Ocolul lumii în șase leacuri

Rusia

Ciuperca vindecătoare

Un medicament extrem de popular în estul Ru­siei, pe care localnicii îl folosesc de secole, datorită proprietăților sale vindecătoare uimitoare, este Chaga, numită și "aurul Siberiei", o ciupercă para­zită de mesteacăn, ce crește în medii cu temperaturi foarte joase, chiar și la -20 și -30 de grade, în spe­cial în Siberia. Chaga are efect imunomodulator, adică stimulează un sistem imunitar căzut și poto­lește un sistem imunitar hiperactiv. Are efect adap­togen, de a consolida rezistența la stres, de a ușura oboseala, de a mări longevitatea și de a facilita re­cuperarea după efort sau boli. Are o acțiune anti-cancer puternică și este folosită ca adjuvant în leucemie, tumori cerebrale, cancere ale sistemului nervos periferic, cancer mamar, gastric, parotid (sali­var), cancer de plămâni, piele, cancer colo­rectal, melanom și limfom Hodgkin. Studii recente au arătat că chaga are și proprietăți antivirale îm­potriva tulpinilor de gripă, herpes simplex și HIV. De asemenea, are efect de nor­malizare a hiperten­siu­nii arteriale, reduce glicemia și colesterolul.
Rețeta tradițională: se iau 5-6 lingurițe de ciuperci Chaga, uscate și mărunțite, peste care se toarnă un litru de apă fierbinte. Se lasă la infuzat o oră, în apropierea unei surse de cădură (în rețeta originală, timp de o oră, ceainicul este pus, suspen­dat, deasupra unei lumânări care arde). În aproxi­mativ o oră, apa din ceainic va deveni aproape neagră. Se toarnă în cană cantitatea dorită, la care se pot adăuga miere sau frunze de mesteacăn. În timp ce beți prima porție, se poate adăuga puțină apă caldă la restul de ceai din ceainic, pentru a avea ceai cald pregătit. Ceaiul Chaga poate fi infuzat de mai multe ori, dar prima porție este cea mai pu­ternică. Se beau 2-3 cești pe zi.
(Chaga se găsește și în magazinele noastre na­turiste și în farmacii, sub formă de pulbere, extract, tinctură, ulei.)


Austria
Terapia cu flori de fân

O legendă tiroleză spune că, după ce au cosit iarba, rupți de oboseală, niște fermieri au adormit în fân pe o pășune alpină aflată la altitudine mare, în Munții Alpi. În ciuda muncii lor grele, în dimi­neața următoare s-au trezit în formă și plini de energie. Curioși, au repetat experiența și în seara următoare și ce să vezi, a doua zi, nu doar că s-au trezit plini de energie și de chef de viață, dar și fără chinuitoarele dureri reumatice. Aces­ta a fost începutul pentru succesul de mai târziu al terapiei cu fân. După ce se cosește și se usucă, fânul se scutură, pentru a se obține un "concen­trat" de flori cu o mireasmă îm­bătătoare. "Tăria fânului" depinde de diversitatea de plante care-l com­pun și de locul de unde a fost recol­tat, aflat sus, în munți, cât mai depar­te de poluare. Amestecul plantelor are și el un cuvânt greu de spus. În com­parație cu pajiștile "plantate" din Occi­dent, care se limitează la patru-cinci specii de flori, pajiștile din România reprezintă un adevărat regal. Trifoiul roșu, patlagina, coada-șoricelului, genția­na, orhideea de munte, arnica, păpădia, menta, cimbrișorul și scânte­ioarele sunt doar câteva dintre plantele magice care intră în componența fânului românesc.

Rețete:
* Baia cu flori de fân - provoacă transpirație și eliminarea toxinelor, stimulează imunitatea, ameliorează bolile reumatice, crampele musculare, nevrita, sciatica, sinovita, nevralgiile, articulațiile rigide și obezitatea. Florile de fân se pun într-un săculeț de tifon care se leagă de robinetul prin care curge apa fierbinte.
* Cataplasme cu flori de fân - Câteva mâini bune de flori de fân sunt scufundate într-un vas cu apă și încălzite încet. Acest lucru permite uleiurilor volatile conținute de plan­te să își valorifice la maximum cali­tățile vindecătoare. Odată încălzite, flo­rile de fân pot fi aplicate direct pe corp - pe zonele bolnave: mâini, picioare, abdomen etc. Se împachetează în pânză subțire de bumbac, și trebuie menținute calde, la temperatura corpului, ume­zindu-le la nevoie cu ceai de plante.
* Băi parțiale cu flori de fân - se folosește un lighean în care turnăm ceai concentrat de flori de fân. Se scu­fundă în lichid zonele bolnave - mâini, picioare, șezut. Temperatura trebuie menținută constantă, adăugând mereu ceai cald. O baie parțială durează 20-25 de minute. Cercetări recente subliniază efectul sporit și de lungă durată al tratamentelor cu flori de fân, dacă se țin între 7 și 9 zile. (Bolnavii cardiovasculari nu au voie să facă terapia cu flori de fân.)


Vietnam
Masați-vă fața

Dien chan este o tehnică de reflexologie facială, dezvoltată de un medic acupuncturist din Vietnam, care a fost concepută ca o metodă de urgență, pentru ame­liorarea rapidă a tot felul de afecțiuni. Conceptul este străvechi și simplu: este suficient să se stimuleze anu­mite puncte reflexe ale feței, pentru a acționa asu­pra în­tregului corp. "Este interesant de observat că, ma­sând aproximativ treizeci de puncte de bază, fiecare dintre noi poate trata aproape orice boală, într-un mod foarte simplu. Fața este întotdeauna ușor accesibilă, toate punctele pot fi ușor stimulate în orice circum­stan­ță", spun medicii. Masajul feței stimulează întreaga hartă de punc­te reflexe ale organismului, ce are ca re­zul­tat îmbu­nă­tățirea sănătății. Încercați să-l practicați, cel puțin o dată pe zi, masându-vă cu vârful degetelor toate zonele obra­zului, de la o ureche la alta și de la frunte la gât.


Japonia
Un pui de somn, chiar și la birou

O modalitate de refacere rapidă practicată de japonezi este puiul de somn. El poate fi "tras" oriunde, chiar și la locul de muncă. Pentru a-ți recupera forțele, nu este nevoie să dormi mult timp: 5-10 minute de somn sunt de-ajuns pentru a ne activa memoria, stimulând în ace­lași timp capacitatea de concentrare. Din punct de vedere al sănătății, spun medicii, acest tip de microsomn este excelent pentru sistemul neurologic și endocrin. Ne-ar ajuta să luptăm mai bine cu stresul, hipertensiunea, pro­blemele de greutate și ar reduce riscul bolilor car­dio­vasculare. Mai bine decât o pauză de cafea!


India
"Gandush"

"Gandush" este o clătire specială a gurii, realizată cu ulei de nucă de cocos sau ulei de susan. Se poa­­te folosi și ulei de floa­rea-soarelui. Trebuie să du­reze 15 minute și să se facă dimi­nea­ța, pe stomacul gol. Uleiul elimină toxinele, cu­nos­­cu­te ca "ama" în ayurveda.

Rețetă
Turnați o lingură cu ulei în gură, mestecați-o îndelung (procedeul e cu­noscut ca fiind unguresc, dar originea lui este indiană, veche de mii de ani). Scuipați amestecul de ulei și salivă atunci când devine albicios și gros. Această procedură ayurvedică cap­tează toxinele, elimină tartrul și echili­brea­ză flora orală. Trata­mentul acționează ca un masaj al întregii cavități bucale, face dinții albi, gingiile sănătoase și, de ase­menea, combate du­rerile de cap, acneea, și ameliorează ast­mul și diabetul.


Egipt
Uleiul faraonilor

Un remediu tradițional egiptean, dedicat ameliorării unei mulțimi de boli este uleiul de semințe de chimen negru (uleiul faraonilor sau kalonji). Primele sale utilizări datează din epoca Egiptului antic, fiind găsite semințe și ulei în mormân­tul faraonului egiptean Tutankhamon, cu aproximativ 3300 de ani în urmă. Uleiul de chimen negru este un remediu pentru răceală, astm, bronșită, tuse, slăbiciune și oboseală generală, reumatism, boli de piele și cancer. Este eficient în mai multe tipuri de infecții, printre care cele digestive, respiratorii și ale pielii. De asemenea, egiptenii și locuitorii țărilor arabe folosesc uleiul și semințele de chimen negru pentru a-și trata tulburările digestive. Ele ajută la digestie și la reducerea balonării, a crampelor abdominale. Dacă aveți intestin iritabil, uleiul de chimen negru poate fi de mare ajutor.
(Chimenul negru se găsește în magazine naturiste și farmacii, sub formă de ulei, semințe, pulbere, extract, tinctură.)