La curăţatul legumelor, e suficientă o singură clipă de neatenţie. Cuţitul ne crestează degetul şi, odată cu tăişul, ajung în rană bacterii. În decurs de câteva ore, locul respectiv se înroşeşte, se încălzeşte şi se umflă: sistemul imunitar provoacă o inflamare a ţesutului, pentru a combate inamicii veniţi din exterior. Această luptă locală de apărare contra intruşilor, întâlnită şi în alte situaţii - cum ar fi guturaiul, contuziile sau insolaţia - face parte din procesul de vindecare. Altfel stau lucrurile în cazul inflamaţiilor cronice de tipul neurodermitei, psoriazisului, astmului, al sclerozei multiple sau al bolii Crohn. Şi în cazul acesta, sistemul imun intră în alertă, dar el dezlănţuie o forţă disproporţionată, distrugătoare, atacând pielea, plămânii, intestinul şi nervii. În felul acesta, organele, în loc să fie ajutate, sunt atacate, şi există riscul unor complicaţii, atâta timp cât inflamaţia nu poate fi ţinută sub control.
Din păcate, inflamaţiile nu se limitează la zona unde se este localizat focarul. În ultima vreme, s-a luat în discuţie şi posibilitatea ca inflamaţiile să joace un anumit rol în depresie. Cercetătorii de la Universitatea Toronto au investigat prin RMN creierele unor bolnavi aflaţi sub tratament psihiatric şi pe cele ale unor persoane sănătoase. Comparând imaginile, ei au constatat că depresivii prezentau inflamaţii la nivelul creierului.
Şi cancerul poate fi o consecinţă a inflamaţiilor
Chiar şi cancerul poate fi declanşat de "focul continuu" al inflamaţiilor existente în organism. Circa 20% dintre tumori au legătură cu inflamaţiile netratate. "Ele constituie un teren favorabil pentru boala canceroasă. Şi esofagitele, cistitele, inflamaţiile cronice ale membranei vezicii urinare, afecţiunile inflamatorii ale intestinului sau infecţiile gastrice cu Helicobacter pylori sporesc pericolul ca organul în cauză să sufere o degenerare malignă a celulelor", declară specialiştii. Toate acestea fac din inflamaţiile cronice una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă medicina secolului XXI.
Sindromul de intestin permeabil
Categoria celor afectaţi de inflamaţii s-a extins aproape exploziv în ultimele decenii. Dacă ne uităm doar la numărul pacienţilor diagnosticaţi cu boala Crohn, observăm că el a crescut de zece ori între 1950 şi 1990. Sute şi sute de mii de europeni se chinuie cu această enterită sau cu o altă patologie, înrudită îndeaproape cu ea: colita ulcerativă. Principalele simptome sunt: durerile abdominale, diareea recurentă, sângerările intestinale şi crampele. La persoanele cu afecţiuni inflamatorii cronice ale intestinului, mucoasa se deteriorează şi devine mai permeabilă. Bacteriile care compun flora pătrund în peretele intestinal. În această situaţie, organismul nu mai are la dispoziţie altă opţiune (de apărare) decât întreţinerea permanentă a inflamaţiei. Mucoasa nu-şi mai poate îndeplini corect menirea de barieră protectoare, aşadar ea permite agenţilor patogeni să traverseze peretele intestinului, pentru a migra spre diferite organe şi a se fixa acolo.
Datorită preparatelor farmaceutice moderne, astăzi nu se mai moare din cauza unei inflamaţii intestinale
Ipoteza barierei intestinale slăbite oferă medicilor o abordare cu totul nouă a tratamentului aplicat afecţiunilor inflamatorii. În prezent, terapia urmăreşte ţinerea sub control a focarului inflamator din intestin, articulaţii sau plămâni şi combaterea durerilor. În funcţie de localizarea şi de gradul inflamaţiei, se întrebuinţează diverse preparate, de la medicaţia curentă administrată în astfel de situaţii, ca Diclofenac şi Ibuprofen, la cortizon - dezinflamatorul absolut - şi imunosupresoare. Aceste substanţe (ex. Methotrexat, Leflunomide, Sulfasalazine) reduc activitatea celulelor speciale, caracteristice inflamaţiei, de pildă în artrita reumatoidă. Atunci când bolnavul nu răspunde satisfăcător la tratamentul clasic, se utilizează anticorpii terapeutici, care reuşesc de multe ori să atenueze inflamaţia. Datorită preparatelor farmaceutice moderne, astăzi nu se mai moare din cauza unei inflamaţii intestinale. Terapiile standard de tipul celor enumerate pot să amelioreze simptomele, să ajute la evitarea complicaţiilor şi să dăruiască pacienţilor ani îndelungaţi de viaţă liniştită, netulburată de suferinţe.
Inflamaţiile tăcute
Sunt focare de risc abia perceptibile, ce mocnesc în organism precum jarul, cumva pe ascuns. Ele pot apărea, de exemplu, atunci când o bronşită, o infecţie la o unghie sau o parodontoză nu s-au vindecat complet. Sau atunci când lipsa cronică de somn, substanţele toxice (provenite, de pildă, din fumul de ţigară) sau excedentul de greutate corporală stresează organismul. Semnele care trădează asemenea inflamaţii tăcute sunt de obicei discrete: o senzaţie vagă de slăbiciune, episoade frecvente de diaree, frisoane, răceli repetate, transpiraţii nocturne. În cazul lor, focarul inflamator va trebui depistat şi supus unei terapii ţintite.
Grăsimea de pe abdomen
Persoanele obeze au un risc crescut de afecţiuni inflamatorii. Primejdioase sunt nu atât depozitele formate pe şolduri, fese şi coapse, cât depunerile din jurul ombilicului, aşa-numita grăsime viscerală. Prin intermediul unor mediatori chimici, acest ţesut adipos influenţează puternic metabolismul, ca şi mecanismele de autoapărare ale organismului. Autorii unui studiu realizat la Universitatea Leipzig au descoperit în sângele pacienţilor cu surplus de greutate localizat predominant în regiunea abdominală cantităţi mari din interleukinele 5 şi 13, două substanţe de natură proteică, care joacă un rol important în inflamaţiile alergice contribuind, printre altele, la apariţia astmului. Totodată, favorizează diabetul de tip 2, ca şi tulburările cardiovasculare. Prin urmare, o circumferinţă mai mare a taliei reprezintă un indiciu care sugerează că, dincolo de ombilic, ticăie o bombă cu ceas. Măsurile maxime admise sunt 94 cm pentru bărbaţi şi 80 cm pentru femei. Cei ce le depăşesc ar trebui să înceapă neîntârziat un program de slăbire. Mai ales că le putem da o veste foarte bună: persoanele care îşi reduc greutatea corporală cu o dietă adecvată şi exerciţii fizice pierd, în prima etapă, tocmai grăsimea toxică din zona abdominală. Abia apoi, organismul se desparte şi de perniţele inofensive de pe şolduri şi fese.
Paza bună trece primejdia rea
În legume ca broccoli şi în fructele-boabe se găsesc substanţe vegetale secundare, capabile să inhibe acţiunea factorilor inflamatori. Curcuminul din pulberea de curcuma vă protejează contra inflamaţiilor şi are efect antioxidant. Mai simplu de dozat decât condimentul ca atare (şi mai uşor de asimilat în organism) sunt suplimentele nutriţionale cu curcumin, care prezintă şi avantajul unui adaos de bioperină (extrasă din boabele de piper negru) pentru a se obţine o biodisponibilitate mai bună.
* Ajutaţi-vă intestinul
Introduceţi în meniul dvs. zilnic chefirul sau iaurturile probiotice. Ele acoperă peretele deteriorat al intestinului cu o peliculă protectoare şi impulsionează proliferarea microorganismelor utile din flora intestinală, respectiv a lactobacililor şi bifidobacteriilor.
* Faceţi mişcare
Un program sportiv cu durata de 20 de minute pe zi, timp în care să faceţi gimnastică, să înotaţi ori să faceţi plimbări cu bicicleta va stimula formarea de celule imunitare ce combat inflamaţiile.
* Ocupaţi-vă cu atenţie de îngrijirea personală
Curăţaţi-vă minuţios dantura, preferabil folosind aţa dentară. Astfel veţi preveni problemele gingivale. Ele nu sunt deloc lipsite de importanţă, deoarece germenii prezenţi în această zonă riscă să fie transportaţi oriunde în organism, prin circuitul sangvin. Pastele de dinţi cu fluorură de zinc şi cele cu aminofluorură combat inflamaţiile.
* Asiguraţi-vă relaxarea necesară
În situaţii stresante, organismul produce mai multe leucocite şi substanţe inflamatorii. Eliberaţi-vă de tensiunea nervoasă cronică, folosind yoga, relaxarea musculară progresivă, antrenamentul autogen sau orice altă tehnică.
* Ieşiţi în aer liber
Cine petrece suficient timp sub cerul liber îşi face provizii de vitamină D. Lipsa ei permite proceselor inflamatorii să se desfăşoare nestingherit şi să se cronicizeze. În lunile de iarnă, când sinteza vitaminei D în piele sub influenţa radiaţiilor solare nu mai este posibilă, o puteţi substitui cu suplimente.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
