Ciuperca vindecătoare
Un medicament extrem de popular în estul Rusiei, pe care localnicii îl folosesc de secole, datorită proprietăţilor sale vindecătoare uimitoare, este Chaga, numită şi "aurul Siberiei", o ciupercă parazită de mesteacăn, ce creşte în medii cu temperaturi foarte joase, chiar şi la -20 şi -30 de grade, în special în Siberia. Chaga are efect imunomodulator, adică stimulează un sistem imunitar căzut şi potoleşte un sistem imunitar hiperactiv. Are efect adaptogen, de a consolida rezistenţa la stres, de a uşura oboseala, de a mări longevitatea şi de a facilita recuperarea după efort sau boli. Are o acţiune anti-cancer puternică şi este folosită ca adjuvant în leucemie, tumori cerebrale, cancere ale sistemului nervos periferic, cancer mamar, gastric, parotid (salivar), cancer de plămâni, piele, cancer colorectal, melanom şi limfom Hodgkin. Studii recente au arătat că chaga are şi proprietăţi antivirale împotriva tulpinilor de gripă, herpes simplex şi HIV. De asemenea, are efect de normalizare a hipertensiunii arteriale, reduce glicemia şi colesterolul.
Reţeta tradiţională: se iau 5-6 linguriţe de ciuperci Chaga, uscate şi mărunţite, peste care se toarnă un litru de apă fierbinte. Se lasă la infuzat o oră, în apropierea unei surse de cădură (în reţeta originală, timp de o oră, ceainicul este pus, suspendat, deasupra unei lumânări care arde). În aproximativ o oră, apa din ceainic va deveni aproape neagră. Se toarnă în cană cantitatea dorită, la care se pot adăuga miere sau frunze de mesteacăn. În timp ce beţi prima porţie, se poate adăuga puţină apă caldă la restul de ceai din ceainic, pentru a avea ceai cald pregătit. Ceaiul Chaga poate fi infuzat de mai multe ori, dar prima porţie este cea mai puternică. Se beau 2-3 ceşti pe zi.
(Chaga se găseşte şi în magazinele noastre naturiste şi în farmacii, sub formă de pulbere, extract, tinctură, ulei.)
Austria
Terapia cu flori de fân
O legendă tiroleză spune că, după ce au cosit iarba, rupţi de oboseală, nişte fermieri au adormit în fân pe o păşune alpină aflată la altitudine mare, în Munţii Alpi. În ciuda muncii lor grele, în dimineaţa următoare s-au trezit în formă şi plini de energie. Curioşi, au repetat experienţa şi în seara următoare şi ce să vezi, a doua zi, nu doar că s-au trezit plini de energie şi de chef de viaţă, dar şi fără chinuitoarele dureri reumatice. Acesta a fost începutul pentru succesul de mai târziu al terapiei cu fân. După ce se coseşte şi se usucă, fânul se scutură, pentru a se obţine un "concentrat" de flori cu o mireasmă îmbătătoare. "Tăria fânului" depinde de diversitatea de plante care-l compun şi de locul de unde a fost recoltat, aflat sus, în munţi, cât mai departe de poluare. Amestecul plantelor are şi el un cuvânt greu de spus. În comparaţie cu pajiştile "plantate" din Occident, care se limitează la patru-cinci specii de flori, pajiştile din România reprezintă un adevărat regal. Trifoiul roşu, patlagina, coada-şoricelului, genţiana, orhideea de munte, arnica, păpădia, menta, cimbrişorul şi scânteioarele sunt doar câteva dintre plantele magice care intră în componenţa fânului românesc.
Reţete:
* Baia cu flori de fân - provoacă transpiraţie şi eliminarea toxinelor, stimulează imunitatea, ameliorează bolile reumatice, crampele musculare, nevrita, sciatica, sinovita, nevralgiile, articulaţiile rigide şi obezitatea. Florile de fân se pun într-un săculeţ de tifon care se leagă de robinetul prin care curge apa fierbinte.
* Cataplasme cu flori de fân - Câteva mâini bune de flori de fân sunt scufundate într-un vas cu apă şi încălzite încet. Acest lucru permite uleiurilor volatile conţinute de plante să îşi valorifice la maximum calităţile vindecătoare. Odată încălzite, florile de fân pot fi aplicate direct pe corp - pe zonele bolnave: mâini, picioare, abdomen etc. Se împachetează în pânză subţire de bumbac, şi trebuie menţinute calde, la temperatura corpului, umezindu-le la nevoie cu ceai de plante.
* Băi parţiale cu flori de fân - se foloseşte un lighean în care turnăm ceai concentrat de flori de fân. Se scufundă în lichid zonele bolnave - mâini, picioare, şezut. Temperatura trebuie menţinută constantă, adăugând mereu ceai cald. O baie parţială durează 20-25 de minute. Cercetări recente subliniază efectul sporit şi de lungă durată al tratamentelor cu flori de fân, dacă se ţin între 7 şi 9 zile. (Bolnavii cardiovasculari nu au voie să facă terapia cu flori de fân.)
Masaţi-vă faţa
Dien chan este o tehnică de reflexologie facială, dezvoltată de un medic acupuncturist din Vietnam, care a fost concepută ca o metodă de urgenţă, pentru ameliorarea rapidă a tot felul de afecţiuni. Conceptul este străvechi şi simplu: este suficient să se stimuleze anumite puncte reflexe ale feţei, pentru a acţiona asupra întregului corp. "Este interesant de observat că, masând aproximativ treizeci de puncte de bază, fiecare dintre noi poate trata aproape orice boală, într-un mod foarte simplu. Faţa este întotdeauna uşor accesibilă, toate punctele pot fi uşor stimulate în orice circumstanţă", spun medicii. Masajul feţei stimulează întreaga hartă de puncte reflexe ale organismului, ce are ca rezultat îmbunătăţirea sănătăţii. Încercaţi să-l practicaţi, cel puţin o dată pe zi, masându-vă cu vârful degetelor toate zonele obrazului, de la o ureche la alta şi de la frunte la gât.
Japonia
Un pui de somn, chiar şi la birou
O modalitate de refacere rapidă practicată de japonezi este puiul de somn. El poate fi "tras" oriunde, chiar şi la locul de muncă. Pentru a-ţi recupera forţele, nu este nevoie să dormi mult timp: 5-10 minute de somn sunt de-ajuns pentru a ne activa memoria, stimulând în acelaşi timp capacitatea de concentrare. Din punct de vedere al sănătăţii, spun medicii, acest tip de microsomn este excelent pentru sistemul neurologic şi endocrin. Ne-ar ajuta să luptăm mai bine cu stresul, hipertensiunea, problemele de greutate şi ar reduce riscul bolilor cardiovasculare. Mai bine decât o pauză de cafea!
India
"Gandush"
"Gandush" este o clătire specială a gurii, realizată cu ulei de nucă de cocos sau ulei de susan. Se poate folosi şi ulei de floarea-soarelui. Trebuie să dureze 15 minute şi să se facă dimineaţa, pe stomacul gol. Uleiul elimină toxinele, cunoscute ca "ama" în ayurveda.
Reţetă
Turnaţi o lingură cu ulei în gură, mestecaţi-o îndelung (procedeul e cunoscut ca fiind unguresc, dar originea lui este indiană, veche de mii de ani). Scuipaţi amestecul de ulei şi salivă atunci când devine albicios şi gros. Această procedură ayurvedică captează toxinele, elimină tartrul şi echilibrează flora orală. Tratamentul acţionează ca un masaj al întregii cavităţi bucale, face dinţii albi, gingiile sănătoase şi, de asemenea, combate durerile de cap, acneea, şi ameliorează astmul şi diabetul.
Egipt
Uleiul faraonilor
Un remediu tradiţional egiptean, dedicat ameliorării unei mulţimi de boli este uleiul de seminţe de chimen negru (uleiul faraonilor sau kalonji). Primele sale utilizări datează din epoca Egiptului antic, fiind găsite seminţe şi ulei în mormântul faraonului egiptean Tutankhamon, cu aproximativ 3300 de ani în urmă. Uleiul de chimen negru este un remediu pentru răceală, astm, bronşită, tuse, slăbiciune şi oboseală generală, reumatism, boli de piele şi cancer. Este eficient în mai multe tipuri de infecţii, printre care cele digestive, respiratorii şi ale pielii. De asemenea, egiptenii şi locuitorii ţărilor arabe folosesc uleiul şi seminţele de chimen negru pentru a-şi trata tulburările digestive. Ele ajută la digestie şi la reducerea balonării, a crampelor abdominale. Dacă aveţi intestin iritabil, uleiul de chimen negru poate fi de mare ajutor.
(Chimenul negru se găseşte în magazine naturiste şi farmacii, sub formă de ulei, seminţe, pulbere, extract, tinctură.)