Puţine lucruri se pot dovedi mai supărătoare pe lumea astea decât problemele dentare, mai ales atunci când situaţia degenerează şi ne trezim cu o durere înnebunitoare, care ne dă viaţa complet peste cap. În afară de cariile netratate la timp, mari neplăceri ne provoacă şi gingivita, parodontoza, lipsa unor dinţi ori unele probleme de ordin estetic, precum dantura îngălbenită. Inclusiv halena, mirosul neplăcut al gurii, poate avea drept cauză nişte probleme dentare, de care poate nici măcar nu suntem conştienţi. Din fericire, graţie tehnologiei de ultimă oră şi cercetărilor asidue efectuate în acest domeniu, stomatologia a făcut în ultimii ani paşi uriaşi, venind în întâmpinarea nevoilor pacienţilor cu soluţii care mai de care mai ingenioase.
Când avem o urgenţă, dar niciun doctor prin preajmă
În mod normal, primul pas pe care îl facem atunci când apare o problemă stomatologică urgentă este să mergem la dentist. Ca un făcut, problema apare taman în cele mai nepotrivite momente: noaptea, în weekend, de sărbători sau atunci când ne aflăm într-un loc extrem de izolat, cum ar fi într-o excursie cu cortul pe vreun vârf de munte. În acest caz, ne pomenim că suntem pe cont propriu cel puţin până a doua zi, când medicul nostru stomatolog revine la cabinet.
Ce e de făcut? În primul rând, ne putem ajuta de antibiotice (farmacistul vă va da la nevoie o pastilă-două, până reuşiţi să ajungeţi la dentist) şi de antiinflamatoare. Ca adjuvant, ne putem sluji şi de comprese. "Atunci când avem de-a face cu dureri continue şi iradiante de tip inflamator, care apar în pulpitele acute sau în cele cronice reacutizate, aplicăm comprese calde. La durerile pulsatile, vom pune în schimb comprese reci, cu gheaţă, în prize de câte zece minute. Atenţie însă: gheaţa nu trebuie să fie niciodată în contact direct cu tegumentul", a explicat pentru "Formula AS" medicul stomatolog Aida Maria Pascale.
Până reuşiţi să ajungeţi la un medic, rezumaţi-vă, aşadar, la cei trei paşi de mai sus: antibiotic, antiinflamator şi comprese calde sau reci, după caz. Printre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală care ameliorează durerea de dinţi se numără şi cele care conţin paracetamol (care nu ne scapă însă de umflătură) ibuprofen, aspirină, naproxen sau ketoprofen.
Când ne supără gingiile
Îngrijorător de mulţi români observă că, atunci când se spală pe dinţi sau când muşcă dintr-un măr, le curge sânge din gingie. Alţii constată că gura lor miroase de la o vreme neplăcut. Sau, şi mai alarmant, că dinţii încep să li se mişte. Toate aceste simptome şi multe altele, precum durerea sau mâncărimea la nivelul gingiilor ori sensibilitatea dentară, pot să apară atunci când ne confruntăm cu o boală parodontală, adică o afecţiune a ţesutului şi a osului care susţine dinţii. Forma ei mai uşoară este cunoscută sub numele de gingivită, iar cea mai gravă, care este ireversibilă şi afectează osul, se numeşte parodontoză. Aceste cazuri sunt, statistic vorbind, mult mai frecvente decât ne-ar plăcea să credem. Potrivit unor studii, nu mai puţin de 90% dintre români suferă de boala parodontală, într-o formă sau alta. De cele mai multe ori, de vină sunt factori precum igiena dentară precară, fumatul ori îngrijirea incorectă a lucrărilor dentare - deci, lucruri care depind exclusiv de noi. Alteori, însă, bolile parodontale lovesc ca din senin, de exemplu în contextul unei predispoziţii ereditare, al diabetului sau al unor dereglări hormonale (gingivita face ravagii printre adolescenţi).
Cum acţionăm? În mod tradiţional, în încercarea de a elimina tartrul - tartorul dinţilor şi gingiilor - medicii apelează, într-o primă fază, la detartrajul dentar şi periajul profesional. Apoi se introduc, sub anestezie locală, între gingie şi dinte, nişte instrumente fine, cu ajutorul cărora se înlătură infecţia şi tartrul din zona afectată, care este spălată ulterior cu soluţii antiseptice. Pentru a curăţa zonele greu accesibile din jurul rădăcinii dinţilor, dentistul poate fi nevoit inclusiv să taie gingia. Din fericire, în ultima perioadă au apărut şi unele tratamente de-a dreptul revoluţionare şi mult mai puţin intruzive pentru aceste afecţiuni. Dintre ele, un loc de frunte îl ocupă laserul diodă, cu ajutorul căruia se pot realiza nu doar o decontaminare eficientă a pungilor parodontale, ci şi stimularea refacerii gingiei, care se va putea reataşa cu uşurinţă pe dinte. Tratamentul cu laser are şi avantajul că reduce suferinţa postoperatorie, precum şi necesitatea de administrare a antibioticelor.
Odată ce problema a fost remediată şi pacientul s-a văzut cu sacii în căruţă, el riscă, însă, să revină curând spăşit la medicul stomatolog, cu exact aceeaşi problemă, dacă nu respectă cu sfinţenie unele reguli fundamentale de igienă dentară - mai ales acum, că ştie că are o sensibilitate sporită a gingiilor. Pentru a preîntâmpina recidiva, nu este suficient să se spele zi după zi corect pe dinţi, folosind atât periuţa, aţa dentară şi tot mai apreciatul duş bucal, ci şi să asezoneze cu o apă de gură şi o pastă de dinţi recomandate de specialist. Pacientul trebuie să apeleze periodic (cel puţin o dată la trei sau şase luni, în funcţie de cum spune doctorul) la detartraj şi periaj profesional, precum şi la controale medicale regulate.
Sensibilitatea dentară
Pentru a elimina această problemă de la rădăcină, primul pas (şi cel mai înţelept) este să mergem la medic, care va determina cauza exactă a sensibilităţii noastre dentare. Ea poate să apară, de pildă, în urma unei demineralizări a dinţilor (caz în care medicul chiar ne va recomanda o pastă de dinţi salvatoare), dar şi din complet alte motive, cum ar fi retracţia gingivală (situaţie în care de mare ajutor poate fi chiar tratamentul cu laser mai sus menţionat) ori aşa-numita leziune cuneiformă, adică smalţul sărit la gingie, problemă care se poate remedia cu ajutorul unui tratament complex de remineralizare sau prin restaurarea dentară cu materiale compozite (un soi de plombare).
Ce e bine să ştim despre carii
De mici aflăm că, dacă nu ne spălăm corect pe dinţi, aceştia riscă să se umple de găurele, numite carii. Netratate de medicul stomatolog, ele cresc şi se adâncesc în mod inexorabil. Treptat, zona se inflamează sau este invadată de bacterii şi poate să apară infecţia, care urcă până la rădăcina dintelui, afectând nervul. În aceste situaţii, dintele ajunge să ne doară rău de tot, în mod constant şi paroxistic. Această etapă se cheamă pulpită şi este unul dintre principalii vinovaţi ai apariţiei abceselor dentare. Când pulpita este reversibilă, adică nu s-a instalat încă infecţia, ci doar o inflamaţie, stomatologul curăţă bine caria şi plasează pe fundul cavităţii nişte substanţe care vor favoriza vindecarea ţesutului. Dacă evoluţia este bună, dintele poate fi plombat. Chiar şi dacă a fost foarte afectat de carie, medicul poate salva situaţia cu o coroană dentară, care va ascunde şi defectele de ordin estetic ale dintelui. Mare grijă, însă! După cum ne atenţionează medicul stomatolog Aida Maria Pascale, "dacă ai o carie mare şi un dinte care a durut foarte tare la un moment dat şi acum nu mai doare, acela e un dinte care a avut o pulpită şi acum are gangrenă". Cu alte cuvinte, nu s-a produs un miracol ci, dimpotrivă, avem de-a face cu o înrăutăţire gravă a situaţiei, şi pasul de urmat (şi încă grabnic) este mersul la specialist. În materie de carii, mai este un aspect de care e bine să fim conştienţi: multe nu dor. Nici măcar nu ştim că există şi credem că dantura noastră e perfectă. Asta se întâmplă uneori în cazul apariţiei aşa-numitelor carii interdentare. Acestea, ne-a explicat dr. Aida Maria Pascale, "apar fără a da simptomatologie, pentru că nu ajung să aibă contact cu agentul extern ce provoacă durerea (cald-rece, dulce)". "Sunt greu de depistat, ele nu dau decât o schimbare de culoare a smalţului spre cenuşiu, sau agaţă aţa dentară, însă medicul recomandă în aceste cazuri radiografiile bite-wing, care ajută la diagnosticare prin expunerea clară a zonelor interdentare", a adăugat ea.
De altfel, a subliniat specialistul, există în zilele noastre unele mijloace radiologice indispensabile, pentru a realiza un plan de tratament corect: radiografiile dento-alveolare, ortopantomograma (adică cele pentru toţi dinţii) şi aşa-numitul CBCT (computerul tomograf).
Ce trădează diversele tipuri de durere dentară
Pe cât de neplăcută este durerea, pe atât se poate ea dovedi de utilă. De ce? Pentru că, pe lângă faptul că ne semnalează că ceva este în neregulă, ne oferă şi indicii preţioase cu privire la sursa exactă a respectivei probleme. Iată interpretarea câtorva tipuri de durere, aşa cum ne-au fost ele prezentate de medicul stomatolog Aida Maria Pascale:
* Durerea specifică pentru carie este cea la dulce şi la rece.
* Durerea la cald ne indică deja pulpita. Dacă durează doar pe moment, pulpita este reversibilă, dar dacă persistă peste 30 de secunde, e deja vorba de pulpita ireversibilă, care nu se mai poate rezolva prin simpla plombare, ci necesită extirparea (scoaterea nervului) şi obturaţia de canal (plombarea rădăcinilor).
Când am pierdut un dinte: darurile stomatologiei moderne
Puntea
Una dintre soluţiile folosite adesea în astfel de cazuri este cea a punţilor. Cu ajutorul softurilor de design dentar, pacientul poate să vadă acum cum vor arăta coroanele finale, ca formă şi culoare. Recent a apărut şi posibilitatea construirii dinţilor cu ajutorul calculatorului, în acest sens fiind folosită tehnologia CAD-CAM. În ultimii ani s-au făcut progrese deosebite şi în privinţa materialelor folosite pentru realizarea coroanelor. Inesteticii dinţi de aur sau de argint ai străbunicilor noştri sunt de-acum istorie, locul acestora fiind luat de coroanele cu structura metalică acoperită cu ceramică. Metalul cel mai des recomandat pentru coroane este zirconiul, un material rezistent, a cărui culoare seamănă cu cea a dintelui natural şi care se bucură de o transluciditate excelentă. O coroană bine executată (dar şi bine întreţinută - ceea ce depinde exclusiv de noi) poate dura şi peste 15 ani.
Implantul
O modalitate şi mai modernă la care apelează medicii dentişti este implantul dentar, un dispozitiv realizat din titan şi alte aliaje, care se introduce în os, având rolul de a înlocui absenţa unuia sau mai multor dinţi. Implantul ţine loc de rădăcină, pe acest suport artificial fiind realizată coroana dentară definitivă. Avantajele sunt multiple. Nu numai că implantul arată şi se simte ca un dinte adevărat, dar ne şi permite să mestecăm ca odinioară. El rezistă mai mult şi în condiţii mai bune decât puntea şi nici nu afectează dinţii laterali. În plus, implantul menţine sănătatea gingiei şi a osului (a cărui masă nu se pierde), combătând efectul de deformare a gurii şi a structurii faciale.
Adiţia de os
Ce se întâmplă, însă, dacă în maxilarul nostru nu există o cantitate suficientă de ţesut osos pentru a susţine un implant dentar? Specialiştii au găsit şi pentru asta o soluţie: adiţia osoasă, pentru care se foloseşte, în general, fie ţesut osos de la acelaşi pacient, fie ţesut artificial biocompatibil. Pentru ca pacientul să nu respingă grefa, medicilor le vine în ajutor o altă născocire de ultimă generaţie: se recoltează sânge de la pacient, se centrifughează şi se fac aşa-numite membrane PRF (Platelet Rich Fibrin - trombocite bogate în fibrină), care ajută în vindecarea postchirurgicală. Membrana PRF le este stomatologilor utilă şi în alte situaţii, ca de pildă după extracţii.
Când vrem dinţi mai frumoşi
În ceea ce priveşte aparatele dentare, menite să ne alinieze dinţii aşa cum se cuvine, a apărut recent un tip cu totul revoluţionar, care se bazează pe un mulaj realizat în întregime cu ajutorul tehnicii 3D. Aparatul este transparent şi seamănă cu o proteză dentară care se aplică la nivelul tuturor dinţilor. În afară de faptul că e invizibil, un alt avantaj este că nu presupune restricţii alimentare, putând fi cu uşurinţă scos oricând este nevoie. În plus, aparatul este realizat cu maximă precizie, întrucât amprentarea optică elimină eroarea umană şi riscul unei amprente neconforme. Drept este că şi preţul e unul pe măsură. Cel puţin deocamdată. Există însă şi aparate mai ieftine, deosebit de eficiente, şi care nu pun mari probleme estetice, precum cele ceramice sau cele cu safir.
Legat de albirea dinţilor, datele statistice arată că ea se numără la ora actuală printre cele mai solicitate servicii de estetică dentară. Albirea se poate realiza cu ajutorul multor tipuri de substanţe active, însă toate au în comun aplicarea unor compuşi peroxidici. Procedura de albire dentară se poate realiza şi cu ajutorul laserului, caz în care deschiderea nuanţei de alb este doar de câteva grade, pentru că, altfel, dacă exagerăm, sfârşim prin a arăta mai degrabă ciudat decât fermecător.
Cum menţinem sănătatea dinţilor: paşii unei igiene dentare corecte
Iată paşii de urmat:
1. Periajul se face cu periuţa în unghi de 45 de grade, de la gingie spre vârful dintelui sau cu periuţa electrică, respectând aceeaşi miscare, pentru a nu împinge placa bacteriană sub gingie. În total, un periaj corect durează cam 3-5 minute. Ideal este să avem mai multe periuţe, pe care să le alternăm şi să le schimbăm cel târziu o dată la trei luni.
2. Curăţarea spaţiului interdentar se realizează cu ajutorul aţei dentare şi, eventual, cu periuţa interdentară (dacă avem suficient spaţiu între dinţi, astfel încât aceasta să pătrundă cu uşurinţă, fără a risca să provoace leziuni).
3. Duşul bucal se foloseşte regulat, în combinaţie cu apa de gură. Aparatul nu trebuie să lucreze la putere maximă, ci medie.
D-na doctor AIDA MARIA PASCALE poate fi contactată la Clinica Etiquette Medical Center din Târgovişte, tel. 0765/217.803,
e-mail: office@etiquettemed.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
