- Ura manifestată de PSD-ALDE faţă de Augustin Lazăr este reacţia naturală a unei puteri autoritare faţă de orice personalitate publică independentă care nu i se supune. Domnul Lazăr nu a ezitat nici o clipă să critice dur iniţiativele PSD-ALDE privind destructurarea statului de drept, fie că era vorba de OUG 13 sau de modificările aberante aduse legislaţiei penale. După revocarea mult prea grabnică a Laurei Codruţa Kövesi, el a rămas ultimul conducător de instituţie care militează deschis pentru statul de drept. Recent, i-a încurajat pe procurorii DNA să continue lupta împotriva corupţiei şi l-a numit ca şef interimar al instituţiei pe Călin Nistor, fost colaborator apropiat al doamnei Kövesi. Singura care îi mai ţine companie, în surdină, este preşedinta ÎCCJ Cristina Tarcea, supusă şi ea presiunilor ordonate de PSD şi coordonate de ministrul justiţiei. Cei doi au devenit ţintele înverşunării puterii pentru că împiedică ocuparea totală a poziţiilor importante din justiţie de către magistraţi supuşi politic. Dragnea şi-a impus oamenii la DIICOT şi în fruntea CSM, unde tronează Lia Savonea, care nu a făcut nici un secret din ostilitatea sa faţă de DNA, de domnul Lazăr şi faţă de Cristina Tarcea. Totodată, secţia de judecători a CSM este dominată de personaje problematice, fie datorită afinităţilor cu poziţiile promovate de Antena3, fie datorită legăturilor financiare cu Tel Drum. Victoria lui Dragnea nu este însă deplină, atâta vreme cât Augustin Lazăr deţine un vot important în CSM, numeşte procurori şi îi poate apăra de ingerinţele politicului. Din păcate, profesorul de drept şi fostul magistrat CCR Tudorel Toader nu are nicio ezitare să pună în practică execuţiile decise la sediul PSD şi să devină groparul statului de drept. Dar cum ar putea să stea altfel lucrurile, când, în 2016, electoratul român, prin vot sau prin absenteism, a livrat ţara unei găşti de penali?
- Confruntările dintre mişcarea "vestelor galbene" şi autorităţile franceze au căpătat un ritm cotidian şi nu anunţă a avea vreun sfârşit. Pare un atac la adresa statului francez, cu atât mai bine organizat cu cât nu e asumat de nimeni. Există pericolul ca acest model de protest, având justificări sociale, să fie exportat? România are motive să se teamă că va izbucni aşa ceva şi la noi?
- "Vestele galbene" reprezintă un fenomen generat de condiţiile concrete din Franţa, ca răspuns la avalanşa de reforme necesare dar impuse prea rapid şi fără tact de preşedintele Macron. Acesta i-a ignorat pe locuitorii din zonele rurale, care se luptau deja cu salariile mici şi costurile tot mai mari ale existenţei, cum pare să fi uitat şi faptul că victoria sa la alegerile prezidenţiale a fost una relativă, atâta vreme cât peste 40% din electorat, exasperat de lipsa de soluţii din partea clasei politice tradiţionale, a votat cu candidaţii partidelor extremiste de stânga sau de dreapta. Problema "Vestelor galbene" este însă faptul că mişcarea a fost infiltrată de anarhişti, de grupările anti-imigranţi şi chiar de fascişti în toată regula, care profită de nemulţumirea unei categorii importante a populaţiei pentru a-şi promova agenda proprie. Din această perspectivă, pericolul deturnării mişcării în direcţia unui atac asupra statului francez este real, mai ales dacă ne amintim nu numai de violenţele comise la Paris, ci şi de faptul că liderii moderaţi ai protestelor au fost împiedicaţi să participe la consultările organizate de guvern, fiind ameninţaţi cu moartea, de membri radicali, ataşaţi mişcării pe parcurs. Măsura în care acest protest poate fi exportat peste graniţele Franţei va depinde de condiţiile economice şi politice concrete ale fiecărei ţări în parte. Constatăm, de pildă, că vicepremierul italian Luigi di Maio, reprezentant al mişcării de stânga anti-sistem 5 Stelle, le-a oferit "Vestelor galbene" sprijin logistic şi politic, ceea ce ne poate duce cu gândul la o coordonare externă a atacului asupra statului francez, ştiut fiind şi faptul că populiştii europeni îl admiră pe Vladimir Putin. În România, însă, protestatarii au alte obiective, ce ţin de apărarea democraţiei şi a statului de drept, iar Putin, marele duşman al Europei unite, nu are de ce să-l saboteze pe Dragnea, care, braţ la braţ cu Viktor Orban, subminează UE din interior.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
