Chinezii sunt primii oameni care au visat să înalţe în văzduh baloane mici, fără pilot, mai uşoare decât aerul. Au izbutit, şi ele sunt cunoscute sub numele de Lanterne Kongming sau Lanterne de cer. La început ele au fost utilizate ca dispozitive de semnalizare, dar mai târziu au devenit o tradiţie la festivalurile chinezeşti: cerul împodobit cu lampioane colorate şi plutitoare. Lanternele au fost făcute din hârtie de orez şi ulei, fixate pe un cadru de bambus, sursa de căldură utilizată fiind o mică lumânare făcută din ceară.
Indienii Nazca sau preotul portughez?
Prima utilizare din istorie a baloanelor cu aer cald este disputată. Se consideră că indienii Nazca din Peru au folosit baloane cu aer cald, pentru a crea faimoasele desene în linii de pe platoul Nazca, despre care se spune că au fost create în perioada 700 î.e.n. O ediţie a ziarului "La Gaceta de Mexico", editat în sec. 18, nota că, în anul 1667, un cetăţean al oraşului Las Mendarios del Perro, pe nume Veracrus, şi-a rupt piciorul după ce s-a urcat într-un dispozitiv plutitor ciudat, umflat cu foc.
La rândul lor, portughezii pretind că un preot, Batholomeu Laurenco de Gasmao, a inventat primul model mic de balon funcţional, pus în funcţiune la 3 august 1709.
Fraţii Montgolfier
Francezii Jacques şi Joseph Montgolfier erau fabricanţi de hârtie, din oraşul Alchemy. Ei au observat că atunci când ardeau hârtie, cenuşa plutea în aer. Convinşi că fumul şi căldura din flacără aveau o putere specială de ridicare, au hotărât să inventeze un aparat care să le capteze şi să se ridice de pe pământ. Astfel, pe 4 iunie 1783, primul balon de dimensiuni mari a fost lansat din oraşul Annonay, stârnind curiozitatea unei mari mulţimi de oameni, prezenţi la eveniment. Balonul avea 12 metri înălţime şi 5 metri lăţime şi a căzut pe pământ la 7-8 minute după lansare, într-un câmp. El a fost distrus de nişte ţărani, convinşi că era vorba despre luna care căzuse din cer.
Miracolul s-a petrecut pe 21 noiembrie 1793, când un balon cu aer a fost lansat din Paris, în prezenţa unui public numeros. La bord se aflau doi prieteni apropiaţi ai fraţilor Montgolfier, Pilatre de Rozier şi Francious Laurent. Balonul s-a înălţat la 150 de metri deasupra acoperişurilor din oraş şi a zburat timp de 25 de minute, după care a aterizat liniştit într-o vie. Dar evenimentul n-a fost lipsit de peripeţii. După ce balonul a aterizat, ţăranii cărora le aparţinea via s-au repezit din nou cu furci şi topoare pentru a ataca acest obiect straniu, venit din cer. Pentru a-l salva, împreună cu propria lor piele, Pilatre şi Francious le-au oferit păgubiţilor o sticlă de şampanie franţuzească, în faţa căreia beligeranţii (francezi, deh!) n-au putut rezista. În memoria acestui prim zbor, se obişnuieşte şi azi ca după o călătorie cu balonul, să se bea un pahar cu şampanie.
Baloanele moderne
Americanul Ed Yost este cel care a dezvoltat balonul modern, umflat cu propan. Cercetările sale au fost făcute sub contract cu armata americană. În octombrie 1955, el s-a ridicat de la pământ cu primul său prototip de balon. Dar cum acesta încă avea probleme cu pierderile de aer, Yost s-a dedicat îmbunătăţirii invenţiei sale, revenind în atenţia publică într-o demonstraţie din statul Nebraska, când zborul său în balon a durat 1 oră şi 36 de minute. Ambiţios, Ed Yost a continuat să îşi îmbunătăţeasca balonul şi, în 1963, a reuşit prima traversare a Canalului Mânecii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
