Ele deschid, desigur, o serie de elecţiuni care, în decurs de un an, pot schimba soarta ţării. În toamnă vor avea loc "prezidenţialele", iar în primăvara şi toamna anului viitor urmează "localele" şi alegerile pentru Parlamentul ţării. Scorurile obţinute la "europarlamentare" vor indica tendinţele electoratului român, orientările lui politice, greu de schimbat într-un răstimp atât de scurt. Impactul procentual al fiecărui partid va indica măsura în care programele şi realizările sale au afectat viaţa cetăţenilor. El va da un semnal pentru ajustările de ultim moment în ofensivele lui propagandistice, în "bătălia de imagine" prin care caută să-şi adune susţinătorii. Testul europarlamentarelor va marca şi regrupările forţelor politice intrate în joc, dând startul facerii sau desfacerii coaliţiilor, grupării sau regrupării partidelor, în funcţie de orientările ideologice sau, pur şi simplu, de calculele prin care îşi urmăresc atingerea intereselor. Alegerile din 26 mai sunt extrem de importante şi pentru existenţa UE, organizaţia fiind asaltată de curentele suveraniste, centrifuge, cu Brexit-ul în prim-plan. Uniunea este divizată în problema emigranţilor, năvala refugiaţilor din Orientul Mijlociu şi Africa generând atitudini polarizate la maxim, în contextele naţionale existente. O creştere masivă a opţiunilor naţionaliste antiunionale va afecta inevitabil şi soarta celor cinci milioane de români care trăiesc şi muncesc în ţările dezvoltate ale UE. Alegătorii din România au început să înţeleagă faptul că votul lor contează în clarificarea situaţiei rudelor lor silite de dificultăţile vieţii de aici să migreze. "Europarlamentarele" vor capta, în sfârşit, atenţia tuturor şi pentru că ele sunt "dublate" de Referendumul pentru Justiţie, impus de preşedintele ţării, ca urmare a unui conflict intern ce grevează de peste doi ani şi jumătate societatea românească. Populaţia trebuie să se pronunţe dacă acceptă sau nu politizarea Justiţiei, supunerea ei prin măsuri administrative intereselor deţinătorilor momentani ai guvernării sau păstrarea ei ca o putere independentă a statului.
Apatia "tradiţională" a electoratului român faţă de problemele politicii europene are, aşadar, toate şansele să fie spulberată. Majoritatea cetăţenilor au realizat că votul prin care trimit în Parlamentul Europei reprezentanţi ai partidelor din România este esenţial pentru viitorul rudelor lor din străinătate, şi pentru creşterea sau micşorarea rolului UE în garantarea stabilităţii şi echilibrului intern al ţării. Alegătorii au înţeles şi că participarea la Referendum (care are - în acest caz - doar un rol consultativ) va da un semnal guvernanţilor că "nebunia" luptei împotriva Justiţiei, condamnată de altfel şi de UE, trebuie să înceteze. În loc să se concentreze pe problemele reale ale dezvoltării ţării, să modernizeze infrastructura transporturilor, sănătăţii, învăţământului etc., administraţia nu face, de când a fost preluată de gruparea politică PSD-ALDE, decât să hărţuiască Justiţia, să îi demoleze instituţii, să îi corupă sau să îi terorizeze reprezentanţii. Scopul acestui "război" a devenit clar pentru toată lumea: albirea liderilor grupării Dragnea şi Tăriceanu; salvarea lor de posibile condamnări penale ce le fac problematice carierele. Rezultatele procentuale ale votului din 26 mai, ca şi prezenţa la Referendum, au devenit, de aceea, extrem de importante şi au împins efortul propagandistic al partidelor la paroxism. PSD, ameninţat cu excluderea din PES (socialiştii europeni), vrea să arate Uniunii că este, în continuare, principala forţă politică din România, contingentul trimis de el în PE putând influenţa alegerea liderilor de la Bruxelles. Condamnat de actualul Parlament European şi de Comisia (guvernul) UE pentru asaltul politizat asupra Justiţiei, el încearcă un şantaj, adoptând atitudini suveraniste şi naţionalist-independentiste, care ţin doar de interesul personal al lui Dragnea, liderul partidului. Susţinerea dezinteresului faţă de Referendum este o continuare firească a acestei poziţii. ALDE (exclusă cu totul din familia europeană similară, din aceleaşi motive de luptă anti-Justiţie ce grevează şi PSD-ul), ştie că nu poate supravieţui politic fără alianţa la care participă, sperând că un procent "bun" la europene îi asigură reabilitarea şi, eventual, chiar candidatura comună a lui Tăriceanu la "prezidenţiale". Pentru opoziţie, procentul obţinut este important atât ca indicator al uzurii alianţei guvernamentale, cât şi ca semnal pentru depăşirea fricţiunilor şi rivalităţilor interne, inclusiv în susţinerea unui candidat unic la prezidenţiale.
Cel mai recent sondaj IMAS este, din perspectiva calculelor şi a eficienţei propagandei electorale, alarmant pentru impactul la electorat al alianţei guvernamentale. PSD, cu 21,7% din intenţiile de vot, a fost depăşit de PNL, principalul partid de opoziţie, care adună 25,6% din aceste intenţii. Dacă situaţia se materializează la vot, Dragnea se va trezi contestat din interior de baronii nemulţumiţi, iar numărul "transfugilor" din parlamentarii PSD va creşte exponenţial. Parlamentarii vor trece în masă la Pro România, partidul lui Victor Ponta, fostul lider al social-democraţiei şi critic acerb al politicii lui Dragnea. Cu un impact personal (8,7%) mult sub al partidului, acesta ar pierde şi candidatura la "prezidenţiale", chiar dacă procesul de "albire" în faţa Justiţiei i-ar reuşi. Tăriceanu, care a obţinut 18,3% din intenţiile de vot la prezidenţiale, se situează mult în urma scorului realizat de preşedintele Iohannis (42,7%). El ar putea cere, totuşi, PSD-ului, candidatura comună, dar aceasta s-ar putea realiza numai dacă ALDE (acum orfană în plan european) ar accepta să fie absorbită de social-democraţi. Scorul la europarlamentare va "programa", dacă va concretiza prognoza IMAS, şi căderea guvernului Dăncilă, salvarea stângii venind, în această situaţie, de la o regrupare a ei în jurul lui Ponta, care nu mai are probleme cu Justiţia şi "a învăţat din experienţă". Stânga poate redobândi majoritatea în Parlamentul ţării numai dacă Pro România, PSD (fără Dragnea şi slugile lui turbate), ALDE şi, eventual, UDMR, s-ar reorganiza într-o alianţă unitară. De partea cealaltă, PNL-ul şi Alianţa 2020 (USR-PLUS) au şansa să impună preşedintele ţării şi, dacă nu se vor fragmenta pe bază de orgolii - cum s-a mai întâmplat - să câştige, alături de PMP, parlamentarele de la anul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
