Care ulei e cel mai bun pentru mine?

Târg de sănătate

Fie că vorbim despre uleiul de peşte, bogat în Omega 3, ori despre cele vegetale, be­ne­ficiile uleiurilor pentru sănătatea omu­lui sunt recunoscute. Ştim că unele dintre ele au darul de a reduce colesterolul, de a scădea riscul bolilor cardio-vasculare şi chiar de a creşte durata vieţii. Ce anume au însă de oferit cu exactitate dife­ritele tipuri de uleiuri? Cum şi în ce cantitate să le administrăm? Şi pentru care anume dintre varian­tele existente pe piaţă este preferabil să optăm?

Cu ce uleiuri gătim?

Toată lumea este de acord că avem nevoie de grăsimi, dat fiind că acestea transportă substanţe nutritive vitale pentru pentru sănătatea celulelor. Disensiunile apar abia atunci când discutăm despre care anume sunt cele mai bune tipuri de grăsimi. Teoria ne învaţă, în mare, că grăsimile saturate (care sunt mai ales de origine animală şi devin solide la temperatura camerei, ca pe pildă untul) sunt rele, întrucât ne cresc nivelul de colesterol din sânge, în vreme ce grăsimile polinesaturate (ca cele care se găsesc în uleiul de floarea-soarelui sau de porumb) sunt benefice sănătăţii noastre. Totuşi, atunci când gătim, puse pe foc, aceste uleiuri să­nătoase îşi pot schimba complet structura chimică, trecând prin aşa-numitul proces de oxidare. În urma mai multor experimente, oamenii de ştiinţă au constatat că uleiurile bogate în acizi graşi poli­nesaturaţi, precum uleiul de porumb şi de floarea-soarelui, se descompun uşor în aldehide toxice (care pot contribui la apariţia cancerului) precum şi în alte substanţe potenţial periculoase. Atunci, cu ce tipuri de uleiuri ar fi mai bine să gătim?
* Potrivit profesorului Martin Grootveld, de la Universitatea De Montfort, se pare că ideal este să alegem uleiul de măsline.
* Cercetătorii ruşi afirmă că cel mai bun ulei pentru gătit este cel de floarea-soarelui. Prin ur­mare, alegerea ţine de gustul dvs.
* Un alt sfat important este să încercaţi ca, atunci când gătiţi, să folosiţi cât mai puţin ulei cu putinţă. În plus, scurgeţi bine uleiul când scoateţi alimentele din cratiţă sau folosiţi şerveţele absor­bante pentru a reduce cantitatea acestuia din mân­care.
* Acordaţi atenţie modului în care păstraţi ule­iul, astfel încât acesta să nu se oxideze. Cei trei factori de care trebuie să-l feriţi sunt lumina, căl­dura şi oxigenul, aşadar închideţi bine recipientul în care ţineţi uleiul şi păstraţi-l într-un loc întunecos şi răcoros.

Avantaje pentru sănătate

Uleiul de măsline, grozav pentru inimă

Dieta mediteraneană este atât de apreciată pen­tru be­ne­ficiile sale univer­sal recu­nos­cute, încât a fost adesea uti­lizată pentru a explica aşa-numitul "pa­radox fran­cez". Adică, fap­tul că, deşi fran­ce­zii obiş­nuiesc să fu­meze şi să bea vin roşu mai mult decât alţii par să se bucure de inimi mai sănă­toase şi de vieţi mai înde­lun­gate. Iar unul dintre com­ponentele de bază ale die­tei medi­teraneene este utili­zarea masivă a uleiului de măs­line. Cel mai lăudat tip este cel "extra virgin", despre care se afir­mă adesea că, fiind neprocesat, păs­trează mai multe substanţe bune pentru organismul nostru. Dar este oare acest tip de ulei de măsline cu adevărat mai bun pentru sănătate decât cel procesat, care are avantajul de a fi disponibil la preţuri mai accesibile? Pen­tru a afla răspunsul la această întrebare, o echipă de cercetători de la Universitatea din Glas­gow a efectuat un stu­diu pe 70 de voluntari. O parte dintre aceştia au înghiţit zilnic 20 de ml (cam două linguriţe) de ulei de măsline extra virgin, iar restul participanţilor, aceeaşi cantitate de ulei de măsline procesat, timp de şase săptămâni. În ambele cazuri, rezultatele au indicat o scădere semnificativă a riscului de boli de inimă. Interesant este că, întrucât ambele grupuri au avut rezultate extrem de apro­piate, este posibil ca nu substanţele care se regăsesc în uleiul de măsline extra virgin să fie cele cărora le datorăm aceste efect benefic, ci la mijloc să fie vor­ba de ceva legat de uleiul de măs­line în sine. Poate con­ţinutul ridicat de Omega 3 şi Ome­ga 6, aflate într-un raport ideal.
În concluzie:
* Utilizarea a circa două lin­guriţe cu ulei de măsline pe zi vă face bine la inimă.
* Nu are importanţă dacă uleiul folosit este extra virgin ori normal.
* Pentru a obţine cele mai bune efecte pentru sănătate, uleiul de măsline trebuie consumat în stare crudă.
* La gătit, uleiul de măsline încins schimbă gustul mâncării.

Uleiul de cocos - duşmanul colesterolului

În Occident, uleiul de cocos câştigă tot mai mult teren, el fiind considerat un "superaliment", care poate scădea riscul apariţiei bolilor de inimă, reducând nivelul coleste­rolului. Până aici, toate bune şi fru­moase. Problema este însă că uleiul de cocos conţine în proporţie de peste 80% grăsimi saturate, despre care am învăţat că sunt asociate creşterii nivelului de colesterol. În cadrul unei emi­siuni BBC, cercetătorii de la pres­ti­gioasa Univer­sitate Cambridge au efectuat un stu­diu pentru a lămuri odată pentru totdeauna aceas­tă chestiune. La experi­ment au participat 100 de volun­tari de peste 50 de ani. Aceştia au fost împărţiţi în trei grupe care au inclus în dieta lor, vreme de patru săptămâni, 50 de ml de ulei de cocos pe zi (cam două linguri), 50 de ml de ulei de măs­line (despre care se ştie deja că are efectul de a înlătura co­lesterolul rău) şi, respectiv, 50 de grame de unt (care, la fel ca şi uleiul de cocos, este bogat în grăsimi saturate). La finalul studiu­lui, cercetătorii au con­sta­tat, la grupul care a consumat unt, o creştere cu 10% a aşa-nu­mitului colesterol rău (LDL). În schimb, contrar aşteptărilor, modificările înre­gistrate la grupul care a consumat ulei de măsline şi la cel care a folosit ulei de cocos au fost, în am­bele cazuri, atât de reduse, încât sunt considerate nesemnificative din punct de vedere statistic. Surprizele nu s-au oprit însă aici. Autorii studiului au măsurat şi nivelul de colesterol "bun" (HDL) şi au constatat că atât untul, cât şi uleiul de măsline au avut darul de a-l spori cu circa 5%, în vreme ce uleiul de cocos a înregistrat rezultate cu mult mai bune, de circa 15%.

Uleiul de peşte şi aportul de Omega 3

Uleiurilor bogate în Omega 3 le sunt atribuite nenumărate beneficii pentru sănătate. Se spune că ele ne îmbunătăţesc vederea şi memoria şi scad riscul apariţiei demenţei, au un efect anti-inflamator, previn arit­miile cardiace şi reduc acumularea de grăsime în arterele noastre.
Unde găsim, însă, atât de bene­fi­cul Omega 3? Avem la dispoziţie două mari posibilităţi: prima este con­sumul de peşte - de preferinţă so­mon, macrou, sardine, hering, an­şoa, ton sau păstrăv - de cel puţin două ori pe săptămână. Această va­riantă este cu atât mai recoman­da­bilă cu cât, pe lângă Omega 3, car­nea de peşte conţine şi o serie de proteine, vitamine şi minerale. Pen­tru cine nu-şi permite să consume de două ori pe săptămână peste gras, nu-i agreează gustul sau, pur şi sim­plu, nu doreşte să se complice cu pre­pa­rarea lui - există opţiunea su­pli­mentelor alimentare cu ulei de peşte.
Dacă ne decidem pentru suplimentele alimen­tare cu Omega 3, este însă bine să ţinem seama de câteva lucruri:
* Cei mai valoroşi acizi graşi din familia Omega 3 sunt DHA (acidul docosahexaenoic) şi EPA (acidul eicosapetaenoic), aceştia creând legături între celulele din întregul corp. De aceea, când vrem să cumpărăm pastile cu Omega 3, este recomandabil să ne asigurăm că ele conţin cel puţin 200 de mg de EPA şi DHA, aceasta fiind can­titatea minimă recomandată.
* Mare atenţie la modul în care păstraţi pas­tilele cu ulei de peşte, pentru că, din nou, se poate pune problema oxidării substanţei conţinute în ele, ceea ce le-ar afecta eficienţa. Dincolo de păstrarea suplimentelor cu Omega 3 într-un loc întunecat şi răcoros, vă puteţi asigura că ele nu vor râncezi optând pentru varian­tele care conţin şi antioxidanţi.