Pilotul Marii Uniri

Sărbătorim Centenarul Marii Uniri şi de-a lungul anului 2019.

De această dată, amintim un nume uitat: numele aviatorului Vasile Niculescu, născut la Fălticeni, în 1891. După cum aflăm din ziare, la 23 no­iem­brie 1918, curajosul luptător anti-sovietic zboară, la -40 de grade, deasupra Carpaţilor, şi duce unioniştilor din Consiliul Naţional Român aflaţi în Ardeal, documente importante din partea gu­vernului de la Bucureşti. Avionul Farman 40, pi­lotat de Vasile Niculescu şi Vasile Precup, aterizează pe Câm­pia Libertăţii din Blaj, cu scrisoarea Primului Mi­nistru Ion I.C. Brătianu, în care acesta îşi exprimă dorinţa de unire. Un zbor istoric, ordonat şi de Marele Cartier General Român, ale cărui documente vor fi hotărâtoare pentru convocarea Marii Adunări de la 1 Decembrie. Într-o carlingă deschisă, pe un ger cumplit, cei doi eroi au înfruntat văzduhul, cu feţele acoperite şi cu trupurile înfăşurate în haine groase, reuşind să ajungă la destinaţie în două ore şi 15 minute. De la Palatul Mitropolitan, unde au fost primiţi cu entuziasm, piloţii au fost invitaţi la res­taurantul "Patria", la o şedinţă festivă. Preşedintele Con­siliului Naţional Român din localitate, Vasile Suciu, i-a rugat pe cei doi să înştiinţeze autorităţile de la Bucureşti că nu există nici o îndoială: Transilvania se va uni cu Ţara. Ca dovadă, a doua zi, la plecare, au primit şi răspun­sul scris, prin care era consemnat cel mai important eve­niment din istoria României. Un fapt care ar fi meritat acordarea unui ordin militar locotenentului Vasile Nicu­lescu. Din păcate, la fel ca astăzi, politicienii au uitat cinstirea eroului aerului, neacordându-i nici o atenţie. Cu toate că îşi va continua misiunile militare, Niculescu a dispărut din interesul vieţii politice. A fost scos chiar din manualele de istorie. Singura răsplată i-a fost acordată de Casa Regală, în anul 1923, când a fost avansat la gradul de căpitan, pentru eroismul lui pe frontul din Transnistria. În 1926, cariera sa de pilot militar a luat sfârşit. Cu toate că zborul i-a fost înscris în istoria şi în analele întregirii neamului românesc, foarte puţină lume îşi mai amintea de el. I-a făcut dreptate un alt aviator erou, din Tecuci, Andrei Popovici, care i-a scris, în 1961: "Zborul Domniei tale la Blaj rămâne înscris în istoria şi în analele în­tregirii neamului românesc. Camarazii tăi zburători te-au aşezat pe cel mai înalt punct al unei întreprinderi zbu­rătoreşti din războiul cel mare şi sfânt". În 1967, scrii­torul Ionel Pop, nepotul lui Maniu şi membru al Consi­liului Naţional Român Central, adăuga: "Nu-mi lipsesc câteva lacrimi din ochii obosiţi, mult stimate dom­nule locotenent aviator. Nu se uită marile fapte ale unui zbu­rător-erou. Le uită numai politicienii. Iar dumnea­voastră aţi contribuit din plin la Marea Unire". După armată, avia­torul a devenit ceasornicar şi a murit, la 89 de ani, la Rădăuţi. În 2018, a fost onorat cu titlul de cetă­ţean de onoare post-mortem al Bacăului. Au trecut o sută de ani. Îţi mulţumim, şi noi, căpitane!