Tâmplele bubuie, ne încearcă o durere sfredelitoare în măsea, abdomenul e răscolit de crampe: toate aceste senzaţii neplăcute, greu de suportat, ne previn asupra existenţei unor pericole, semnalând diferite stări patologice, leziuni sau inflamaţii. Ele ne obligă să ţinem nemişcat braţul rupt, să retragem mâna de pe plita încinsă şi să ne oprim din mers, dacă pantofii cei noi ne-au făcut băşici la călcâie. Explicaţia durerilor acute este evidentă: ne-am prins degetul în uşa dulapului sau o mişcare bruscă ne-a provocat o ruptură de ligament încrucişat. După ce "stricăciunea" a fost remediată, dispare în mod normal şi suferinţa fizică. Însă ce se întâmplă în corpul nostru când durerile persistă, chiar şi după trei luni, în pofida tratamentelor cu cele mai puternice medicamente, ca şi a faptului că hernia de disc s-a vindecat, iar umărul deplasat a fost pus la locul lui? În asemenea cazuri, sistemul nostru de alarmă s-a dereglat - durerea a devenit cronică.
Durerile cronice nu pornesc direct dintr-o cauză organică. Ele reprezintă mai curând consecinţa conlucrării nefaste a mai multor factori: semnale transmise de la nivelul ţesuturilor, procese neurologice şi dispoziţii afective. Stimulul dureros, care iniţial avea menirea sa precisă, capătă acum o dinamică proprie. Când suferinţa se cronicizează, creierul devine mai sensibil şi, asemenea unui paznic vigilent, se concentrează asupra ei, accentuând-o, în loc s-o estompeze, aşa cum acţionează în fazele acute. Neavând o cauză organică, durerile cronice nu pot fi calmate cu ajutorul terapiilor clasice. Pacienţii trebuie să se lase îndrumaţi de un psiholog şi să înveţe alte modalităţi de a le aborda. Mulţi obţin ameliorări semnificative aplicând tehnici de relaxare. Şi activitatea fizică poate atenua durerea. În momentul când atenţia este deturnată spre alte lucruri, paznicul prea zelos face un pas înapoi.
În loc de pastile şi injecţii
* Activitatea fizică - Durerile sunt adesea provocate de contracturi musculare şi anchilozarea încheieturilor. Ele pot fi ameliorate prin întărirea muşchilor. De aceea, se recomandă un antrenament moderat, cu durata de jumătate de oră, de trei ori pe săptămână.
* Căldura - Ea dilată vasele de sânge şi favorizează irigaţia sangvină, diminuând astfel contracturile. Acolo unde nu există inflamaţii, sunt indicate băile calde, şedinţele de saună, ca şi împachetările cu nămol şi fango (nămol marin, îmbogăţit cu săruri organice, oligoelemente şi vitamine).
* Acupunctura - Acele dau naştere unor stimuli care influenţează pozitiv percepţia durerii. Endorfinele blochează căile de transmitere a informaţiei către creier.
* Masajele - Prin intermediul anumitor tehnici, se produc la nivelul epidermei, dermei, muşchilor şi tendoanelor, stimuli mecanici, care activează irigaţia sangvină şi detensionează musculatura.
* Benzile kinesiologice - Modul cum acţionează ele nu este explicat în totalitate. Unora dintre pacienţi le sunt de folos, iar altora nu.
Căi de atac
* Dureri abdominale - Căldura umedă oferită de împachetările aplicate în zona abdomenului, băile calde, o buiotă sau o pernă umplută cu sâmburi de cireşe şi încălzită rapid în cuptor calmează crampele. Balonările se ameliorează cu ceaiuri de fenicul.
* Dureri de dinţi - Paracetamolul, ibuprofenul sau aspirina vă vor ajuta să rezistaţi până când ajungeţi la un cabinet stomatologic. Pensulaţi cu ulei de cuişoare locurile dureroase, ori mestecaţi o cuişoară.
* Dureri de la răceală - Ceaiurile de muşeţel, sucul fierbinte de soc şi o supă aburindă de pui vă asigură hidratarea necesară. Contra durerilor de gât faceţi gargară cu infuzie de salvie sau muşeţel. Asprina şi paracetamolul fac să dispară durerile din membre.
* Dureri musculare - Căldura, împachetările cu fango, fizioterapia, masajele şi unguentele cu efect antiinflamator elimină contracturile musculare. Dintre remediile vegetale, puteţi întrebuinţa extractul de tătăneasă.
Terapia multimodală
Aceasta este o strategie modernă de gestionare a durerii, cu caracter interdisciplinar, care presupune o colaborare strânsă între medici de diferite specialităţi, psihologi şi terapeuţi. Studiile arată că, după ce urmează un astfel de program, pacienţii au durerile semnificativ ameliorate şi o condiţie fizică mult mai bună decât cei trataţi prin metodele tradiţionale. Terapia este una de tip holistic, reunind tehnici de mobilitate corporală, ca antrenamentul pe aparate de fitness, nordic walking şi Qui Gong, proceduri de fizioterapie, modalităţi de relaxare, dar şi o terapie cognitiv-comportamentală. Bolnavul devine un adevărat "specialist" în ceea ce priveşte propriile dureri. El învaţă să le accepte şi, în acelaşi timp, să fie mai puţin preocupat de ele.
Pragul de suportare a durerii
Intensitatea cu care percepem durerea depinde, pe de-o parte, de educaţia primită în copilărie şi de mediul în care am crescut, însă, pe de alta, este influenţată în mare măsură şi de echilibrul nostru sufletesc: când ne simţim sprijiniţi de partener şi de familie, când suntem mulţumiţi de viaţa pe care o ducem şi de parcursul nostru profesional, durerile ni se par mai puţin chinuitoare. Dimpotrivă, aceleaşi dureri sunt tolerate mai greu, în cazul când evenimentele traiului nostru de zi cu zi ne produc sentimente de frustrare. Dacă ne vom strădui să ne redobândim echilibrul psihic şi să reducem stresul, vom constata că şi durerea cedează. Vă prezentăm mai jos patru dintre cele mai eficiente tehnici de relaxare.
* Biofeedback - Prin intermediul unor electrozi, pacientul este conectat la un aparat care înregistrează răspunsul muşchilor la procesele lui mentale. Gândurile pozitive determină detensionarea musculaturii şi, în consecinţă, calmarea durerilor. Bolnavul se deprinde treptat să-şi atenueze astfel suferinţa prin control mental.
* Tai Chi - Folosind o înşiruire de mişcări ritmice lente, corelate cu respiraţia, această străveche artă meditativă elimină blocajele şi, implicit, contracturile musculare dureroase.
* Relaxare musculară progresivă - Contracţia şi relaxarea rând pe rând a grupelor de muşchi previne cronicizarea durerilor, realizează o ameliorare a lor, ca şi îmbunătăţirea funcţionalităţii întregului organism. Metoda este confirmată ştiinţific. Întinşi pe spate, contractaţi-vă pe rând părţile corpului începând cu picioarele.
Leacuri din natură
* Salvia - Beţi un ceai preparat din două sau trei frunze proaspete de salvie, în care aţi amestecat zeama stoarsă dintr-o jumătate de lămâie şi o linguriţă cu miere. Vă va calma imediat durerile de gât şi tusea seacă.
* Ghimbirul - Medicina asiatică îl întrebuinţează pentru tratarea reumatismului şi a durerilor musculare. Rădăcina de ghimbir conţine uleiuri eterice şi substanţe cu gust iute, ca gingerolul şi shagaolul. Mestecaţi o bucăţică sau turnaţi peste ea apă fierbinte şi infuzaţi-o.
* Măceşele - În coaja şi seminţele fructelor de măceş se găsesc compuşi cu acţiune analgezică, ce ameliorează simptomele artrozei şi durerile de spate. Însă rezultatele se obţin abia după o cură de trei-patru luni. Se administrează sub formă de pulbere, luată cu multă apă.
* Anasonul - Anetolul conţinut în uleiul eteric de anason neutralizează viruşii şi bacteriile dăunătoare din intestin, contribuind astfel la combaterea balonărilor. Combinaţi seminţe de anason, chimen şi fenicul şi lăsaţi-le cinci minute la infuzat în apă clocotită. Ceaiul e gata.