La curățatul legumelor, e suficientă o singură clipă de neatenție. Cuțitul ne crestează degetul și, odată cu tăișul, ajung în rană bacterii. În decurs de câteva ore, locul respectiv se înroșește, se încălzește și se umflă: sistemul imunitar provoacă o inflamare a țesutului, pentru a combate inamicii veniți din exterior. Această luptă locală de apărare contra intrușilor, întâlnită și în alte situații - cum ar fi guturaiul, contuziile sau insolația - face parte din procesul de vindecare. Altfel stau lucrurile în cazul inflamațiilor cronice de tipul neurodermitei, psoriazisului, astmului, al sclerozei multiple sau al bolii Crohn. Și în cazul acesta, sistemul imun intră în alertă, dar el dezlănțuie o forță disproporționată, distrugătoare, atacând pielea, plămânii, intestinul și nervii. În felul acesta, organele, în loc să fie ajutate, sunt atacate, și există riscul unor complicații, atâta timp cât inflamația nu poate fi ținută sub control.
Din păcate, inflamațiile nu se limitează la zona unde se este localizat focarul. În ultima vreme, s-a luat în discuție și posibilitatea ca inflamațiile să joace un anumit rol în depresie. Cercetătorii de la Universitatea Toronto au investigat prin RMN creierele unor bolnavi aflați sub tratament psihiatric și pe cele ale unor persoane sănătoase. Comparând imaginile, ei au constatat că depresivii prezentau inflamații la nivelul creierului.
Și cancerul poate fi o consecință a inflamațiilor
Chiar și cancerul poate fi declanșat de "focul continuu" al inflamațiilor existente în organism. Circa 20% dintre tumori au legătură cu inflamațiile netratate. "Ele constituie un teren favorabil pentru boala canceroasă. Și esofagitele, cistitele, inflamațiile cronice ale membranei vezicii urinare, afecțiunile inflamatorii ale intestinului sau infecțiile gastrice cu Helicobacter pylori sporesc pericolul ca organul în cauză să sufere o degenerare malignă a celulelor", declară specialiștii. Toate acestea fac din inflamațiile cronice una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă medicina secolului XXI.
Sindromul de intestin permeabil
Categoria celor afectați de inflamații s-a extins aproape exploziv în ultimele decenii. Dacă ne uităm doar la numărul pacienților diagnosticați cu boala Crohn, observăm că el a crescut de zece ori între 1950 și 1990. Sute și sute de mii de europeni se chinuie cu această enterită sau cu o altă patologie, înrudită îndeaproape cu ea: colita ulcerativă. Principalele simptome sunt: durerile abdominale, diareea recurentă, sângerările intestinale și crampele. La persoanele cu afecțiuni inflamatorii cronice ale intestinului, mucoasa se deteriorează și devine mai permeabilă. Bacteriile care compun flora pătrund în peretele intestinal. În această situație, organismul nu mai are la dispoziție altă opțiune (de apărare) decât întreținerea permanentă a inflamației. Mucoasa nu-și mai poate îndeplini corect menirea de barieră protectoare, așadar ea permite agenților patogeni să traverseze peretele intestinului, pentru a migra spre diferite organe și a se fixa acolo.
Datorită preparatelor farmaceutice moderne, astăzi nu se mai moare din cauza unei inflamații intestinale
Ipoteza barierei intestinale slăbite oferă medicilor o abordare cu totul nouă a tratamentului aplicat afecțiunilor inflamatorii. În prezent, terapia urmărește ținerea sub control a focarului inflamator din intestin, articulații sau plămâni și combaterea durerilor. În funcție de localizarea și de gradul inflamației, se întrebuințează diverse preparate, de la medicația curentă administrată în astfel de situații, ca Diclofenac și Ibuprofen, la cortizon - dezinflamatorul absolut - și imunosupresoare. Aceste substanțe (ex. Methotrexat, Leflunomide, Sulfasalazine) reduc activitatea celulelor speciale, caracteristice inflamației, de pildă în artrita reumatoidă. Atunci când bolnavul nu răspunde satisfăcător la tratamentul clasic, se utilizează anticorpii terapeutici, care reușesc de multe ori să atenueze inflamația. Datorită preparatelor farmaceutice moderne, astăzi nu se mai moare din cauza unei inflamații intestinale. Terapiile standard de tipul celor enumerate pot să amelioreze simptomele, să ajute la evitarea complicațiilor și să dăruiască pacienților ani îndelungați de viață liniștită, netulburată de suferințe.
Inflamațiile tăcute
Sunt focare de risc abia perceptibile, ce mocnesc în organism precum jarul, cumva pe ascuns. Ele pot apărea, de exemplu, atunci când o bronșită, o infecție la o unghie sau o parodontoză nu s-au vindecat complet. Sau atunci când lipsa cronică de somn, substanțele toxice (provenite, de pildă, din fumul de țigară) sau excedentul de greutate corporală stresează organismul. Semnele care trădează asemenea inflamații tăcute sunt de obicei discrete: o senzație vagă de slăbiciune, episoade frecvente de diaree, frisoane, răceli repetate, transpirații nocturne. În cazul lor, focarul inflamator va trebui depistat și supus unei terapii țintite.
Grăsimea de pe abdomen
Persoanele obeze au un risc crescut de afecțiuni inflamatorii. Primejdioase sunt nu atât depozitele formate pe șolduri, fese și coapse, cât depunerile din jurul ombilicului, așa-numita grăsime viscerală. Prin intermediul unor mediatori chimici, acest țesut adipos influențează puternic metabolismul, ca și mecanismele de autoapărare ale organismului. Autorii unui studiu realizat la Universitatea Leipzig au descoperit în sângele pacienților cu surplus de greutate localizat predominant în regiunea abdominală cantități mari din interleukinele 5 și 13, două substanțe de natură proteică, care joacă un rol important în inflamațiile alergice contribuind, printre altele, la apariția astmului. Totodată, favorizează diabetul de tip 2, ca și tulburările cardiovasculare. Prin urmare, o circumferință mai mare a taliei reprezintă un indiciu care sugerează că, dincolo de ombilic, ticăie o bombă cu ceas. Măsurile maxime admise sunt 94 cm pentru bărbați și 80 cm pentru femei. Cei ce le depășesc ar trebui să înceapă neîntârziat un program de slăbire. Mai ales că le putem da o veste foarte bună: persoanele care își reduc greutatea corporală cu o dietă adecvată și exerciții fizice pierd, în prima etapă, tocmai grăsimea toxică din zona abdominală. Abia apoi, organismul se desparte și de pernițele inofensive de pe șolduri și fese.
Paza bună trece primejdia rea
* Optați pentru o alimentație sănătoasă
În legume ca broccoli și în fructele-boabe se găsesc substanțe vegetale secundare, capabile să inhibe acțiunea factorilor inflamatori. Curcuminul din pulberea de curcuma vă protejează contra inflamațiilor și are efect antioxidant. Mai simplu de dozat decât condimentul ca atare (și mai ușor de asimilat în organism) sunt suplimentele nutriționale cu curcumin, care prezintă și avantajul unui adaos de bioperină (extrasă din boabele de piper negru) pentru a se obține o biodisponibilitate mai bună.
* Ajutați-vă intestinul
Introduceți în meniul dvs. zilnic chefirul sau iaurturile probiotice. Ele acoperă peretele deteriorat al intestinului cu o peliculă protectoare și impulsionează proliferarea microorganismelor utile din flora intestinală, respectiv a lactobacililor și bifidobacteriilor.
* Faceți mișcare
Un program sportiv cu durata de 20 de minute pe zi, timp în care să faceți gimnastică, să înotați ori să faceți plimbări cu bicicleta va stimula formarea de celule imunitare ce combat inflamațiile.
* Ocupați-vă cu atenție de îngrijirea personală
Curățați-vă minuțios dantura, preferabil folosind ața dentară. Astfel veți preveni problemele gingivale. Ele nu sunt deloc lipsite de importanță, deoarece germenii prezenți în această zonă riscă să fie transportați oriunde în organism, prin circuitul sangvin. Pastele de dinți cu fluorură de zinc și cele cu aminofluorură combat inflamațiile.
* Asigurați-vă relaxarea necesară
În situații stresante, organismul produce mai multe leucocite și substanțe inflamatorii. Eliberați-vă de tensiunea nervoasă cronică, folosind yoga, relaxarea musculară progresivă, antrenamentul autogen sau orice altă tehnică.
* Ieșiți în aer liber
Cine petrece suficient timp sub cerul liber își face provizii de vitamină D. Lipsa ei permite proceselor inflamatorii să se desfășoare nestingherit și să se cronicizeze. În lunile de iarnă, când sinteza vitaminei D în piele sub influența radiațiilor solare nu mai este posibilă, o puteți substitui cu suplimente.