, de toate facultăţile dvs. Siliţi-vă să resimţiţi o adâncă emoţie la gândul fericirii de a vă regăsi pe deplin sănătos.
De două sau de trei ori pe zi, în funcţie de împrejurări sau de inspiraţie, imaginaţi-vă că organul afectat - inimă, plămâni, stomac, rinichi etc. - funcţionează perfect. Recurgeţi în acest scop la reprezentări anatomice descrise fiziologic. Dacă sunteţi cardiac, imaginaţi-vă că inima bate normal. Dacă aveţi leziuni tuberculoase sau de altă natură, vizualizaţi cicatrizarea, iar apoi dispariţia lor. Mergeţi foarte departe cu aceste reprezentări mentale, chiar dacă ele vi se par puerile şi a priori inutile. Astfel, dacă aveţi acnee, imaginaţi-vă că faţa vă este intactă. Dacă aveţi albuminurie, imaginaţi-vă că urina rămâne limpede şi nu mai prezintă pete de albumină. Totodată, puteţi sta de vorbă cu organul bolnav, invitându-l în mod liniştit şi insistent să funcţioneze mai bine, să se calmeze, să devină insensibil la durere. Dacă aveţi o fire voluntară, recurgeţi la maniera imperativă şi obligaţi-l să lucreze în mod normal. Aşa a procedat locotenentul de aviaţie Jacques d'Arnoux, erou din Primul Război Mondial, care - cu mijlocul fracturat şi cu măduva spinării în parte ruptă, în urma căderii avionului, rămas pe jumătate paralizat şi pus în imposibilitatea de a se mişca fără a suferi dureri infernale - a hotărât să trăiască şi să se facă bine. Şi, într-adevăr, el a reuşit să-şi refolosească membrele şi să redevină sănătos. "Pentru a-mi restaura celulele - scria el, în paginile sale - sunt pătruns de o voinţă supraomenească: îmi violentez picioarele atone, mi le contract şi excit în ele vibraţii interne. Iar dacă unele părţi atrofiate rămân fără viaţă, voi face, totuşi, o proiecţie de fluid, o infuzie voluntară de influx nervos în acest efort, o înverşunare surdă, o înverşunare placidă. Voi readuce curentul măduvei în membre."
Listele autosugestiei
Dacă sub influenţa gândirii ajungem să restabilim un echilibru fiziologic şi să frânăm o afecţiune mai mult sau mai puţin gravă, prin aceasta încă nu s-au suprimat cauzele profunde ale anomaliilor vitale.
Cea mai mare parte a tulburărilor patologice şi a leziunilor noastre o formează greşelile comise de noi înşine împotriva legilor vieţii.
În consecinţă, după fiecare vindecare (oricare ar fi factorul care a provocat boala) trebuie să tindem spre o viaţă sănătoasă, să suprimăm erorile alimentare care stau la originea unui număr mare de afecţiuni.
Dr. MARIA PETRESCU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
