Povestea ouălor

- În luna Aprilie, dezmorţite de venirea primăverii, găinile încep să se ouă pe rupte, asigurând materia primă a Paştilor. Şi pentru că ouăle se pregătesc să intre în scenă, vă propunem să aflaţi câteva date interesante despre istoria lor -

Cele mai răspândite păsări din lume: 22 de miliarde

În mod surprinzător, se pare că găinile au fost domesticite nu pentru carne şi ouă, ci de dragul spectacolului dat de luptele dintre cocoşi. Iniţial, s-a speculat că locul în care a avut loc acest ritual a fost sudul Chinei. Dovezile genetice obţinute în ultima perioadă ne rela­tează însă o poveste diferită, potrivit căreia primele găini au fost domesticite în cadrul culturii harappa, din Valea Indusului, ajunsă la apogeu acum circa 5000 de ani. Ceva mai târziu, în jurul anului 3000 î.H., găinile, cu tot cu ouăle lor, au ajuns în zona europeană, pe teritorul actual al României, Turciei, Greciei şi Ucrainei. În Vestul Europei, ele ar fi pătruns mai târziu, abia în preajma primului mileniu î.H. În perioada Imperiului Roman s-au bucurat de trecere mare şi au fost crescute intens, în vreme ce în Evul Mediu, galinaceele au intrat în declin. Găinii i s-a făcut dreptate abia prin secolul 15, când a început să fie apreciată la adevărata valoare, pentru carnea şi ouăle ei. În prezent, găinile au ajuns cele mai răspândite păsări de pe mapamond, numărul lor ajungând, în 2017, la peste 22 de miliarde.

Oul sau găina?

Oricât de banal pare oul, el le-a dat filozofilor din vechime mari dureri de cap. Asta, după ce s-au apucat să se întrebe, încă din negurile antichităţii, ce a fost mai întâi, oul sau găi­na? Filo­zoful chinez Zhuang Zhou, care a trăit în secolul al IV-lea î.H., ar fi răspuns, înţelept, că oul se află în găină, iar găina în ou. Gre­cul Aristotel a găsit şi el o soluţie de compromis, afirmând că oul şi găina au existat dintotdeauna, conco­mi­tent.
Pentru filozofii creş­tini, chestiunea a fost mult mai uşor de tranşat, în condiţiile în care, conform Genezei, prima a fost, negreşit, găina. "Cărţile sfinte afirmă că găina a existat prima. Aceste cărţi ne învaţă că animalele au fost create la începutul lumii; astfel că găina nu a pro­venit dintr-un ou, ci din geniul Creatorului", a scris pe la 1600 naturalistul italian Ulisse Aldrovandi.

Răspunsul dat de ştiinţă

În ce priveşte ştiinţa contemporană, ea declară învingătoare găina. Şi asta, din cauza unei proteine (OC-17) care a fost identificată în coaja de ou şi care nu poate fi produsă decât de găină. "Până acum, se presupunea că oul a fost primul, însă acum dispunem de dovezi ştiinţifice care arată că, de fapt, găina a apărut înaintea lui", a explicat dr. Colin Freeman, cercetător în cadrul Universităţii din Sheffield.

Câteva curiozităţi despre ou

* Dacă nu aveţi chef să pierdeţi vremea cu vop­situl, nu trebuie decât să vă procuraţi aşa-numitele Găini ale Paştelui, care produc ouă în nuanţe va­riate de roz, gălbui, verzui şi albăs­trui.
* În China se vând ouăle denumite "cen­tenare" sau "de o mie de ani" (pidan), de găină, raţă sau pre­peliţă, care sunt lăsate să putre­zească cu săptă­mânile sau chiar cu lunile (nu cu mileniile, totuşi) într-un amestec de sare, lut, var nestins, cenuşă şi coji de orez. În urma aces­­­tui proces, gălbenuşul devine verde închis spre gri şi capătă o consistenţă cremoasă, cu o aromă puternică, în vre­me ce albuşul se transformă într-un soi de jeleu sărat, maro închis.
* Găinile Lohmann Brown se pot lăuda cu o producţie anuală de până la 300 de ouă, aproape dublu faţă de cea a unei găini obişnuite (care se poate lăuda doar cu aproximativ 170 de ouă pe an).
* Cele mai mari ouă din lume sunt cele de struţ, care au o circum­ferinţă de circa 38-45 cm. La polul opus sunt ouăle fru­moaselor pă­sări colibri, care pot fi com­parate ca dimensiune cu un bob de mazăre.

Oul şi religia

Dacă din punct de vedere filozofic şi ştiinţific problema oului e încurcată, din punct de vedere religios, există un con­sens: oul a fost dintotdeauna respectat ca simbol asociat atât cu Creaţia, cât şi cu ciclicitatea naturii, renaşterea şi desăvâr­şirea. Încă de acum circa patru mii de ani, chinezii îşi dăruiau unii altora ouă vopsite cu prilejul anumitor sărbă­tori religi­oase. La rândul lor, preoţii zoroastrieni ai vechilor perşi le ofereau credincioşilor ouă vopsite în ziua echinocţiului de pri­măvară, când se săr­bătorea Anul Nou persan. Obiceiul vop­sirii ouălor exista şi în Roma antică, unde tinerii le tri­miteau celor dragi, la sărbătorirea zeului Ianus, divinitatea cu două feţe, după care şi-a primit numele luna Ianuarie.
La creştini, ouăle se vopsesc în diferite culori, ori se încon­deiază cu măiestrie, ciocnindu-se cu prilejul Sărbătorii Paşt­elui, când este celebrată învierea lui Hris­tos. Obiceiul a apărut după ce, potrivit legendei, un coş cu ouă a fost aşezat sub cru­cea pe care Mântuitorul pătimea pentru păcatele noastre, ele înroşindu-se de la sângele ce-i picura din răni.

Ouăle şi arta: creaţiile lui Fabergé

În anul 1885, ţarul Alexandru al III-lea s-a gândit să comande cu prilejul sărbătorilor de Paşti, o bijuterie în formă de ou, pentru soţia sa. În acest sens, el l-a con­tactat pe Peter Carl Fabergé, descendent al unei vechi familii hughenote, devenit bijutierul curţii impe­riale. Fabergé a creat un ou din email alb, care se des­chi­dea şi scotea la iveală un gălbenuş din aur. Surpri­zele nu se opresc însă aici. În gălbenuşul de aur se afla ascunsă o găinuşă de aur, iar în găinuşa de aur se aflau replica miniaturală a coroanei imperiale, precum şi un pandativ în formă de ou, ce fusese realizat dintr-un rubin. După cum era de aşteptat, ţarina Maria Feodo­rovna a fost cum nu se poate mai încântată de minunatul cadou primit de la soţul ei, astfel încât acesta a decis să comande anual de la Peter Carl Fabergé, câte o asemenea bijute­rie, plină de surprize care mai de care mai costi­sitoare. Tradiţia a fost menţinută şi de succesorul lui Alexandru al III-lea, ţarul Nicolae al II-lea, care i-a comandat bijutierului său nu unul, ci două ouă, pentru a-şi ferici şi mama, alături de soţie. Până în 1918, când ţarul a fost asasinat, Fabergé a apucat să creeze 50 de ouă, însă numai 43 au supravieţuit. După revoluţia bol­şevică şi naţionalizarea atelierului celebrului biju­tier, acesta a părăsit Rusia. Marca sa a fost de atunci vândută, trecând în decursul timpului prin mai multe mâini. În 2015, actualii proprietari, "Fabergé Limi­ted", au decis să creeze primul ou "de clasă imperială" din ultima sută de ani. Astfel s-a născut "Oul Perlă", estimat la circa două milioane de dolari. În comparaţie cu vechile ouă Fabergé , preţul său este însă de-a drep­tul modest. În 2002, "Oul Iernii", creat în 1913, a fost licitat contra sumei de 9,6 milioane de dolari, iar în 2004, un miliardar rus a cumpărat întreaga colecţie, pe care şi-au dorit să o vândă urmaşii familiei Fabergé, la o sumă care nu a fost dezvăluită niciodată, fiind însă estimată la peste 100 de milioane de dolari.


Cum verificăm un ou

Dacă este stricat:
* Puneţi oul într-un bol cu apă. Dacă rămâne la fundul vasului, este bun de consumat. Dacă se ridică, mai ales cu partea teşită în afară, e probabil să-şi fi depăşit termenul de valabilitate.
* Priviţi cu atenţie coaja oului. Dacă e fisurată, probabilitatea ca în ou să fi pătruns bacterii din exte­rior este crescută.
* Înainte de a adăuga un ou peste alte ingre­diente, spargeţi-l într-un bol separat, ca să vă asi­guraţi că nu este stricat.
Dacă este fiert:
* Aşezaţi oul pe masă şi rotiţi-l. Dacă se roteşte uşor, fără să se clatine, este fiert. Iar dacă este vopsit în roşu, ciocniţi-l de Paşti şi spuneţi, din toată inima, "Hristos a înviat"!