Centenarul Unirii în Canada - "E momentul să spunem că Marea Unire e legată și de regii ei, patrioți"

După cele ce se în­tâm­plă cu noi, românii, de 26 de ani în­coa­ce, cred că ne-am sădit în gene o ati­tudine dăunătoare, de ac­cep­­­tare.

Îmi aduc a­min­­te de un tini­chi­giu amărât care ne-a reparat aco­perișul și burlanele casei din București. Avea doi copii studenți pe care spunea că îi învățase de mici să muncească și să știe legea vieții: "Capul plecat sabia nu-l taie". M-a surprins această afir­mație de acceptare necon­diționată a realității. De ce să stăm cu capul plecat? Stă doar în puterea noas­tră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Ce doresc eu Ro­mâ­niei este intrarea în normalitate, înscrierea pe dru­mul adevărului, pe drumul spe­ran­țelor noastre de mai bine, pe drumul care să ducă la acea Românie pe care o visăm. Copiii noștri merită o altă Româ­nie, să luptăm pentru viitorul lor, pentru memoria celor ce au plă­tit cu viața în speranța că istoria se va scrie altfel în Ro­mânia.
Și pentru că suntem în anul Centenarului Marii Uniri, e momentul să fim mândri și să spunem că Marea Unire este legată și de monarhii ei patrioți, de Regele Ferdinand, de Regina Maria. După pă­rerea mea, Regina Maria ar merita o statuie undeva în București și în alte orașe, pentru că a iubit țara cu patimă și devotament. Deși englezoaică la ori­gine, căsătorită cu un german, ajunsă pe tronul Ro­mâ­niei, a devenit o adevărată româncă. Prin grijă, curaj și dedicare, Regina Maria a pus România Mare pe harta Europei și a lumii. De-a lungul vieții, a urmărit mereu interesele naționale ale României, a fost o neînfricată luptătoare a Patriei adoptive și a poporului român.
Iată ce minunat testament a lăsat Regina Maria națiunii române: "Te binecuvântez, iubită Româ­nie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară, pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngă­duit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică prin­tre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută". Nu merită ca în acest an, al Centenarului Marii Uniri, să-i onorăm personalitatea? Mă doare ceea ce se întâmplă acum cu țara mea, se spune că dacă la conducerea unui popor vin oameni fără credință, fără iubire de neam, acel popor va fi pierdut, vor veni alte neamuri peste el. Nu aș vrea să fie și cazul neamului meu. Cred însă că este timpul și datoria noastră să refacem ceea ce au pus în operă românii, în ziua de grație de la 1 Decembrie, a anului 1918. As­tăzi, ne e greu să privim cu încredere spre viitor. Temeliile țării se zdruncină prin fie­care decizie politică, iar recunoașterea unor eroi sau a unor modele este din ce în ce mai dificilă. Cu toții ne do­rim astăzi, ase­menea regelui Ferdinand I: "Să trăiască România mare, puternică și unită".

DORINA CORNELIA ALDEA,
Vancouver - Canada