Mediile au analizat pe larg semnificaţia lor pentru reconfigurarea tabloului politic intern. Se ştie că rezultatele, importante şi pentru Europa, vor avea un impact major asupra strategiei politice alese de fiecare partid, mai ales datorită faptului că aceste alegeri deschid un şir de evenimente electorale ce vor marca soarta României. După "testul european" urmează "prezidenţialele" şi, în anul ce vine, alegerile locale şi parlamentarele naţionale. Timp de un an şi jumătate, România va fi în campanie electorală, câştigătorii urmând să stabilească direcţiile în care va evolua ţara. Referendumul pe Justiţie, care a fost cuplat cu europarlamentarele, sporeşte importanţa evenimentului. Românii vor trebui să se pronunţe dacă sunt sau nu de acord cu modificările aduse legilor Justiţiei, pe care actuala guvernare a încercat (şi încearcă) să le impună în favoarea liderilor ei. Deşi este consultativ, referendumul va indica în ce măsură sunt dispuşi cetăţenii ţării să accepte demolarea statului de drept, prin subordonarea uneia dintre puterile lui deţinătorilor temporari - în principiu - ai conducerii instituţiilor administrative. Un răspuns masiv şi clar la întrebările referendumului, alături de o opţiune marcată pentru partidele proeuropene, ar constitui un semnal clar că România a optat pentru un stat de drept veritabil şi pentru o integrare reală în comunitatea continentală. Toate partidele au înţeles, în consecinţă, necesitatea participării la vot şi cea a convingerii electorilor că propunerile lor "fac bine ţării". Intensitatea propagandei lor electorale, modalităţile de desfăşurare a campaniei, strategiile adoptate pleacă de la această premisă, vizând însă mult mai mult, chiar viitorul acestor partide.
Semnificative sunt, din perspectiva dată, metodele de abordare a electoratului, utilizate de alianţa de guvernare PSD-ALDE. Aflată la putere de peste doi ani şi jumătate, gruparea a suferit, desigur, uzura normală a guvernării. Fenomenul este firesc în toate democraţiile, cetăţenii având posibilitatea să constate, în timpul scurs, diferenţa dintre promisiunile făcute înainte de instalarea la putere şi realizările efective ale administraţiei propuse de câştigători. PSD-ALDE au mărit, într-adevăr, salariile şi pensiile, cum au promis, dar aceste măriri, generatoare de creştere economică bazată pe consum, au fost făcute în pripă, mai degrabă propagandistic, fără a ţine cont de legile obiective ale pieţei. Fără fundamentarea lor într-un program de investiţii, care să garanteze creşterea sănătoasă a producţiei interne, majoritatea măririlor s-au risipit în consumul produselor de import, fapt ce a afectat bugetul ţării şi a dus, inevitabil, pentru susţinerea lor, la împrumuturi - tot mai scumpe - din pieţele financiar-bancare. S-a declanşat astfel un cerc vicios, îndatorarea ţării ducând la căderea monedei naţionale şi, firesc - după toate regulile teoriei economice - la creşterile tot mai accentuate ale preţurilor. După doi ani şi jumătate de decizii şi hotărâri aberante în domeniul economiei, cetăţenii au început să constate că "raiul" promis de PSD-ALDE e mult mai sărac decât li s-a prezis. Anii de guvernare ai alianţei le-au dat posibilitatea să vadă că scopul ei real a fost altul, şi anume supunerea Justiţiei, pentru salvarea şi onorabilizarea liderilor şi a profitorilor de lângă ei. "Bătălia" cu Justiţia, în care toate metodele (de la modificarea bruscă, prin OUG, a legilor, la transformarea lor treptată, acoperită, sub diverse pretexte) au fost încercate, au dezvăluit vocaţia grupării de a se transforma într-un Partid-Stat - cum a fost PCR-ul - şi dorinţa ei de a-şi impune, mascat, dictatura. Reacţiile societăţii civile din România şi ale partenerilor din UE, dar şi din NATO, care au condamnat aceste manevre, au indus coaliţiei PSD-ALDE aspiraţii suveranist-naţionaliste (concretizate în reluarea tezei ceauşiste a "neamestecului în treburile interne" şi a xenofobiei, cu ideea "străinului-prădător"), deşi doar UE şi NATO garantează graniţele ţării şi funcţionarea statului de drept. Pentru "liniştea" lui Dragnea, Tăriceanu şi "gaşca" lor, PSD-ALDE s-a arătat capabilă să sacrifice o ţară întreagă, cu viitorul ei cu tot.
Societatea civilă şi opoziţia politică au denumit gruparea "ciuma roşie". PSD-ALDE nu sunt însă partide comuniste, dar au un spirit comunist-rezidual. Grupând cei mai bogaţi oameni ai ţării, "baronii" ce conduc administraţiile locale şi executivul, PSD-ALDE este o alianţă oligarhică, o cleptocraţie. De la comunişti (şi nu numai), ea a preluat doar metodele de dominare ierarhică şi supunere oarbă a corpului social. Preluarea este extrem de vizibilă acum, în campania pentru europarlamentare şi referendum, când situaţia-limită în care a ajuns în lupta cu Justiţia a obligat-o să-şi pună la bătaie tot arsenalul propagandistic şi administrativ. Acesta se desfăşoară, concomitent, pe mai multe planuri. Mai întâi mituirea populaţiei. "Vuvuzelele" PSD-ist-ALDE-iste anunţă continuarea măririlor de salarii şi pensii, scăderea lor valorică, prin scumpiri şi inflaţie, fiind pusă pe seama străinătăţii abuziv-colonizatoare şi a opoziţiei. Modernizarea infrastructurii transporturilor, sănătăţii şi învăţământului este iarăşi promisă, deşi în anii de guvernare scurşi nu s-a făcut nimic. Apoi, represiunea oponenţilor, inclusiv fizică - cum s-a întâmplat la mitingul din 10 august 2018 şi, recent, la manifestaţia de la Topoloveni, când puţinii oponenţi au fost, pur şi simplu, arestaţi, deşi nu au agresat pe nimeni. Urmează înregimentarea (forţată sau prin corupţie), aşa cum s-a văzut la mitingurile programate, "pe listă" cu funcţionarii statului sau pe banii statului. Manipularea psihologică, prin falsuri, insinuări, minciuni, intră firesc în formula propagandistică a grupării ce şi-a făcut din minciună un stindard. Iohannis este "un străin de românismul nostru", Kövesi - o coruptă manevrată de străini, Cioloş - un fost securist ş.a.m.d. Până şi unui tânăr şi curajos cântăreţ, Tudor Chirilă, i s-au pus acum în gură vorbele rostite cu alte prilejuri. Mercenarii mediatici ai PSD-ALDE nu au limite în inventarea de ştiri false, răspândite prin repetare şi recombinare continuă. Ca şi comuniştii, temători că propaganda lor nu este suficientă, PSD-ALDE va merge până la fraudarea alegerilor. Dragnea are experienţă în domeniu, iar la MAI veghează robotul lui necondiţionat, Carmen Dan.
Comunismul rezidual poate fi eliminat numai printr-o prezenţă masivă la vot a tuturor cetăţenilor care mai cred încă în capacitatea României de a fi democratică şi liberă.