De această dată, amintim un nume uitat: numele aviatorului Vasile Niculescu, născut la Fălticeni, în 1891. După cum aflăm din ziare, la 23 noiembrie 1918, curajosul luptător anti-sovietic zboară, la -40 de grade, deasupra Carpaților, și duce unioniștilor din Consiliul Național Român aflați în Ardeal, documente importante din partea guvernului de la București. Avionul Farman 40, pilotat de Vasile Niculescu și Vasile Precup, aterizează pe Câmpia Libertății din Blaj, cu scrisoarea Primului Ministru Ion I.C. Brătianu, în care acesta își exprimă dorința de unire. Un zbor istoric, ordonat și de Marele Cartier General Român, ale cărui documente vor fi hotărâtoare pentru convocarea Marii Adunări de la 1 Decembrie. Într-o carlingă deschisă, pe un ger cumplit, cei doi eroi au înfruntat văzduhul, cu fețele acoperite și cu trupurile înfășurate în haine groase, reușind să ajungă la destinație în două ore și 15 minute. De la Palatul Mitropolitan, unde au fost primiți cu entuziasm, piloții au fost invitați la restaurantul "Patria", la o ședință festivă. Președintele Consiliului Național Român din localitate, Vasile Suciu, i-a rugat pe cei doi să înștiințeze autoritățile de la București că nu există nici o îndoială: Transilvania se va uni cu Țara. Ca dovadă, a doua zi, la plecare, au primit și răspunsul scris, prin care era consemnat cel mai important eveniment din istoria României. Un fapt care ar fi meritat acordarea unui ordin militar locotenentului Vasile Niculescu. Din păcate, la fel ca astăzi, politicienii au uitat cinstirea eroului aerului, neacordându-i nici o atenție. Cu toate că își va continua misiunile militare, Niculescu a dispărut din interesul vieții politice. A fost scos chiar din manualele de istorie. Singura răsplată i-a fost acordată de Casa Regală, în anul 1923, când a fost avansat la gradul de căpitan, pentru eroismul lui pe frontul din Transnistria. În 1926, cariera sa de pilot militar a luat sfârșit. Cu toate că zborul i-a fost înscris în istoria și în analele întregirii neamului românesc, foarte puțină lume își mai amintea de el. I-a făcut dreptate un alt aviator erou, din Tecuci, Andrei Popovici, care i-a scris, în 1961: "Zborul Domniei tale la Blaj rămâne înscris în istoria și în analele întregirii neamului românesc. Camarazii tăi zburători te-au așezat pe cel mai înalt punct al unei întreprinderi zburătorești din războiul cel mare și sfânt". În 1967, scriitorul Ionel Pop, nepotul lui Maniu și membru al Consiliului Național Român Central, adăuga: "Nu-mi lipsesc câteva lacrimi din ochii obosiți, mult stimate domnule locotenent aviator. Nu se uită marile fapte ale unui zburător-erou. Le uită numai politicienii. Iar dumneavoastră ați contribuit din plin la Marea Unire". După armată, aviatorul a devenit ceasornicar și a murit, la 89 de ani, la Rădăuți. În 2018, a fost onorat cu titlul de cetățean de onoare post-mortem al Bacăului. Au trecut o sută de ani. Îți mulțumim, și noi, căpitane!