Europarlamentare cu "studii"

"Logaritmat (adică foarte pe scurt): românii au votat la referendum, în procent de peste 80%, pentru un Parlament cu 300 de parlamentari. Deşi se vor­beşte frecvent despre democraţie, ca fiind voinţa poporului, rezultatul votului nu a fost luat în consi­derare şi, în prezent, Parlamentul numără câteva sute de membri în plus."

Deşi se vor­beşte frecvent despre democraţie, ca fiind voinţa poporului, rezultatul votului nu a fost luat în consi­derare şi, în prezent, Parlamentul numără câteva sute de membri în plus. Se ştie, de asemenea, că nivelul de educaţie academică şi moralitate al parlamentarilor români a fost şi este cu mult sub ni­velul mediu al cetăţenilor români cu studii superioare, deci, refuzul categoric al parlamentarilor de recu­noaş­tere a votului la refe­rendum a fost un fel de băşcălie la pătrat şi o dublă UMILINŢĂ pentru toţi românii! Nu vorbim aici de corupţi, ci numai despre cei care NU au avut o relaţie de prietenie cu ŞCOALA. (Da, recunosc, eu nu am fost un student de elită, am fost, totuşi, bursier în toţi cei cinci ani de facultate, plus studii postuniversitare în domeniu - construcţii de maşini). E mizerabil, e urât, e cinic, e ruşinos şi ba­bu­ienesc să faci o facultate (sau jumătate de facultate) aflată mereu pe lista neagră a angajatorilor, dar să ai, în acelaşi timp, prioritate dirijată la accesul în Parlament! Am să dau două exemple: SUA au pus ministru la Energie un laureat al Premiului Nobel pentru fizică. La noi: un absolvent de filologie se vede ministru, într-un domeniu unde prioritare sunt problemele tehnico-economice de care nu are habar. Am toată stima pentru filologi, dar fie­care să fie acolo unde-şi poate pune în practică ce a învăţat la şcoală. Nu mai merge să spui: ŞTIU! Acum se cere să ştii ce să faci cu ceea ce ştii! Am dat aceste două exemple dintre multe altele, pentru ca românii să înţeleagă că e mai mult decât necesar pentru viitorul prosper al României să trimită în Parlamentul euro­pean adevărate creiere strălucite, iar pentru ca acest lucru să aibă loc, orice candidat ar trebui obligat să-şi facă public numele facultăţii absolvite. Fac această propunere deoarece, în actualul Parlament, mai sunt politicieni cărora le este ruşine să spună unde şi-au făcut studiile. Limitându-le accesul celor neaveniţi din punct de vedere academic, le dăm cale liberă (fără taxă) şi îi încurajăm pe foştii şefi de promoţie ai fa­cultăţilor elitiste să candideze ei pentru Europarla­mentare. România ar creşte în stima lumii şi, mai ales, în stima faţă de ea.

Ing. ALEXANDRU DUMITRU