Cum să ne păstrăm mintea ageră, fără a obosi
Celebrul scriitor american John Steinbeck se aşeza zilnic la masa de scris. Dar în scurt timp nu-l mai găseai acolo. Prozatorul era extrem de productiv: distins în 1962 cu premiul Nobel pentru literatură şi considerat de critici "un gigant al literelor americane", el a publicat numeroase cărţi ce s-au bucurat de preţuire în lumea întreagă, devenind rapid bestseller-uri. Să amintim aici doar câteva titluri: "La răsărit de Eden", "Oameni şi şoareci", "Fructele mâniei", "Iarna vrajbei noastre". Am putea crede că, pentru a crea această operă uriaşă, autorul a trudit zi şi noapte cu condeiul în mână. Ei bine, nu. După ce umplea două pagini, le lăsa deoparte, se ridica şi mergea să se ocupe de mărunţişurile care aşteptau să fie reparate prin casă. Abia apoi revenea la scris. Stilul său de lucru consta într-o alternanţă permanentă de concentrare şi relaxare.
Investigaţiile întreprinse de neurologi în prezent, cu mijloacele imagisticii medicale moderne, confirmă pe deplin justeţea metodei practicate de Steinbeck. "Pauzele nu sunt nicidecum nişte simple intervale de linişte, în care principalele noastre organe funcţionează în regim de repaos", subliniază psihologul Alex Soojung-Kim Pang. Dimpotrivă, în aşa-zisa stare de odihnă, creierul este deosebit de activ. "El are nevoie absolută de asemenea momente de răgaz, pentru a prelucra, a pune în ordine informaţiile primite şi a stabili noi conexiuni", explică Pang, care îi consiliază pe angajaţii din Silicon Valley, prin urmare ştie exact în ce mod îşi poate menţine productivitatea o minte ageră şi creativă, fără a obosi. "În răstimpurile de odihnă, creierul nostru stochează calupuri de date preluate în memorie, ordonează elemente ce aparţin de trecut şi caută soluţii pentru problemele prezente", spune Pang. Inspiraţiile spontane, care vin uneori să ne salveze, atunci când ne aflăm în dificultate, se datorează tocmai acestei munci subterane a creierului. Stăm sub duş - şi deodată ne apare, fulgerător, soluţia optimă pe care am căutat-o zadarnic zile în şir. Sau ne chinuim cu un e-mail important şi, în vreme ce ne îndreptăm spre bufetul unde vom mânca în pauza de prânz, ne răsare deodată în minte cea mai potrivită variantă de răspuns, care ne va permite să formulăm clar şi totodată pe un ton cordial, ceea ce avem de comunicat.
Dacă munceşti fără pauză, rişti un sindrom de oboseală cronică
Cu toate acestea, de multe ori suntem tentaţi să nesocotim însemnătatea micilor întreruperi în cursul programului de lucru. Iată la ce concluzii a ajuns studiul german numit "Stressreport Deutschland" ("Raport asupra stresului în Germania"): aproape un sfert din persoanele chestionate au recunoscut că renunţă frecvent la pauze. Principalele motive: "un volum prea mare de muncă" şi "nu le găsim loc în derularea unei zile de lucru". Neştiutorii speră, fără excepţie, că vor avea rezultate mai bune, dacă vor munci non-stop. Studiile demonstrează însă că lucrurile stau exact invers: când tragi din greu, fără pauză, devii din ce în ce mai lent şi calitatea muncii tale scade tot mai mult. Totodată, se agravează diverse simptome ca: proasta dispoziţie, epuizarea, tulburările de somn şi durerile de cap. De altfel, angajatorii au obligaţia să acorde o pauză de masă de 30 de minute şi alte câteva scurte, "de necesitate", de exemplu pentru un drum la toaletă sau unul până la automatul de cafea.
Cei ce nu se opresc din când în când ca să-şi tragă sufletul irosesc o valoroasă sursă de energie. "Multora nu le este clar faptul că oboseala şi recuperarea pot ajunge la un echilibru doar în limita aceleiaşi zile", precizează psihologii. Cu alte cuvinte, pentru a fi cu adevărat eficientă, relaxarea trebuie să se petreacă imediat după etapa de concentrare intensă. Dimpotrivă, cine se sileşte să lucreze continuu întreaga zi va fi stors de puteri seara. Iar dacă va face aceasta săptămâni şi luni la rând, riscă un sindrom de oboseală cronică.
Tabieturile care ne ajută
Un lucru trebuie înţeles limpede: ritmul vieţii moderne nu permite ca providenţialele oaze de odihnă să se ivească de la sine. "Lumea de astăzi nu ne face cadou timpul necesar pentru pauze, trebuie să ni-l luăm noi", ne sfătuiesc psihologii. Ei ne oferă şi o sugestie concretă: "Rupturile logice dintre diverse activităţi reprezintă spaţiile ideale pentru mici intervale de odihnă." Aţi terminat referatul? Aţi dat telefoanele pe care le aveaţi notate în agendă? Aţi încheiat întâlnirea cu un client sau un partener de afaceri? Atunci, acesta este momentul perfect pentru a trece în regim de relaxare. Ridicaţi-vă de pe scaun, faceţi nişte întinderi de membre sau câţiva paşi încoace şi încolo prin încăpere, priviţi pe fereastră, acordaţi minţii dvs. un repaos.
Există şi tabieturi care ne ajută să luăm o pauză. De pildă, cafeaua de dimineaţă, băută împreună cu o colegă, sau mica plimbare împrejurul clădirii în care munciţi, în pauza de prânz. Tocmai aceste pauze de scurtă durată constituie prilejuri de relaxare deosebit de eficiente. Studiile arată că efectul de recuperare a energiei cheltuite este maxim în primele minute de repaos. De asemenea, cercetătorii au constatat că persoanele care îşi compensează consumul de energie pe parcursul zilei nu numai că se menţin la un nivel constant de productivitate, dar evită şi stările de epuizare intervenite seara. Aşadar, pauzele ne aduc un beneficiu dublu: pe de-o parte, ele ne uşurează munca de peste zi, iar pe de alta, ne păstrează destulă putere pentru sfârşitul zilei, pentru a ne ocupa de prieteni, hobby-uri, sport sau lectura unei cărţi bune.
Relaxarea nu se declanşează printr-o simplă apăsare de buton, ci se desfăşoară în trei paşi.
1. Detaşaţi-vă de activitatea în care sunteţi implicaţi. Ar fi de preferat s-o faceţi nu numai mental, ci şi la modul propriu, în spaţiu: îndepărtaţi-vă de birou, de locul dvs. de muncă, oricare ar fi el.
2. Acum urmează pauza propriu-zisă: dedicaţi-vă unei activităţi plăcute, total deosebită de munca dvs., ba chiar aflată în contrast cu ea. Astfel veţi reuşi să vă odihniţi fizic şi mental.
3. Întoarceţi-vă la munca dvs. Nu o faceţi brusc, ci intercalaţi o scurtă etapă de adaptare. Pregătiţi-vă mental şi afectiv pentru următoarea etapă din programul dvs. de lucru.
Cele mai bune tipuri de pauză
Ciclurile de 90 de minute
După aproximativ 70 de minute de muncă la un nivel maxim de concentrare, randamentul creierului scade. În următoarele 20 de minute, ar trebui să trecem în revistă şi să sortăm informaţiile primite anterior. După 90 de minute, avem nevoie de o pauză în toată regula.
Pauzele scurte
Cele mai indicate sunt două-trei pauze scurte, de circa 5 minute, dimineaţa şi după-amiaza. Pentru rezultate optime, faceţi mişcare şi alegeţi o activitate care să contrasteze, pe cât posibil, cu munca dvs. După o întâlnire de afaceri, ieşiţi pentru câteva minute la aer curat. După efortul de a concepe şi redacta un referat, relaxaţi-vă cu o şuetă la o cafea.
Pauzele pentru ochi
Nu staţi tot timpul cu ochii în monitor. Cinci minute pe oră, întoarceţi privirea în altă parte, rotiţi capul sau faceţi grimase. Există şi alte moduri de a întrerupe munca la calculator: daţi un telefon sau triaţi hârtiile de pe birou şi aruncaţi-le pe cele inutile.
Pauza de prânz
Pentru a fi eficientă, o pauză de prânz nu trebuie să aibă mai puţin de 30 de minute. Dacă durata ei este insuficientă, corpul şi mintea nu vor izbuti să se detaşeze de activitatea profesională pe care aţi părăsit-o temporar, iar mâncarea vă va apăsa în stomac ca un bolovan. Ideal ar fi să vă rezervaţi câteva minute pentru o mică plimbare pe afară, la aer.
Siesta energizantă
Un pui de somn, nu mai lung de cinci minute, va împărţi ziua în două şi vă va reface forţele. Retrageţi-vă într-un loc unde ştiţi că nu veţi fi deranjaţi de nimeni, luaţi un mănunchi de chei în mână şi relaxaţi-vă. În clipa când ajungeţi în faza de somn profund, cheile vor cădea pe jos, iar zgomotul vă va trezi. Studiile arată că oamenii care şi-au făcut un obicei din această siestă au o capacitate de percepţie superioară în raport cu cei ce refuză să doarmă puţin după prânz.