Mulţi români speră că, după tulburatul 2018, anul Centenarului, 2019 va aduce schimbările care-i vor permite ţării să iasă din prăpastia în care au împins-o politicieni iresponsabili, preocupaţi doar de propria bunăstare. 2018 a dezvăluit că multe din personajele ce bântuie scena publică a ţării nu sunt reprezentative pentru aspiraţiile şi proiectele ei. Demagogi lipsiţi de orice scrupul, primitivi incompetenţi, impostori şi hoţi, şi-au făcut loc în ceea ce se numeşte clasa politică a României, pervertind-o de la ceea ce trebuia să fie "misiunea" ei, aceea a administrării corecte şi echilibrate a resurselor ţării, a asigurării unui ritm de dezvoltare care să o apropie de standardele civilizaţionale ale Uniunii Europene, a cărei membră este. Sociologii, analiştii politici şi istoricii au încercat să explice de ce, după răsturnarea regimului comunist în 1989, România a ratat şansa unei integrări rapide în lumea democraţiilor occidentale, din care, de altfel, cetăţenii ei au dorit mereu să facă parte. Unii dintre ei au vorbit de dificultatea schimbării mentalităţilor (reflexele comportamentale dobândite în timp schimbându-se, după cum se ştie, cel mai greu). Alţii au susţinut ipoteza că organizarea tradiţională, de tip tribal, a societăţii româneşti, este cauza principală a dezinteresului românilor pentru o administraţie coerentă şi responsabilă. În loc să fie o oglindă a intereselor de ansamblu ale societăţii, partidele s-au transformat, din această perspectivă, în clanuri preocupate doar de soarta membrilor lor. Politologii au vorbit de influenţa pe care dictaturile prin care a trecut ţara de-a lungul istoriei a avut-o asupra simţului civic şi organizatoric, dispreţul totalitar faţă de individ şi cetăţean al acestora împingându-l la pasivitate, scepticism, resemnare faţă de deciziile oricărei puteri în funcţiune. Cert este că, în deceniile care au urmat "exploziei" din 1989, electoratul român s-a detaşat tot mai mult faţă de "oferta" partidelor, românii preferând "să-şi ia lumea în cap". Absenteismul şi hemoragia de cetăţeni pregătiţi profesional şi apţi pentru competiţia cerută de piaţa liberă au favorizat clanurile partinice cele mai bine organizate, capabile să mobilizeze clientelar electoratul rămas. Aşa se explică victoria la alegerile din 2016 a PSD-ului, pe fondul unei prezenţe la vot a numai 20% din acest electorat. PSD-ul a ştiut să-şi vândă eficient "marfa" unor promisiuni electorale exagerate, fără acoperire în realitatea socială a ţării.
Anul 2018 a fost, totuşi, un an al "trezirii" românilor. Am scris în mai toate editorialele anterioare cum, pe fondul acceptării formale a principiilor şi regulilor europene, a susţinerii "de vitrină" a separaţiei puterilor în stat, PSD-ul şi-a dezvăluit, până la urmă, brutal, intenţiile "tradiţional" totalitare, sub comanda unui şef condamnat penal, care l-a transformat, pur şi simplu, într-un clan mafiot, dispus la orice manevră, pentru a-i păstra "stăpânului" o mască de onorabilitate şi libertatea de manevră. Liviu Dragnea a ştiut, e drept, să-şi răsplătească fidelii şi clienţii (inclusiv "tovarăşii de drum" din alte partide) cu sinecuri, salarii şi pensii "grase" din administraţia ţării, transformată, pe faţă, într-o "întreprindere de familie". Chiar şi cei mai pasivi, sceptici şi resemnaţi alegători dintre cei rămaşi în ţară, în urma plecării masive a celor mai pregătiţi şi mai tineri cetăţeni, au realizat că, prin corupţia, nepotismul şi şantajul de clan practicat de PSD, pasămite pentru "democratizarea" ţării, România a devenit obiectul "de joacă" al unui singur om, şeful, "tăticul", pentru care se schimbă legile, se fac reguli conjuncturale, se înfiinţează şi desfiinţează instituţii. România a devenit un "bolnav al Europei", şi UE, chiar dacă admite ca ea să asigure, după regulile sale predictibile, preşedinţia Consiliului Uniunii în următoarele şase luni, o priveşte cu reticenţă. UE va amenda, cum este normal, abaterile de la regulile sale şi de la principiile statului de drept, grav zdruncinate, în 2018, în România.
Trezirea românului "din somnul cel de moarte" s-a concretizat în marile manifestaţii ale societăţii civile din anul care s-a încheiat. Românii din diaspora, care au luat contact direct cu "lumea de afară", au realizat cel mai clar că, dacă vrea într-adevăr să se schimbe spre bine, ţara trebuie să o cotească în direcţia democraţiilor veritabile, cu partide responsabile, bazate pe doctrine şi ideologii politice ferme. În 2019, România va avea două încercări electorale, europarlamentarele şi prezidenţialele. Sondajele arată că "partidul-clan", PSD, care a dominat autoritar întreaga perioadă post-comunistă, a coborât în preferinţele alegătorilor sub 25%, iar trendul este, în continuare, negativ. Românii au realizat, se pare, că absenteismul, dezgustul de politică, resemnarea, nu sunt soluţii pentru salvarea ţării. "Somnul de moarte" al raţiunii (sau, în cazul nostru, al naţiunii) naşte monştri. PSD-ul şi grupările sale clientelare vor încerca, prin toate mijloacele, de la manevre instituţionale, presiuni administrative şi mituiri efemere, până la minciuni mediatice neruşinate, să deturneze noul civism al societăţii în ansamblu. Cetăţenii vor fi însă, de această dată, "cu ochii pe ei", după cum susţin, de peste un an, admirabilii manifestanţi civici de la Sibiu. Electoratul român a înţeles că a critica evoluţia politică a statului român în Parlamentul UE nu înseamnă "trădare de ţară", iar abandonarea Preşedinţiei în mâinile unui lider de clan duce automat la sucombarea statului de drept. În afara ţării, românii au văzut că separaţia puterilor şi, mai ales, independenţa Justiţiei, asigură funcţionarea stabilă şi predictibilă a societăţii, lăsând loc competenţelor individuale să se manifeste într-o competiţie meritocratică. Ei nu mai vor să fie umiliţi în propria lor ţară. Scrutinurile din 2019 vor fi, de aceea, esenţiale, pentru noul curs al statului român. Partidele care se vor prezenta la ele cu aceleaşi figuri politice compromise, cu indivizi reşapaţi după afaceri obscure sau cu incompetenţi obraznici în impostură, îşi asumă un risc imens. În 2019, România va deveni radicală.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
