Centenarul Unirii în Canada - "E momentul să spunem că Marea Unire e legată şi de regii ei, patrioţi"

După cele ce se în­tâm­plă cu noi, românii, de 26 de ani în­coa­ce, cred că ne-am sădit în gene o ati­tudine dăunătoare, de ac­cep­­­tare.

Îmi aduc a­min­­te de un tini­chi­giu amărât care ne-a reparat aco­perişul şi burlanele casei din Bucureşti. Avea doi copii studenţi pe care spunea că îi învăţase de mici să muncească şi să ştie legea vieţii: "Capul plecat sabia nu-l taie". M-a surprins această afir­maţie de acceptare necon­diţionată a realităţii. De ce să stăm cu capul plecat? Stă doar în puterea noas­tră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Ce doresc eu Ro­mâ­niei este intrarea în normalitate, înscrierea pe dru­mul adevărului, pe drumul spe­ran­ţelor noastre de mai bine, pe drumul care să ducă la acea Românie pe care o visăm. Copiii noştri merită o altă Româ­nie, să luptăm pentru viitorul lor, pentru memoria celor ce au plă­tit cu viaţa în speranţa că istoria se va scrie altfel în Ro­mânia.
Şi pentru că suntem în anul Centenarului Marii Uniri, e momentul să fim mândri şi să spunem că Marea Unire este legată şi de monarhii ei patrioţi, de Regele Ferdinand, de Regina Maria. După pă­rerea mea, Regina Maria ar merita o statuie undeva în Bucureşti şi în alte oraşe, pentru că a iubit ţara cu patimă şi devotament. Deşi englezoaică la ori­gine, căsătorită cu un german, ajunsă pe tronul Ro­mâ­niei, a devenit o adevărată româncă. Prin grijă, curaj şi dedicare, Regina Maria a pus România Mare pe harta Europei şi a lumii. De-a lungul vieţii, a urmărit mereu interesele naţionale ale României, a fost o neînfricată luptătoare a Patriei adoptive şi a poporului român.
Iată ce minunat testament a lăsat Regina Maria naţiunii române: "Te binecuvântez, iubită Româ­nie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară, pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngă­duit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică prin­tre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută". Nu merită ca în acest an, al Centenarului Marii Uniri, să-i onorăm personalitatea? Mă doare ceea ce se întâmplă acum cu ţara mea, se spune că dacă la conducerea unui popor vin oameni fără credinţă, fără iubire de neam, acel popor va fi pierdut, vor veni alte neamuri peste el. Nu aş vrea să fie şi cazul neamului meu. Cred însă că este timpul şi datoria noastră să refacem ceea ce au pus în operă românii, în ziua de graţie de la 1 Decembrie, a anului 1918. As­tăzi, ne e greu să privim cu încredere spre viitor. Temeliile ţării se zdruncină prin fie­care decizie politică, iar recunoaşterea unor eroi sau a unor modele este din ce în ce mai dificilă. Cu toţii ne do­rim astăzi, ase­menea regelui Ferdinand I: "Să trăiască România mare, puternică şi unită".

DORINA CORNELIA ALDEA,
Vancouver - Canada