RACUL (22 iunie - 22 iulie) - Ce fel de relaţii avem cu lumea?

Sociabilitate: un paradox

Cum se face că unul dintre cele mai timide semne ale zodiacului este în acelaşi timp şi unul dintre cele mai populare? Doar Racul cunoaşte cu adevărat acest secret. Dar nu ne împiedică nimic să încercăm să-l ghicim. Racul este timid, dar, din fericire pentru el, nu este o fire în­chi­să. Răcoaica poate stă într-un colţ, cu nasul în te­lefon, dar când trece pe lângă ea o persoană pe ca­re-o simpatizează, îi aruncă o privire dulce pe sub gene, din categoria celor pe care le putem admira în fotografiile cu regretata "prinţesă a inimilor", Lady Diana. Greu să te lase indiferent. Ori dacă vorbim despre un Rac (pentru bărbaţi e mai greu să treacă prin viaţă fiind timizi), să ne imaginăm privirea şăgalnică şi zâmbetul fin al unui Tom Hanks la tinereţe. Bineînţeles că îl vom găsi sim­patic. Răspundem privirii sau surâsului discret şi ne trezim că facem noi primul pas spre ei. De regulă, aşa se întâmplă.
Lucrurile stau altfel într-un mediu în care Racul se simte ca acasă. În acest caz, nu se va sfii să vină în întâmpinarea unei persoane, pe care doreşte să o facă să se simtă în largul ei. Pentru că ştie cum e să fii timid şi să te simţi stânjenit într-un loc nefa­mi­liar. Pentru că societatea pe care Racul o preferă mai presus de oricare alta este familia, va dedica mult timp relaţiilor din sânul acestui microunivers. Pentru el, familia nu înseamnă doar mama, tata, partenerul şi propriii copii. El include aici şi verii, cumnaţii, cuscrii, şi e înzestrat cu toate calităţile necesare pentru a-i face pe aceştia să se integreze în familia asupra căreia veghează şi din care îşi trage în mare măsură sentimentul identităţii.
Alt rol în care Racul se simte în largul său este cel de păstrător al tradiţiilor, şi nu numai al celor familiale, ci şi al celor locale. El le va ţine în viaţă şi, în felul acesta, are toate şansele de-a strânge co­mu­nitatea în jurul său, căci este frumos când săr­bă­torile sunt celebrate cu tot respectul faţă de obi­ceiurile strămoşeşti. În această capacitate, Racul îşi pierde timiditatea şi-şi arată pe deplin farmecul, pa­siunea şi dragostea faţă de trecut.

Prima impresie

Racul nu face parte dintre semnele expansive, deci nu ne va sări în ochi prin gesturi largi, râs zgo­motos sau sprinteneală. La fel ca zodia opusă, cea a Capricornului, are un comportament conservator. Se îmbracă şi se comportă adecvat fiecărei ocazii şi nu se agită pentru a ieşi în evidenţă. Spre deosebire de Capricorn, însă, Racul nu dă impresia că ar fi dis­tant, ci abordabil. Asta, pentru că ţinuta sa este mai relaxată. Trăsăturile nu sunt foarte nete, ci de­senate cu linii blânde, rotunjite, ca Luna, cea care-i guvernează zodia. Iar aşa cum corpul ceresc care ne atrage privirile cel mai lesne, noaptea, pe cer, este Luna, aşa şi Racul atrage prin acea lumino­zitate pe care o generează când se află în lume. Degajă o energie subtilă, dar magnetică.
Ceea ce ne face să nu-l dăm uitării odată ce l-am întâlnit este darul lui de povestitor, care nu este egalat decât de cel al Săgetătorului. Dacă vedeţi într-o societate un grup adunat în jurul unui poves­titor, acela aparţine probabil uneia dintre cele două zodii. Felul în care îşi prezintă istorisirile sau anec­dotele este însă complet diferit. Săgetătorul îşi presară povestirile spectaculoase, fie cu mult umor, fie cu cunoştinţe surprizătoare, din multe do­menii diferite. Racul aduce povestea aproape de sufletul ascultătorilor, pentru că ştie să creeze o lume, prin detalii omeneşti, care dau dovadă de un fin talent de observator şi o sen­sibilitate aparte. El împleteşte în firul na­ra­ţiunii amănunte legate de un miros, un gust, o calita­te a luminii, făcând astfel publicul să intre alături de el în poveste, nu să rămână doar la suprafaţa ei.

Când este singur

Deapănă în minte amintiri, sub o formă sau alta. Ascultă o melodie, care îl face să retrăiască ceva fru­mos. Sau trist. Ori postează pe facebook o foto­grafie veche de familie. Eventual, scrie şi povestea legată de personajele şi ocazia cu care a fost făcută poza. Desigur, vor urma o mulţime de like-uri. V-am spus că Racul e popular. Chiar şi când este singur. O altă soluţie de-a-şi alina senzaţia de singu­rătate este să se uite la unul dintre lucrurile păstrate cu sfinţenie ca amintire, cum ar fi prima carte cu poveşti primită în dar de la bunica lui. Sau căluţul de lemn făcut de bunicul cu mâinile lui. Comori din astea, păstrate cu grijă, în micul cufăr pictat ascuns în mansardă. Racul tipic se naşte cu un gust rafinat, ştie să se bucure de aroma specială a condi­mentelor, de textura delicoasă a unei dulceţi de cireşe amare, de prospeţimea colorată a legumelor. În bucătărie e un artist, care nu face de mâncare, ci cre­ează. Poate de aceea mâncărurile îi reuşesc atât de bine. Sau pentru că îi face aşa de mare plăcere să vadă cât de mult le plac mâncărurile sale ferici­ţilor beneficiari. Ştie şi să decoreze frumos, să adau­ge o culoare îndrăzneaţă, de exemplu printr-o frun­ză proaspătă şi verde de mentă, să caute vasul cel mai potrivit, în care mâncarea să fie pusă în valoare aşa cum se cuvine.

Cu cei din familie

Pentru Rac, familia nu este o simplă familie, ci mai degrabă un sanctuar. Îi iubeşte pe toţi cei care aparţin de sanctuarul său, însă există mai întot­dea­una o legătură specială cu mama. De aceea e mai important pentru Rac, decât pentru orice alt semn zodiacal, ca mama să nu precupeţească dovezile de afecţiune. Evident, asta nu înseamnă că Racul nu are nevoie de reguli şi de disciplină. Să nu se înţe­leagă de aici că ar fi un copil greu de educat, dim­potrivă. E receptiv la explicaţii şi încurajări, care, în cazul lui, funcţionează mult mai eficient decât cearta şi pedepsele. Fiind prudent din fire, îi place să ştie dinainte care sunt urmările unei atitudini sau ale alteia. Nu prea există copil născut sub semnul Racului, care să facă crize de personalitate, de genul trântitului pe jos şi ţipatului isteric. El are alte arme pentru a se impune. Cum ar fi un surâs angelic, un gângurit (da, de la o vârstă atât de fragedă simte ce efect are asupra altora). Ştie însă şi să fie botos, atunci când sentimentele îi sunt rănite şi e cazul să-i facă pe ceilalţi să înţeleagă că aşa ceva nu se face.
Trebuie să precizăm însă un lucru. Sensibilitatea micuţului Rac este cât se poate de autentică, dar ea coexistă cu o fire puternică (să nu uităm că Racul se numără printre semnele cardinale, adică lideri, care, la o adică, nu se tem să ia iniţiative şi să se aventureze în necunoscut). Urmăriţi-l cum ştie să obţină ceea ce vrea, cum se mobilizează, de câtă determinare poate da dovadă, odată ce şi-a stabilit un obiectiv. Sigur, se poate să plângă (aparent) neconsolat, atunci când suferă un eşec, şi îi face bine să-i simtă pe ai lui aproape, alinându-l. Nu va abandona, însă, ci de îndată ce şi-a vărsat amarul, se va ridica din nou în picioare şi va încerca din nou. Iar de astă dată probabil că va reuşi. Familia va fi, de altfel, pe parcursul întregii sale vieţi, cea care-l motivează mereu să se ridice în picioare, să încerce din nou şi să reuşească. Pentru că, nu-i aşa, de el depinde bunul mers al familiei sale.

Ca frate

Dacă este primul născut, obişnuit cu ex­clusi­vitatea iubirii parentale, Racul va avea nevoie de o pe­rioadă de adaptare la concurenţa pe care o repre­zintă venirea pe lume a unui frate mai mic. Părinţii, mai ales mama, fac bine dacă îşi iau timpul necesar de a-i arăta cât de special este el pentru ei şi că ve­nirea unui frăţior sau a unei surioare nu înseamnă că el va pierde din afecţiune. Dacă i se spune că el devine şi mai important acum, pentru că e mai mare şi poate să facă multe pentru mezinul cel neajutorat, această perioadă de suferinţă pentru pierderea statutului de copil unic devine mai scurtă şi mai puţin intensă. În felul acesta, el se va ocupa de cel mai mic într-o manieră duioasă, aproape maternă, conştient de statutul său impozant, cel de soră sau frate mai mare. În cazul în care Racul se naşte la mijlocul sau la coada plutonului, nu vor fi dificultăţi de adaptare. Dat fiind comportamentul său dulce şi plăcut, ceilalţi vor roi în jurul său, întrecându-se, care mai de care, să se ocupe de el.

Cum se poartă faţă de colegii de şcoală

A pleca de acasă cu regularitate, lăsând în urmă familia cea iubită, e o traumă reală pentru orice copil Rac. Cu ocazia asta, va face însă apel la o altă ar­mă redutabilă de care dispune: fantezia. În ima­gi­naţia lui, el nu va fi un elev oarecare, care se în­dreaptă spre o şcoală banală, pentru a sta într-o cla­să insipidă. El este un prinţ sub acoperire, care mer­ge la şcoală pentru a vedea cât de bine se ocupă cei însărcinaţi cu educaţia, de nivelul de instruire al po­po­rului său. Deci, va studia cu mare atenţie nivelul la care supuşii săi, respectiv învăţătorul sau pro­fe­sorii, se achită de sarcina lor, pentru că, nu-i aşa, orice prinţ îşi doreşte un tineret bine educat. Iar Lu­na, planeta care-l guvernează, îi dă aceste înclinaţii: şi cea de-a ţese poveşti pe tărâmul fanteziei, şi cea de-a fi preocupat de soarta poporului său, căci Doam­na Nopţii guvernează şi popoarele.
Până acum, nu am vorbit despre o calitate pe care o au cei mai mulţi dintre Raci şi care, între noi fie vorba, ne-ar prinde bine şi nouă: memoria foto­grafică. Acolo unde altul are nevoie să buchisească cu orele, Racul face o fotografie mentală şi gata. Când este ascultat, se uită pur şi simplu la ea şi ci­teşte răspunsul. Pe măsură ce colegii îşi dau seama de această calitate, devin tot mai impre­sionaţi. De multe ori vin şi îi cer explicaţii, iar Racul le dă (cu o mândrie parţial disimulată) dar şi cu multă ama­bilitate. Secretul popularităţii Racului în anii şcolari nu constă în aptitudinile sale sportive, rareori pre­zente, nici într-o socializare frenetică, on- sau offline, ci în felul în care îi face pe colegii pe care-i agreează să se simtă ca într-o familie extinsă, alături de el. Şi cui nu-i place asta?

Cum se poartă faţă de colegii de serviciu

Aici avem două variante. În cea în care Racul este şeful, va fi unul exigent. În primul rând, pentru că el însuşi munceşte pe rupte şi ştacheta lui e una înaltă. Şi atunci nu prea are răbdare pentru cei care se prefac că muncesc sau încearcă să-i intre în graţii prin alte metode. Fără ca angajaţii săi să ştie, el va fi atent la ceea ce se întâmplă în viaţa lor şi va interveni, dând o mână de ajutor acolo unde vede că ei întâmpină greutăţi. În special dacă dificultăţile le vizează familia. Bun cunoscător de oameni, şeful Rac îşi va da seama ce simt angajaţii săi faţă de mun­ca pe care o fac, faţă de ceilalţi şi faţă de el, dar nu va trâmbiţa aceste cunoştinţe. Dar va şti când, dacă, şi pe cine e cazul să răsplătească. Ca şi Racul şef, şi Racul angajat va căuta să creeze coeziune în jurul său. Porneşte de la ideea că dacă munceşte serios şi îşi vede de treabă, îşi va atrage afecţiunea co­legilor şi a celor aflaţi în funcţii mai înalte. Aţi citit corect, afecţiunea, nu respectul, nu stima. Nu că nu ar pune preţ şi pe acestea, dar nu trebuie să uităm că Racul este un semn de apă, că are nevoie de stimuli emoţionali, care să-l motiveze. În plus, ca şi Racul-şef, şi angajatul are oroare de singu­rătate. Trebuie să se simtă, sub o formă sau alta, ca în familie. Dacă vine cu o plăcintă delicioasă făcută cu o seară în urmă, colegii care primesc câte o felie se numără, cu certitudine, printre cei fa­ţă de care se simte apropiat. Iar o invitaţie acasă, la bunătăţile care se vor găsi pe masa lui, echivalează, adesea, cu o primire în familia sa extinsă. Nu uită niciodată un gest de bunăvoinţă dezinteresată şi se bucură mult atunci când colegii se interesează de viaţa sa de familie.

Ca vecin

În situaţia în care vă mutaţi alături de un Rac, ar fi bine să nu fiţi gurmanzi, pentru că altfel veţi fi supuşi foarte des unor chinuitoare tentaţii sub forma unor miresme ispititoare. Şi veţi înghiţi în sec. Şi veţi mânca ceva, orice, ca să vă alungaţi pofta. Şi nu e exclus să vă îngrăşaţi. Poate chiar considerabil. Soluţia? Când aveţi dvs. ceva bun de mâncare, dar ceva foarte bun, mergeţi la uşa lui şi oferiţi-i şi lui o parte. Nu vă fie teamă că greşiţi. Racul va şti să aprecieze şi, pentru că îi place oricum să împartă mâncarea cu ceilalţi, vă veţi îm­părtăşi şi dvs. din felurile de mâncare pe care le creează el. Problemă rezolvată.
Dacă dvs. nu sunteţi iu­bitor de copii sau nu apreciaţi ideea de familie, nu-i arătaţi, Doamne fereşte, acest lucru, pentru că din momentul acela, aţi ieşit din cărţi. În cazul în care dvs. aveţi copii şi o viaţă agitată, Racul nu va refuza să se ocupe de ei cât sunteţi plecaţi. S-ar putea chiar ca micuţii să se plângă că îi luaţi de-acolo, când vă întoarceţi. Există şi posibilitatea ca dvs. înşivă să vă simţiţi mai bine la Rac decât la dvs. acasă, pen­tru că are un talent deosebit de a amenaja un interior relaxant şi îmbietor. Aveţi însă grijă să vă revanşaţi, sub o formă sau alta, pentru favoruri şi găzduire. Pentru cei care nu au vocaţie de gazdă, soluţia e să îl invi­taţi (alături de familia sa, desigur) la un restaurant cu adevărat bun.
După cum am mai spus, Racul este un senzorial, simţurile sale sunt bine dezvoltate, mai ales mi­ro­sul. Aveţi deci grijă să nu-i ajungă la nasul cel fin mi­rosuri neplăcute, nici nu-i agasaţi auzul cu mu­zica dată la maximum. Respectaţi-i tabieturile şi nu vă sfiiţi să-i spuneţi care sunt ale dvs. Va ţine seama de ele. Arătaţi-i că-l apreciaţi, ca vecin şi ca persoa­nă, şi veţi avea alături un vecin de nădejde.

Ca amic

Celor mai mulţi dintre Raci, noţiunea de "amic" li se pare ceva superficial şi lipsit de valoare. Să nu uităm că pentru ei etalonul îl reprezintă relaţiile de familie, cu toată complexitatea pe care acestea le presupun. Un amic e şi el cineva, pe-acolo, pentru care trebuie să-ţi faci timp şi să-ţi consumi din energie. Putem spune, fără teama de-a greşi, că Ra­cul îi consideră un fel de amici pe oamenii cu care ia contact cu o anumită regularitate, în cercurile sociale, pe care le frecventează. Se poartă politicos cu ei, pentru că Racul ţine la bunele maniere dar nu simte neapărată nevoie să schimbe cu ei mai mult decât obişnuitele formule de politeţe, poate o glumă potrivită în context, dar nu va face vreun demers de-a se vedea cu respectivii "amici" în afara con­texu­lui social care îi aduce împreună. Când se întâmplă ca aceştia să îi ceară ajutorul, îl va da în măsura în care asta nu presupune prea multă bătaie de cap. În această situaţie, Racul cel diplomat îl va referi pe respectivul la un terţ, adăugând eventual un co­mentariu, cum ar fi "cred că aceasta este per­soana de care aveţi nevoie". Rareori Racul va res­pin­ge pe cineva radical şi nepoliticos.

Ca duşman

Acest semn zodiacal este, alături de cel al Ba­lanţei, asociat cu ideea de diplomaţie. Şi totuşi, Ra­cul are parte şi de duşmănii. Mai ales în ideea că "duş­manul oricărui membru al familiei mele este şi duşmanul meu". Ba se face chiar că Racul trece mai degrabă peste răul care i s-a făcut lui personal, decât peste cel comis asupra vreunuia din familia sa. Şi prin asta înţelegem familia extinsă. Dar nici în acest caz, Racul nu se ia la harţă cu cei vinovaţi (cu ex­cepţia situaţiei în care i-a fost agresat un copil sau ma­ma). Abordarea lui e indirectă şi dictată de inte­ligenţa sa emoţională. Va pune în circulaţie isto­risirea despre incident, spusă, aşa cum ştie el, ca să-ţi meargă la suflet, descriind ce anu­me a simţit bie­tul copil, când rău­făcătorul i-a înş­­­fă­cat telefonul şi l-a aruncat în ca­nal, cum s-a re­per­cutat fap­ta mâr­­­şavă asupra celor­lalţi mem­bri ai fa­miliei, cum a plâns bu­nica bol­navă de inimă şi cum până şi câinele a fost deprimat şi n-a mâncat nimic două zile. Povestea, spusă la o ciorbă cum nu­mai el ştie s-o facă, unor membri vor­bă­reţi ai comu­ni­tăţii, se va răs­pândi cu viteză şi va crea un curent de opinie. Mai nou, e şi mai simplu, că va putea să o posteze pe me­diile sociale, cu poze cu tot, căci Racul nos­tru are un ochi bun şi pentru cadraj şi ima­gine. Rezul­tatele sunt uşor de prevăzut. Fără a recurge la acte de agresiune, Racul îi va da agresorului o lecţie fără drept de apel, pe care o va ţine minte mult mai multă vreme decât o con­fruntare directă.

Ca prieten apropiat

Pentru a te putea considera cu adevărat prietenul apropiat al unui Rac, e necesar să-i devii nici mai mult, nici mai puţin decât... prieten de familie. Efor­tul merită făcut, deoarece în acest caz ne ale­gem cu prietenia unei întregi minicomunităţi. Se poate ca unul sau altul dintre cei ce o compun să ne placă mai puţin decât prietenul nostru Racul, dar dacă el îi iubeşte, putem şi noi măcar să-i acceptăm. În momentul în care i-am devenit prieteni de fa­milie, Racul ne va trata ce pe unul de-al lui, făcând uneori adevărate sacrificii pentru a ne fi alături la greu. Este emoţionant acest devotament de care ştie să dea dovadă, precum şi compasiunea reală pe care o are faţă de greutăţile prietenilor apropiaţi. Uneori însă, acest copil al Lunii este deosebit de sensibil, reacţionând la toate fazele acestui corp ceresc. Să nu ne supărăm, deci, dacă prietenul nostru apropiat, Racul, trece prin stări pe care nu ni le putem explica şi să dăm dovadă de aceeaşi delicateţe plină de com­­­pasiune. Racul se fereşte de multe ori să arate cât de mult înseamnă pentru el încurajările, devo­ta­mentul şi căldura sufletească pe care i-o dăruim, ca să nu fie copleşit de sentimentalism. Dar odată stabilite aceste legături, ele pot dăinui o viaţă.