La acea dată, dacă problemele medicale - inventate sau reale - îi vor permite, fostul preşedinte Ion Iliescu va fi păşit, deja, pentru prima oară la audieri, într-o sală de judecată, în "Dosarul Revoluţiei". 30 de ani le-a luat procurorilor români să finalizeze acest dosar, esenţial pentru a înţelege nu doar ce s-a întâmplat atunci, în 1989, ci şi ce ni s-a întâmplat (şi de ce ni s-a întâmplat) în toţi anii aceştia care au urmat. Într-o ţară civilizată, unii dintre inculpaţii dovediţi în instanţă şi-ar fi ispăşit deja pedepsele, la noi, cei mai mulţi dintre vinovaţi - oameni cu influenţă uriaşă în evenimentele tragice de după 22 decembrie 1989 - au murit deja! Aşa încât, în faţa judecătorilor vor ajunge spre judecare doar trei inculpaţi pentru "crime împotriva umanităţii": Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican-Voiculescu şi fostul şef al aviaţiei militare, Iosif Rus. Acuzaţiile aduse celor trei de către procurori privesc tirurile soldate cu sute de morţi, în zilele care au urmat fugii dictatorului Nicolae Ceauşescu, pe 22 decembrie 1989. Ion Iliescu este acuzat că se află în spatele unei "vaste operaţiuni de diversiune şi dezinformare", care a creat o "psihoză generalizată, marcată de tiruri haotice şi fratricide", potrivit Parchetului General. Operaţiunea urma să permită Frontului Salvării Naţionale, pe care-l conducea, "să acceadă la putere şi să obţină o legitimitate în ochii poporului". În total, 862 de persoane au fost ucise, iar alte peste 2.150 au fost rănite în aceste circumstanţe tulburi, victime, potrivit unei versiuni oficiale de la acea vreme, ale unor misterioşi "terorişti", loiali fostului dictator. Într-un gest tot mai rar pe scena noastră publică a celor 30 de ani de la evenimentele din 1989, procurorul general Augustin Lazăr şi-a cerut scuze pentru nepermisa întârziere a anchetei. Ca şi dosarul, şi scuzele sunt tardive, vor spune mulţi. Numai că cinismul operaţiunii de după 1989 - aşa cum rezultă el din rechizitoriul procurorilor - explică el însuşi faptul că am ajuns unde am ajuns, atât cu dosarul, cât şi cu România noastră. Nişte oameni capabili să se caţere la putere pe sute şi sute de cadavre au avut tot interesul să-şi acopere unii altora faptele şi să pună în funcţii-cheie personaje care să îi apere de rigorile legii. Cu astfel de oameni la putere a pornit România la drum spre democraţie, în 1990, astfel de oameni au reprimat, mai apoi, vocea indignată a străzii, astfel de oameni, cinici şi obedienţi, se găsesc şi azi prin tot felul de structuri ale statului român.
De acum, "Dosarul Revoluţiei" nu îi priveşte atât pe cei trei inculpaţi -greu de crezut că Ion Iliescu va petrece, la vârsta lui, măcar o zi în închisoare - cât ne priveşte pe noi toţi. E esenţial să înţelegem mecanismele răului care ne-a condus şi ne conduce încă, pentru a putea merge mai departe. O soluţie în Dosar ar fi, poate, şi pentru cinicii de serviciu din structurile de stat, un semn că şi dacă se ascund azi de justiţie prin tot felul de tertipuri, istoria îi va judeca în cele din urmă, cât de târziu...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
